1,572 matches
-
mai schimbă!... În definitiv, și-o păruială te mai scoate din monotonie. Taci, soro! A intervenit soțul contestatarei. Nicidecum! Afirmațiile astea sunt un înțelept cuvânt de învățătură către feciorii și nurorile lor. Ținta-i acolo, dragoste... Probabil că pe undeva scârțâie ceva... Da! Ai dreptate, dar mai bine ne spunea dacă a bătut-o vreodată cum ai făcut tu când m-ai bănuit cu directorul și m-ai temut un an întreg, și-ai vrut să mă transferi de la Holda... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
parate. Aștept cu răbdare să i se limpezească mintea. Se ridică din pat. Cu grijă. Încet. Încearcă să nu facă prea mult zgomot. Nici nu e greu. Un pat care a costat cinci mii de euro n-are voie să scârțâie. Eu n-am dormit niciodată într-un asemenea pat. Dar, să pre su punem că aș cumpăra un astfel de pat și că m-aș trezi în toiul nopții și aș constata că scârțâie. Cred că în secunda doi l-
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de euro n-are voie să scârțâie. Eu n-am dormit niciodată într-un asemenea pat. Dar, să pre su punem că aș cumpăra un astfel de pat și că m-aș trezi în toiul nopții și aș constata că scârțâie. Cred că în secunda doi l-aș da în judecată pe ăla care a făcut patul și a avut nerușinarea să-mi ceară banii ăștia pe el. Bat câmpii. Patul n-a scos nici un sunet. S-a auzit doar un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
care a făcut patul și a avut nerușinarea să-mi ceară banii ăștia pe el. Bat câmpii. Patul n-a scos nici un sunet. S-a auzit doar un fâșâit de cearșaf. Sophia calcă pe parchet, cu picioarele goale. Parchetul nu scârțâie. E din lemn masiv. Aplicat cu un adeziv special, pe o șapă turnată perfect. Sophia deschide ușa și iese pe hol. N-are rost să-ți mai spun că nici gresia nu scârțâie. Se mai în tâmplă să scârțâie și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pe parchet, cu picioarele goale. Parchetul nu scârțâie. E din lemn masiv. Aplicat cu un adeziv special, pe o șapă turnată perfect. Sophia deschide ușa și iese pe hol. N-are rost să-ți mai spun că nici gresia nu scârțâie. Se mai în tâmplă să scârțâie și gresia. Dar nu într-o casă ca asta. Sophia își găsește poșeta, umblă prin ea și își ia telefonul. Îl deschide. Apasă butonul verde. Trag cu ochiul peste umărul ei ca să văd ultimul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nu scârțâie. E din lemn masiv. Aplicat cu un adeziv special, pe o șapă turnată perfect. Sophia deschide ușa și iese pe hol. N-are rost să-ți mai spun că nici gresia nu scârțâie. Se mai în tâmplă să scârțâie și gresia. Dar nu într-o casă ca asta. Sophia își găsește poșeta, umblă prin ea și își ia telefonul. Îl deschide. Apasă butonul verde. Trag cu ochiul peste umărul ei ca să văd ultimul număr for mat, dar nu reușesc
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
la numărul ăla. A privit ecranul telefonului doar o jumătate de secundă. N-a apucat să înțeleagă ordinea cifrelor. Memoria ei n-a reușit să le rețină. Merge spre ușa care dă în terasă. O deschide cu răbdare. Ușa nu scârțâie, probabil de frică să nu provoace un scandal. Zgomotele orașului intră distant în încăpere. Iese pe terasă și se apropie de balustradă. Mă țin după ea, dar deja m-a luat cu vertij. Etajul treizeci. Și am impresia că balustrada
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vorba despre alt volum de apă. Dar imediat am alungat din nou gîndul acesta. Rîul este al tuturor și este întotdeauna îmbietor. Rîul nu are comitet. Chiar în această noapte, în care scheletul a ceea ce a fost odată fortăreața clubului, scîrțîie, iar ultimele uși rămase ale șopronului gol se leagănă și se trîntesc din balamale, chiar cînd rîul își arată fața rece, mînioasă cu valuri rostogolindu-se și creste albe de spumă și șfichiuri de vînt și apă, apă care din
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dintr-o dată înveselit cu totul, de-a lungul marcajelor și a luminilor orașului rece, dar și mereu fără somn. Ceva mai tîrziu, stăteam lîngă el, trăgîndu-mi sufletul, în balconul din spate al tramvaiului, care s-a legănat la o cotitură, scîrțîind și zbîrnîind. Am privit în tramvai, în care oameni grupați stăteau, fără să-și vorbească unul altuia. Trupuri moi. Fețe adormite în drum spre casă. Clopoțelul tramvaiului a sunat. Mi-am amintit de tatăl meu și de depozitul în care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pentru un bilet de tratament, pentru pomenile care se dau la zile festive sau la praznice pe la biserici?... - Așa e Mami! Dar dacă facem ceva economii, mergem la vară la Techirghiol să ne mai reparăm încheieturile, că au început să scârțâie. Din fotoliu sare ca arsă. - Dar la Purcica nu-i bine? (Purcica este denumirea populară a Stațiunii balneare Nicolina din Iași, unde se fac vara proceduri cu nămol în aer liber.Ă E aici lângă noi. Îți trebuie mare și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
celui care poate, în fascicolul următor, va bate și la ușa singurătății lor. Respirația lor sacadată de dorințe nepermise le va înflori pe buzele crăpate într-un murmur abia perceptibil: Fi-lip, Fi-lip,... Carol se întinse pe patul de fier, care scârțâi sub greutatea lui. își acoperi ochii cu mâna, ferindu-i de lumină, lăsând să se înțeleagă că discuția s-a încheiat și că nu așteaptă nici o replică din partea lui Filip. Dar numai după câteva minute de tăcere își continuă asaltul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
șuierând. Când am ajuns față în față, mi-am dat seama că nu aveam loc să trecem amândoi, am luat-o cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se legăna tare, scârțâind și aerul vibra parcă de dangăt de clopote, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că de fapt lamele coaselor se ciocneau între ele deasupra capului meu. M-a privit în ochi și parcă mi-a șuierat ceva de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
luat toată puterea. M-ai otrăvit tu?... N-are-a face. Doar atât de rog... Nu pleca acum! Din timp în timp, lumina farului decupa în cadrul ușii trupul înalt și ciolănos a lui Carol, rămas în prag. Apoi ușa s-a închis scârțâind, lăsând camera în întuneric, și Filip își pierdu cunoștința, fără să știe dacă a plecat Carol sau nu. Filip a rămas în cameră revenindu-și din timp în timp din lungi leșinuri epuizante; acolo, în întuneric, sub semnul morții, singur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Elena Marin Alexe Se frâng crengile de dor în bătaia vântului furtuna plânge-n ponor durerea pământului scârțâie poarta la drum și ulucile se rup norii parcă-ar fi de scrum frigul tremură în trup scapără în depărtări tunetele zarvă fac curge ploaia pe cărări ceru-a devenit opac melancolic sufletul își trage obloanele să n-audă bocetul
Furtuna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83366_a_84691]
-
căldura acelei ore nu anticipa ce avea să se întâmple, nici măcar aburul degajat de locomotiva care intra în gară, luat apoi de picioarele călătorilor și hamalilor care se înghesuiau pe peron stivuind bagajele în câte un căruț ale cărui roți scârțâiau îngrozitor pe măsură ce se îndepărtau. Același abur se amesteca mai târziu cu mirosul de cafea proastă servită la bufetul gării și dispărea în norul de fum ce ascundea o parte din ultimele vagoane. Prin geamurile aproape opace cineva privea insistent liniștea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-l aud pe Pompiliu Constantinescu! ― Vino, dom'le! Tot vor să te cunoască băieții noștri, de când au auzit că i-ai imitat pe "balauri" în propriul lor bîrlog! Ușa clasei a VII-a reală de la liceul Sf. Sava se deschise scârțâind și intră profesorul Pompiliu Constantinescu. Un tânăr frumos, prezentabil, bine zidit și cu multa prestanță. Ochii, de o rară vioiciune! ― Bună seara, băieți! Răpăitul uniform de picioare fu răspunsul la salutul profesorului. O liniște în clasă, cum la noi, la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
militărește, și băieții, aliniați, începură să-și răpăie ghetele pe caldarâm, cântând cu entuziasm frumosul și mobilizatorul imn al lui Ciprian Porumbescu: "Pe-al nostru steag e scris unire!" până la hotel. Dar aci, nenorocire! Scara principală era de lemn și scârțâia îngrozitor. Oricât de încet și de atent ai fi mers, nu se putea să nu se audă. Și acum, în liniștea impresionantă a nopții, orice zgomot, oricât de mic, căpăta o rezonanță neașteptată! Băieții nu s-au lăsat de șotii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dus la un lavoar păcătos, m-am spălat cum am putut și m-am îmbrăcat la iuțeală. Toți băieții au fost gata într-un sfert de oră și am coborât pe scara de lemn, care acuma, ziua, parcă nu mai scârțâia atât de înfiorător ca azi-noapte. Ne-am adunat la cofetărie să luăm ceaiul. Profesorul a venit și el peste vreo zece minute, încruntat și făcut foc. Fără să ne mai dea bună dimineața, ne-a luat în primire: ― Să știți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Aceasta, însă, nu mai era nici joacă, și nici măcar o glumă de prost gust; era o simplă nerozie! Profesorul Marinescu a fost nevoit să plătească amenda respectivă, fără să clipească măcar. La noi nici nu s-a mai uitat. Trenul, scârțâind plictisit din toate încheieturile, întocmai unui bătrân cu ciudățenii, deranjat degeaba de la tabietul lui, își urni roțile alene, pufăind morocănos, parcă mustrător și cu drept cuvânt supărat pe elevii certați cu disciplina. A doua zi, luni, la liceu, a fost
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stătuseră ascunși sub temelia casei vreme de o sută cincizeci și trei de ani. În Încăpere se răspândi un miros de putreziciune, iar pe acoperiș hornul se Înclină spre miazăzi. Găleata, când se scufunda În adâncul fântânii, scotea un oftat prelung. Cumpăna scârțâia și apa se zbătea lovindu-se de pietre și aruncând În afara ei chipurile ce se oglindiseră Înlăuntru. Vitele mugeau În grajduri și cocoșii din sat cântau zi și noapte cucurigu. Clopotele băteau În surdină, lumânările se răsuceau În sfeșnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi rezistă stomacul sau ficatul sau gingiile cu care rodea oasele sau spărgea nucile de parcă ar fi avut niște măsele zdravene În gură. În ciuda trupului său sfrijit, babulea părea să aibă o sănătate de fier. Memoria Însă Începea să-i scârțâie din toate Încheieturile. În mintea ei, trecutul era amestecat cu prezentul, formând un timp ambiguu, În care lucrurile vechi coabitau cu cele noi, iar cei ce-și dăduseră de mult duhul și se odihneau la cimitirul Sfânta Treime umblau ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
picura rugină. Frunzele copacilor Începeau să Îngălbenească Încă din luna mai. Cireșii și vișinii aveau viermi Încă din floare, iar legumele se mănau de la ploile acide. Peste tot vedeai numai paragină, numai ruină. Ușile caselor atârnau Într-o rână, balamalele scârțâiau, porțile le bătea alandala vântul. Câinii erau jigăriți și vitele aveau râie. Pe casele acoperite cu țiglă de șindrilă creștea mușchi gros de câteva degete, iar hornurile fuseseră invadate de bălării. Din când În când, câte un firicel subțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rași În cap, toți aveau ceva din Onisei. - Poate că n-ar fi rău totuși, o Întrerupse el din meditație, să-ți duci canapeaua la refăcut. Nu apuci să te Întorci de pe o parte pe alta, că arcurile Încep să scârțâie ca o armonică dezacordată, Încât se scoală nu numai vecinii, dar și vacile din staul Încep să-și intoneze partitura - și atunci dormi dacă mai poți dormi... - Doar nu stau, slavă Domnului, la bloc, ca să se audă la vecini tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de formulare intra În panică. - Complicat!? sări ca ars Extraterestrul. E infernal. E o birocrație de nedescris. Nici nu știi ce rotiță trebuie să ungi ca să ți se dea curs liber cererii! Ai uns una, și vezi că Începe să scârțâie din balamale alta. Și tot așa. Intri ca Într-un fel de malaxor birocratic, care te aduce În stare de exasperare. Îi vine să urli, să te izbești cu capul de pereți, să faci ca toți dracii. Dar Îți stăpânești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe femei. Orice porcărie ați face, tot femeia e devină...“, gândi Mașa. Cu fața Îngândurată, femeia privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte, privi și cumpăna fântânii ce scârțâia ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale Extraterestrului mânjite de un glod albastru, extraplanetar, și spuse, tărăgănându-și vorbele: - Poate că totuși folosesc și ei la ceva, că altfel de ce-ar fi fost creați? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]