7,856 matches
-
ne-au trebuit mulți ani ca să le adunăm și cineva a distrus totul dintr-un capriciu, în mai puțin de un minut... - Se uită la interlocutorul său cu acei ochi întunecați și pătrunzători care când se înfuriau păreau că scot scântei. - Până când vinovatul nu va plăti pentru toate astea, nu va fi pace... Se ridică fără grabă și spuse în încheiere: Și acum te rog să mă ierți, trebuie să mă întorc în munți. Te duc eu... - se oferi Nené Dupré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
D. Își ia o ținută marțială - dacă doamna E. l-ar privi atunci mai atent și nu și-ar masa Întruna mîinile, admirîndu-și unghiile rotunde și roșii ca niște nasturi, ar putea observa cum se aprinde În ochii lui o scînteie răutăcioasă de satisfacție. „MÎine sîntem convocați la servici. Avem sarcini urgente. Regret, dar ai să mergi singură la matineu.“ Ea se roșea ușor pe gît și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se trezește? Și a doua zi iată că mă opresc iar, ca un făcut, În fața tarabei și Întreb: Aveți ceapă? Am o șansă că locuiesc la capătul liniei. CÎnd mă urc În autobuz găsesc un scaun liber. PÎnă la Casa Scînteii, unde Îmi Îndeplinesc cu conștiinciozitate sarcinile de servici În calitate de ziaristă la revista „Volk und Kultur“, trec cincizeci de minute bune, timp În care pot să privesc pe fereastră și să mă gîndesc În liniște la lucruri plăcute. Atunci se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lovesc de el se scuză bîiguind: Pardon, eram În contre-jour. Și astăzi revezi cu stupoare această galerie parcă smulsă din adîncuri și suspendată aici după cine știe ce proiect excentric, la etajul patru al unei clădiri gigantice purtînd numele impropriu de Casa Scînteii - o scînteie care nu luminează, dar durează de aproape patru decenii. Iată-mă deci după o absență de doisprezece ani pășind din nou pe coridorul Editurii Științifice și Enciclopedice, unde mi-am petrecut fără Îndoială cea mai frumoasă perioadă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
el se scuză bîiguind: Pardon, eram În contre-jour. Și astăzi revezi cu stupoare această galerie parcă smulsă din adîncuri și suspendată aici după cine știe ce proiect excentric, la etajul patru al unei clădiri gigantice purtînd numele impropriu de Casa Scînteii - o scînteie care nu luminează, dar durează de aproape patru decenii. Iată-mă deci după o absență de doisprezece ani pășind din nou pe coridorul Editurii Științifice și Enciclopedice, unde mi-am petrecut fără Îndoială cea mai frumoasă perioadă din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochii duși În fundul capului. Bietul tapițer, Îmi spuneam, ce-or fi avut cu el de l-au făcut dictator? Colegele mă așteptau În redacție. Se făcuse ora prînzului și Tiberiu care Învăța acum, după cutremur, la două stații de Casa Scînteii, la Liceul de poligrafie și operatorie cinematografică, scăpase mai devreme de la ore și venise să mă ia acasă. Ședea la biroul meu, cu părul lui castaniu buclat, cu aerul acela irezistibil de adolescent imberb care știe că femeile, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
universului pe care nu-l mai auzim cum nu simțim mișcarea pămîntului. Biserica visează. Ce se Întîmplă acum În naosul, În pronaosul, În altarul ei cel mai tainic? Șobolani tandri, Îndrăgostiți se apropie, se atinge păr roșu de păr brun, scîntei electrice Îi aureolează, așa În cer și pre pămînt. Ochiul verde care-i pîndește din spărtura triunghiulară a zidului pare Însuși ochiul lui Dumnezeu. Raza de lumină pulverizată prin crăpături e vibrantă și iute ca o floretă. În această biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îți plac atunci fetele? —Brunete și superbe, cu forme, a spus fără să stea pe gânduri. Poți să-mi spui că sunt de modă veche. M-am surprins zâmbind. S-a lăsat o tăcere încărcată cu tensiune electrică. Parcă vedeam scânteile albastre dintre corpurile noastre. I-am auzit respirația, o simțeam și pe a mea, îmi simțeam inima cum bate între coaste. Emoțiile de care nu scapi, oricât de bătrân sau experimentat ai fi, m-au făcut să mă simt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Și mai multe vânătăi împrăștiate pe pulpe, iar pielea de sub un braț avea urme de dinți. Nu mă plângeam de tratament necivilizat; nici eu nu l-am lăsat nemarcat. Dar nu asta mă îngrijora. Ci felul în care a sărit scânteia, ce anume a încurajat asta, din nou, ceva care nu ar fi trebuit scos la iveală. Odată ce ai ridicat capacul nu mai poți închide la loc cutia. Am tras pe mine jeanșii mei negri și puloverul negru cu guler sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
încerca să-l ademenească, luându-l în răspăr tot timpul. Pentru a-și înviora puțin simțurile, obișnuia să răsfoiască reviste cu femei goale. Dar, constata el de fiecare dată cu amărăciune, aceste frumoase nerușinate nu mai puteau să aprindă nici o scânteie de plăcere în el. Înainte își găsea plăcerea cu ajutorul acestor „fete păcătoase“ și, sub flamura obișnuinței, navigase mult timp hai-hui, plin de mulțumire, dus de o briză plăcută. Cam pe la 50 de ani o întâlnise pe Rita. Fusese o iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Nu era singur. O fată, la fel de înaltă ca și el, îl ținea strâns de mână. Pielea ei albă contrasta puternic cu părul roșcat. Era ca un portret venețian din Evul Mediu. - Maria Giudita, s-a prezentat singură fata, cu o scânteie de ironie în ochii ei verzi. Beppo și Edith se holbau la ea ca și cum Maria Giudita ar fi fost chiar trimisa destinului. Benedetto avea o nouă lumină în trăsăturile feței. Sigur pe sine, le spuse părinților lui: - Anul ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu e mai greu și mai ușor decât iubirea! Fetița s-a îndepărtat gânditoare. Și „Eros“ și-a adus din nou aminte de mine: - „Cupidon“, numai săgețile tale sunt demne de „Eros“! Fața îmi era spălată într-o lumină roșie. Scântei noi apăruseră în ochii mei. Cântam. - Sunt pregătită să te urmez până la capătul muzicii! Oleg începuse să cânte aria geniului gheții: Atotputernică iubire, te recunosc din nou, Tu care ai creat cerul și pământul Și natura oamenilor ca un miracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acasă, Matilda! Fața îi era scăldată în lumină. Se uita la mine cu ochi pe care nu-i văzusem niciodată. Era ca și cum o altă față învinsese toate celelalte fețe, sărind din camera întunecată a craniului lui. Era vesel, arătând căldură, scântei din adânc, din nucleul pe care nimeni nu putea să-l vadă din plin, ci numai sfărâmat. Am luat un taxi de la Arlanda până la apartamentul nostru din Solna. Era o zi rece cu soare lucitor - o zi de primăvară, tipică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
e, vă-ntreb? Aș vrea să nu mă fi născut nicicând, astfel încât să nu pot cunoaște nici minunea de nepătruns a vieții, nici frumusețea fără asemănare a morții. Aș fi vrut să nu fi fost vreodată martorul tainelor nemărginite ale scânteii divine și nici să pot gusta cândva din nefericirea luminii furate în folosul oamenilor. Să nu fiu părtașul nici unui gest al nici unuia dintre strămoșii mei, cărora vrând-nevrând le împărtășesc experiențele, rătăcirile, deciziile. Aș vrea să fiu mort, nicicând născut, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu măiestrie. Nu mai aveam de-a face cu Eisenberg care-și înghițea saliva și-și începea frazele frumoase cu „mmt“. Într-un sens, ceea ce ne oferea Stein era excelent. Se pornea ca un motor cu mai mulți cai-putere. Arunca scântei din neologisme, fără să-și încetinească ritmul vorbirii, pe care o întărea cu punți din citate în limba latină. Discursul lui îngrijit comunica urechilor noastre tot. Și, deși ne oferea momente de răgaz, deconectându-ne, Stein nu lăsa să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
te-ai gândit să mergi singur? Măcar dacă mai luai pe cineva cu tine! Pe cine? Nu înțelegi că domnul comandant nici nu vrea să audă de cercetări? L-am luat ieri pe Pohoață și, la întoarcere, a ieșit cu scântei. Ileana se uită lung la el. Era greu de spus dacă îl privea curioasă ori dacă nu cumva se vedea și ceva compasiune în ochii ei. Se întinse apoi peste masă și luă o țigară din pachetul lui Cristi. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Asta nu înseamnă nimic. Dacă îmi place un bărbat, nu înseamnă că mă și mărit cu el. Ca să faci copii nu-i nevoie să fii măritată. Moșule, fii atent cum vorbești cu mine! îi aruncă Ileana o privire plină de scântei. Gândește-te la treaba pe care o ai de făcut și lasă-mă pe mine în pace. Deocamdată e nevoie să lași în urmă un păzitor. Domnițele sunt în grija mea și cel puțin până acum, în privința asta succesiunea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unui detașament demotivat, cu moralul scăzut. Din această cauză nu voia să le lase timp de gândire, timp în care să rumege puținele informații de care dispuneau. Îi mâna de la spate, storcând din ei orice fărâmă de efort. Jerbele de scântei de la aparatele de sudură străluciseră toată ziua. Unii tăiau, alții îmbinau, era o activitate ca într-un furnicar. Cu o oră înainte de lăsarea întunericului, șasiul era gata. Boris se asigură că toate aparatele sunt oprite și scoase de sub tensiune. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu contractele pe produse. Pe 28 decembrie 1950 a fost promulgată Legea de organizare a Sfaturilor Populare și Legea administrativă. Presa de opoziție a fost interzisă, ziarul „Adevărul” și-a încetat apariția la 12 aprilie 1951, fiind înlocuit cu ziarul „Scânteia”. Ziarul „Universul” își încetase apariția în 1950. În 1952 s-a votat o nouă Constituție, rămasă în vigoare până în 1965, a fost desființată organizația „Frontul Plugarilor” și s-a creat Regiunea Autonomă Maghiară, un stat în stat, urmărit și acum
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
limbajului. Pentru mine, toate acestea s-au născut odată cu romanul acela. Ai sărutat vreodată o fată, Daniel? Cerebelul mi se Înfundă În gîtlej, iar saliva mi se preschimbă În rumeguș. — Bine, ești Încă foarte tînăr. Însă este chiar aceeași senzație, scînteia aceea a primei dăți, care nu se uită. Aceasta e o lume de umbre, Daniel, iar magia e un lucru rar. Cartea aceea m-a Învățat că cititul mă putea face să trăiesc tot mai intens, că Îmi putea Înapoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
traficul. Așa de distinsă, măiculiță doamne. Se cunoaște că a mers la colegii bune, deși avea un defect la privire... Uite, dacă n-aș avea inima prizonieră cu Bernarda, fiindcă Încă n-am apucat să-ți povestesc despre cina noastră... scîntei săreau, auzi, scîntei, de părea că-i noaptea de Sfîntul Ion... Fermín, i-am retezat-o eu. Despre ce dracu’ Îmi tot vorbești? Despre iubita dumitale. — Eu n-am nici o iubită, Fermín. — Ei bine, acuma voi tinerii numiți asta oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
distinsă, măiculiță doamne. Se cunoaște că a mers la colegii bune, deși avea un defect la privire... Uite, dacă n-aș avea inima prizonieră cu Bernarda, fiindcă Încă n-am apucat să-ți povestesc despre cina noastră... scîntei săreau, auzi, scîntei, de părea că-i noaptea de Sfîntul Ion... Fermín, i-am retezat-o eu. Despre ce dracu’ Îmi tot vorbești? Despre iubita dumitale. — Eu n-am nici o iubită, Fermín. — Ei bine, acuma voi tinerii numiți asta oricum, „guirlifrend“ sau... — Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
are și el niște treburi. Mi-am ridicat ochii la vreme pentru a-i surprinde pe Fermín și pe tata schimbînd o privire complice. — Halal mijlocitoare, am zis eu. Încă mai rîdeau de mine cînd am ieșit pe ușă scoțînd scîntei. O adiere rece și tăioasă mătura străzile, semănînd În cale tușe de abur. Un soare oțelit smulgea ecouri de aramă din orizontul de acoperișuri și clopotnițe ale cartierului gotic. Mai erau cîteva ore pînă la Întîlnirea mea cu Bea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așa, dincolo de imense dezordini, se va contura promisiunea unui Pământ ospitalier pentru toți călătorii prin viață. Până atunci se vor întâmpla multe, mai rele sau mai bune decât cele imaginate aici. Frumusețea va reuși să găzduiască și să protejeze ultimele scântei de umanitate. Se vor scrie și cizela capodopere; oamenii vor descoperi noi concepte; se vor compune cântece. Și, mai ales, oamenii vor iubi. Și or să mai iubească. 7. Dar România?tc "7. Dar România ?" Incursiunea în Istorie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Deși fiabilitatea aparatului fusese pusă la îndoială de specialiștii școlii sceptice și câteva tribunale refuzaseră să admită ca probă rezultatele obținute în cursul cercetărilor, ministrul de interne avea speranța că din utilizarea aparatului putea să sară cel puțin o mică scânteie care să-l ajute să iasă din tunelul întunecos în care își vârâseră capul investigațiile. Era vorba, așa cum cu siguranță s-a înțeles deja, despre reintroducerea folosirii faimosului poligraf, cunoscut și ca detector de minciuni sau, în termeni mai științifici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]