1,560 matches
-
expresie neutră pe față, ca să nu devină ținta urii și a dezgustului care plutesc prin cameră ca o bășină puturoasă - mai mult ca sigur, taman bășina mea puturoasă. A existat o vreme când ne puteam scuti reciproc de ura și scârba asta. Sigur a existat. Mă simt puțin amețit, pe urmă creierul parcă Începe să mi se rotească În cap, iscând un vârtej de gânduri și emoții. Le simt scurgându-se În ceva asemănător unei găleți perforate, care se golește Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
am io cu asta? Am ajuns aici numai ca să pierdem umpic timpul. Vaca asta bătrână și proastă; mutra ei zbârcită lucește de șoc. Privirea aia surprinsă, mărețul public britanic de rahat; Îmi vine să-i zdrobesc dinții cu bastonu. Da scârba bătrână nu prea mai are dinți de zdrobit, zău așa. Vandalismul timpului se perpetuează În corpul uman. Futemaș, vorbesc ca gaura aia de cur, Toal! — Îmi pare rău, nu prea Înțeleg, zice Ray. A dracu treabă de rahat! Datresăl admiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lângă el. — Bladesey, doar două vorbe frățâne... zic eu. Se dă mai Încolo. — Care-i treaba Bruce? Fete cumsecade, nu? zâmbește el. — Ai grijă cu pizdele astea. Mă gândeam că le știu de undeva. Le știu io pe tipeleastea. Niște scârbe. Jigodii nașpa. Dacă te prind că vorbești cu ștoarfele astea, ai pus-o la greu. — Serios? Dar par... — Îți zic io, ce dracu, bă. Ținte departe de gunoaie dastea. După aia Bladesey Își pierde puțin interesul. Ștoarfele se cară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dar Încă nu m-am obișnuit total cu ea. The Tron e segmentat, iar centrul orașului freamătă. Asta era Înainte o chestie tradițională scoțiană, dar acum este doar Festivalul de Anul Nou din Edinburgh, Încă un lucru turistic. Mi-e scârbă de asta. Plec departe de toate, merg pe Leith Walk, trecând pe lângă grupuri de tineri miștocari, cupluri și turiști care se duc cu toții spre centru. O iau pe o stradă laterală și văd lumina strălucitoare a unui bar. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vreme exorcizându-i pe oamenii obișnuiți care Încearcă doar să-și trăiască viața. Societatea s-a schimbat iar legea n-a ținut pasul cu ea; așa Încât noi suntem idioții care trebuie să o punem În aplicare, care-o Încasăm. Mi-e scârbă de asta. Sunt destui tipi cu adevărat răi de băgat În pușcărie fără să-i mai trimitem și pe câțiva puști ușchiți la un curs prin corespondență din Închisoare la Univesitatea de Infracțiuni că fumează iarbă sau vând pastile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mă gândisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o dezamăgire. Anxietatea mi-a pierit, dar uitându-mă la trupul ăla bătrân, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scârba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrâne și dulci, părtașă la vreo bârfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al meu, al meu e ca al mamei. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
celor după Dumnezeu, am primit-o la dumnezeiescul botez prin harul lui Hristos, și nu din fapte. Ea naște frica credinței prin care vine păzirea poruncilor și răbdarea ispitelor. Credința crește, sporește și se întărește prin ispite, prin necazuri și scârbe (1 Pt. l, 6-7; Iac. l, 3) și se înmulțește, sporește și se întărește prin rugăciune (Mc. 9, 24; Lc. 17,15). Iar după ce lucrăm noi, vine în noi credința cea mare, a vederii, despre care a zis Hristos Domnul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XV, p. 293-294) „Așadar, dacă raționamente greșite războiesc cugetul nostru, noi să punem înainte credința; dacă fapte absurde ne muncesc, de credință să facem uz; și în definitiv dacă durerile și scârbele se grămădesc asupra noastră, numai pe credință ne putem repauza. Ea este cu drept cuvânt păzitoarea și apărătoarea tuturor celorlalte arme, și dacă nu o posedăm, apoi și acelea toate se frâng”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Bine, bine. Da’ asta valorează sigur ceva, nu? Mi-am scos potofelul și i-am dat o bancnotă de douăzeci. Mi-am notat apoi adresa pe care mi-a spus-o . — Ai face și un gândac să se strâmbe de scârbă. Și acum, ce știi de spărgătorul ăla? l-am Întrebat. El se Încruntă exasperat la mine: — V-am zis doar că nu știu nimic. — Ești un mincinos. Pe cuvânt, Herr Gunther, nu știu nimic. Dacă știam, vă spuneam. Doar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
târgușorului. Domnul era bucuros că noua Curte, deși costisitoare, izbutise să farmece trimișii împăraților străini. „Bine s-a mai potrivit îndemnul ca nimeni din boieri, până în cei de-al treilea rang, cu haine proaste să nu hie, că este de scârbă.” Înaintea domnitorului, postelnicii, copiii de casă, cu mari podoabe și cu fotaze la cai, vegheau ca Domnul să nu fie atins de vreun nemernic, iar aprozii domnești, cu urșinice și cu cabaniță de jder și cu hulpi îmbrăcați, vesteau sosirea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o ținuse, câteva zile, în podul șurii, până când taică-su o luase acasă, amenințându-l pe viitorul ginere să nu-i calce pragul. Anii au trecut, ei s-au cununat la biserică, părinții au murit, care de tifos, care de scârbă, rămânându-le nădejdea și bucuria creșterii copiilor. Îi privea cu duioșie pe cei trei băieței, care-și încropiseră, din coceni de porumb, adevărate tabere militare, cu care se războiau, țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în jocul bucolic al dragostei. Fața nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când ar fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător. Ochii goi nu priveau însă nimic din mlaștina mirosind a fermentație și sulf din bazinul oval. Groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii. îmi imaginam delicata nimfă zăcând în tihnă, cu un șold scos în afară, într-un crâng unde 50 șipotește o apă întunecată. Se lasă răpită de jocul orbitor al soarelui care, printre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Ar fi putut să se rușineze de tine așa cum, de obicei, se rușinează femeile de adolescenta închipuită și mironosiță care au fost. Doamne, din păcate sau din fericire există Lulu? Ce aș fi fără el? Fără botul ăla rujat, fără scârba față de țâțele alea de vată, fără flegmonul ăsta care-mi infectează sângele... Fără el aș fi uitat tot, iar tabăra din Budila cu toată lumea aceea dementă din miezul minții mele ar fi rămas pierdută undeva printre miile de fișe ale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se 89 dedea la tâlhării și violuri, uitați-vă numai cum arată, cu tangalejii ăștia, cu mutra asta de golan..." Nazistul rânjea și ridica piciorul, ca să-i vedem mai bine nădragii cu ținte. Nu mai insist asupra lui, mi-e scârbă de așa specimene. Dar uitați-vă la colega asta a voastră, uitați-vă la ea, că e fată ca și voi! Uită-te la colegele tale, care știu ce înseamnă modestia și decența! Nu au venit aici să-și arate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înfundat în umbră, invizibil, al culoarului. Când l-am atins cu vârful degetului, lacătul și-a retras carnea lent, prin mișcări ciudate de acomodare. O ură intensă, dementă mi-a suit în creier. 154 Sufocat de valurile de furie și scârbă, am apucat lacătul și l-am smuls din vergele. Sângele cafeniu a țâșnit în toate părțile, stropind ușa până jos și udîndu-mi mâinile. Am simțit satisfacția vinovată și îngrozită pe care-o aveam în copilărie, când apucam cornițele melcilor și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
departe, comandă ea. De acord, spuse șoferul. Unde mergem acum? Al doilea loc era ceva mai bunicel. Asta până când un șoricel maroniu a apărut pe podeaua din bucătărie, ascunzându-se în spatele frigiderului. Lisei i se ridicase părul în cap de scârbă. Iar al treilea loc era descris ca fiind micuț și elegant, în timp ce cuvântul corect pentru a îl descrie ar fi fost insuportabil de strâmt. Era o garsonieră cu baia cât o debara și fără bucătărie. —Spune-mi tu acum de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și nemulțumită. Băiatul nu era chiar în dreptul ușii ei, ci stătea chircit lângă ea, pe pătura lui portocalie. Era prima dată când Ashling îl vedea treaz. Unii trecători îi aruncau o monedă, alții doar priviri care exprimau un amestec de scârbă și frică, dar cei mai mulți pur și simplu nu îl vedeau. Îl eliminaseră complet din realitatea lor. Trebuia să treacă la doar câțiva centimetri de el ca să ajungă la ușa de la intrare și, nesigură de felul în care trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vor decât să se îmbete. Nu mă hrănesc niciodată. Apoi a făcut o pauză și Ashling a simțit că urmează să spună ceva scârbos. Și nu a fost dezamăgită. Singurul lucru cu care mă hrănește al meu, spuse Joy în scârbă, este scula lui. Îți dai seama că, dacă Marcus te scoate în oraș sâmbătă seara, are intenții serioase?... Intenții, repetă ea accentuat. Gata cu prostiile de data trecută, nu mai poți spune că te duci la muncă dimineața. —Știu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai mare. Oliver apucă prosopul pe care i-l lăsase Lisa. —Cu ăsta nu îmi usuc nici nasul! — Îmi pare rău! îl necăji ea tandru, desfăcând unul dintre prosoapele de pe ea. Uite, îți dau și cămașa de pe mine. Ești o scârbă, mormăi el. Știu, dădu ea din cap. Chiar ești incredibilă. Oh, știu, aprobă ea, cu o sinceritate extremă. Cu mișcări ușoare, Lisa i-a șters corpul lucios și ferm. Era o activitate care îi plăcuse întotdeauna, deși unele părți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înaltă. Dolphine îmi făcu semn cu torța spre un steag american zdrențuit, întins pe nisip. — Aici. Pușlamaua mi-a zis că lângă el bannero. Am tras un șut în drapel. Un roi de insecte își luă zborul, bâzâind. Dolphine scrâșni: — Scârbelor! Și le vântură cu torța. Din groapa de la picioarele noastre se ridică un miros fetid. — Sapă, i-am spus. Dolphine se apucă de treabă. Eu am trecut în revistă fantomele - Betty Short și Laurie Blanchard - și am așteptat să aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cincea nopți, dar nici nu puteam să renunț, așa că am furat niște benzedrină care aștepta să fie procesată pentru cei de la Narcotice. Pastilele m-au ajutat să-mi depășesc starea de epuizare și mi-au dat o stare oribilă, de scârbă față de ceea ce-mi făceam cu mâna mea, dar mi-au și pus mintea la contribuție în căutarea unei soluții: cum să scap de Madeleine / Dalia și să redevin un polițist adevărat. Thad Green dădu aprobator din cap în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-n cur“ și-apoi ai pus-o s-o și facă. — Nu! Nu! N-am putut... Un val de roșeață Îi cuprinse fața. Geordie a zis că trebuie să fie, știți voi, Încă virgină. Fața lui Logan se strâmbă de scârbă. — Așa că ai pus-o să ți-o sugă? — A fost ideea lui Geordie! El m-a pus s-o fac! Lacrimile șiroiră pe fața lui Cameron. Doar o dată. Am făcut-o doar o dată. Când a venit moșul. Îl bătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dintre ei avuseseră parte de un noroc previzibil. Prin generozitatea marilor familii, prin dispozițiile testamentare ale stăpânilor bogați, își câștigaseră libertatea. La Roma se stabiliseră cu sutele de mii. Roma nu mai era a romanilor. — Acum, zise el privind cu scârbă în jur, invazia egiptenilor e cea mai puternică și mai periculoasă dintre toate. Coruperea ne va distruge, și primul simptom al contagierii este grija exagerată a bărbaților pentru propriul corp, pentru păr, pentru îmbrăcăminte. Ore de care era privată gândirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
disprețuitoare inițial, apoi din ce În ce mai docilă. Dacă-l fixez În ochi, Își Înmoaie toată mândria Împăiată, se gudură, se preface, te-mbălează cu vorbe, te pupă scabros, vrea să ți se strecoare pe sub piele În orice chip. Îmi trezește o mare scârbă de câte ori Îl văd, dar nu știu de ce, tocmai prin contrast, Îl tot apăr de M., o altă lichea, amantul Fialkăi; e o formă de perversiune la mijloc. (joi) Azi mă Întâlnesc cu Pituț să mergem la cenaclul „Junimea”; citește teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru el. Ei sunt nevoiți să se zbată pentru mine. De-acum Încolo, voi iubi poate pentru totdeauna un idol, așa cum Îl doresc eu. Pe Pământ nu merită să iubești oameni. Urmăresc cu atâta perseverență contactul fizic, Încât mi-e scârbă de toți, de toate, și numai lângă idolul meu voi putea gusta de-acum plăcerile dragostei, prin intermediul filosofiei. 22 aprilie 1960 (vineri) Azi, la ora 15.56, a avut loc cea mai dureroasă lovitură care mi s-a putut da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]