1,948 matches
-
spațiu deja construit și de sine stătător; de fapt, pe măsură ce se desfășoară, enunțarea își legitimează treptat propriul dispozitiv de producere. Prin însuși demersul ei, ea dorește să convingă pe măsură ce-și instituie scena care o legitimează. În exemplul nostru, scenografia prin intermediul căreia este povestită istoria lui Moș Goriot îi este impusă cititorului încă de la bun început; însă această scenografie trebuie să se legitimeze prin însăși enunțarea povestirii. Prin ceea ce spune, textul trebuie să permită validarea scenei din care reiese conținutul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
producere. Prin însuși demersul ei, ea dorește să convingă pe măsură ce-și instituie scena care o legitimează. În exemplul nostru, scenografia prin intermediul căreia este povestită istoria lui Moș Goriot îi este impusă cititorului încă de la bun început; însă această scenografie trebuie să se legitimeze prin însăși enunțarea povestirii. Prin ceea ce spune, textul trebuie să permită validarea scenei din care reiese conținutul acestui text. Scenografia apare astfel ca producătoare de discurs, dar și ca produs al discursului: ea legitimează un text
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este povestită istoria lui Moș Goriot îi este impusă cititorului încă de la bun început; însă această scenografie trebuie să se legitimeze prin însăși enunțarea povestirii. Prin ceea ce spune, textul trebuie să permită validarea scenei din care reiese conținutul acestui text. Scenografia apare astfel ca producătoare de discurs, dar și ca produs al discursului: ea legitimează un text care, la rândul lui, ar trebui să o legitimeze ca scenografie a rostirii cuvântului și să o definească întocmai ca scenografia cerută de enunțarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spune, textul trebuie să permită validarea scenei din care reiese conținutul acestui text. Scenografia apare astfel ca producătoare de discurs, dar și ca produs al discursului: ea legitimează un text care, la rândul lui, ar trebui să o legitimeze ca scenografie a rostirii cuvântului și să o definească întocmai ca scenografia cerută de enunțarea textului. Putem rezuma aceste diferențieri în tabelul următor: Noțiune pentru lingvist ENUNȚ Situație de enunțare Enunțător / co-enunțător Non-persoană Timpul și locul enunțării Noțiuni pentru analiza textului TEXT
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
conținutul acestui text. Scenografia apare astfel ca producătoare de discurs, dar și ca produs al discursului: ea legitimează un text care, la rândul lui, ar trebui să o legitimeze ca scenografie a rostirii cuvântului și să o definească întocmai ca scenografia cerută de enunțarea textului. Putem rezuma aceste diferențieri în tabelul următor: Noțiune pentru lingvist ENUNȚ Situație de enunțare Enunțător / co-enunțător Non-persoană Timpul și locul enunțării Noțiuni pentru analiza textului TEXT În exteriorul activității de enunțare În interiorul activității de enunțare Contextul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tabelul următor: Noțiune pentru lingvist ENUNȚ Situație de enunțare Enunțător / co-enunțător Non-persoană Timpul și locul enunțării Noțiuni pentru analiza textului TEXT În exteriorul activității de enunțare În interiorul activității de enunțare Contextul de producere Scena de enunțare Scenă înglobantă Scenă generică Scenografie 1.5. Deicticele După acest tur de orizont terminologic, ne vom opri asupra dimensiunii propriu-zis lingvistice a enunțării și vom introduce noțiunea de "deictic", noțiune fundamentală pentru subiectul nostru. Am făcut anterior trimitere la caracteristicile deosebite ale eului. Caracteristicile sale
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
registrelor...), însă și cea a enunțării. În spatele procesului de narare percepem constant prezența unui narator care își pune în scenă narațiunea implicând în ea naratarul (= destinatarul povestirii): nu pe cititorii reali ai Fabulelor, desigur, ci pe figurile care îi construiesc scenografia. Dativul etic este una dintre multiplele mărci ale implicării naratarului care convertește fabula într-un fel de conversație. "Excesul" sintactic pe care îl presupune folosirea dativului etic trimite la un exces mai radical, cel al enunțării narative referitoare la ceea ce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
faptul că este vorba despre o întâmplare trecută, adverbul atunci, asociat imperfectului, reintroduce decalajul. 1.17. Povestire și situație de enunțare În cazul unei narațiuni literare, se impune analiza relației dintre momentul și locul de unde se presupune că naratorul vorbește (scenografia narațiunii) și momentul și locul evenimentelor pe care le narează (povestirea). În acest domeniu, varietatea dispozitivelor posibile pare nelimitată. Am amintit deja cele mai simple cazuri, diametral opuse: disocierea completă dintre lumea povestită și instanța narativă, care încearcă să șteargă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
156 R raportat (discurs ~), 203 realizat (vs irealizat), 105 referențial (vs modal), 178 reinvestire, 197 reluare imediată, 331 remă (vs temă), 307 repetiție, 319 reprezentant (pronume ~), 323 rest al temei/remei, 309 rezumptivă (anaforă ~), 318 S scenă de enunțare, 52 scenografie, 52 scoatere în relief, 144 scriitor (vs om), 172 se, 62 secvență (tip de ~), 289 segmentală (anaforă~), 318 singular (vs iterativ), 159 situație de enunțare, 49 standard (folosire ~), 180 stilistică, 41 subiectiv (adjectiv ~), 257 subiectivitate (mărci de ~), 114 substantiv provenit
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enunțare; discursul "se pune în scenă", instaurîndu-și propriul spațiu de enunțare. În cadrul scenei de enunțare, D. Maingueneau distinge trei scene: "scena înglobantă", ce implică "un același statut pragmatic", "scena generică" ce se referă la un anume gen de discurs și "scenografia", cadru și modalitate de desfășurare proprii unui anume discurs; Discursul literar. Paratopie și scenă de enunțare, partea a 6-a, (trad. de Nicoleta Moroșan), Institutul European, Iași, 2007 și Dictionnaire d'analyse du discours. 10 "Cette fois in Catastrophe et
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sînt cele din arta funerară: statuete, flori, diverse alte „podoabe”. Marile cimitire au, la suprafață și în cavouri, „coroane de plumb”, „flori de plumb”, „vaze de plumb”. Azi, cînd pentru săraci sînt recomandate „sicriele ergonomice”, e imposibil de a înțelege „scenografia” din poemul lui Bacovia fără a ști ceva din istoria înmormîntărilor și a cimitirelor. Am să pornesc de la un exemplu clasic. în Vărul Pons de Balzac, imediat după decesul lui Pons, prietenul său, Schmuke, e vizitat de un reprezentant al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1876) și Leș soeurs Vatard (1879) de Huysmans, Nana (1880) de Zola, Sapho (1884) de Daudet. De la mijlocul secolului al XIX-lea femeia franceză își pierde aură și unicitatea culturală. Această pierdere este o pierdere dublă, lizibila și vizibilă în scenografiile femininului [Bugi-Glucksmann 1986, p.408-409]. Femeia este prima victimă în declinul valorilor: muză se transformă în model, femeia credincioasa într-o isterica, femeia naturală se reduce la fiziologie. Degradarea muzei, redusă la femeia care pozează sau la femeia de serviciu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
trecut. Ea trăiește în timpul prezent al modernității imperfecte, dându-i un contur mai variat. Intrigile în care Parizienele sunt protagoniste prezintă o ființă dornică de a manipula prezentul pentru a-și asigura viitorul. În felul acesta, femininul francez schițează unele scenografii originale și noi ale modernității. Contradictorie că identitate modernă, Pariziana este coerentă ca personaj literar, având consistentă, unitate relativ stabilă, indiferent de acțiunea în care este prinsă, care o confirmă sau o infirmă, fără a o modifică fundamental. Pariziana este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aparițiile simbolice ale lui Charles în Madame Bovary (apariție impetuoasa) și ale doamnei Arnoux în L'Éducation sentimentale (apariție vestimentară). 170 Scenele orizontale și verticale urmează tradițiile teatrului medieval (separat în zone semnificative de esență biblică), distribuind personajele conform principiilor scenografiei (spectatori și actori). 171 Podurile dintre român și teatru funcționează prin "scenariile" teatrale ale romanelor renumite, transformate în melodrame (gen menit cu predilecție educației și edificării poporului): L'Arlesienne, 1872 de Daudet, Renée de Zola (adaptare a românului La Curée
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sale (reunite de altfel în excelentul DVD intitulat, cum altfel?, Play) dintre care Sledgehammer și Big Time fiind multipremiate internațional, primul fiind cel mai difuzat clip din istoria MTV-ului. Însă, după gustul meu, apogeul acestei simbioze dintre- muzică, interpretare, scenografie și lumini îl atinge în concertul-concept Secret World, DVD pe care eu l-aș preda la școală fie doar și pentru a prezenta tinerilor ce înseamnă cu adevărat muzica în integralitatea ei față de șușele penibile care ne sunt vârâte pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
știe extrem de puțin despre Finlanda, fiind tot timpul greșit plasată sau amestecată cu alte țări nordice. Marin-Marian Bălașa în articolul Epopeea lui Ghilgameș la Odeon prezintă punerea în scenă a acestei piese de teatru. Criticile sunt favorabile, însă totul până la scenografie și coloană sonoră. Pentru a contrasta cu Epopeea lui Ghilgameș pusă în scenă la Odeon, Marin-Marian Bălașa dă exemplu Innana a compozitorului finlandez Pekka Jalkanen în care "fragmentul Uciderea Taurului Celest (...) reprezintă un simfonism complex și un lung solo de
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
de așteptare, doar cu arcușul în mână, în timp ce eroii au acum o nouă problemă de rezolvat, de natură să dea un nou sens acestei așteptări fără rost: „Dar cu violoncelul ce facem?“. Dar cu violoncelul ce facem?, de Matei Vișniec Scenografie: Gelu Râșca Actori: Irina Scutaru, Ionuț Dumitru, Alexandru Spătărelu, Vlad Volf, Adrian Marele. Regizor: Octavian Jighirgiu » „M-au atras încă de la prima lectură abstractul, misterul ce învăluie acest text bolnav de un răscolitor patetism al neputinței. Firescul curgerii dinspre banal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
destul de fidel. Mai târziu, în timpul facultății, am jucat teatru. Timp de 6 ani am jucat în 9... - Iar acum sunteți regizorul unui film pe care singur l-ați scris, în care dumneavoastră jucați, dansați, cântați, nu? semnați coloana sonoră și scenografia. Îmi cer scuze, timpul e scurt din păcate. Dar, făcând toate aceste lucruri, aveți certitudinea că le faceți bine, vă simțiți excelent în toate cele 7 arte? ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Purceluș la index Înainte să trec la chestiunile urgente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
română Adriana Gheorghe Nu știu despre ceilalți ani și celelalte ediții (au fost, tot ce se poate, identice), dar Gala de luni, 24 martie, anul de grație 2008, a oferit o fascinantă călătorie în timp (undeva pe la începutul anilor ’90). Scenografia generoasă a ezitat „modern“ între indiciile „culturii“ ori „spectacolului“ (jilțuri, lumânări aprinse, ghivece cu flori) și „îndrăzneala“ de inspirație disco-orientală (fum pompat semnificativ pe scenă, cortină din lurex auriu, lumini fucsia & oranj). Discursul prezentatorilor Galei (altfel fermecătorul actor Victor Rebengiuc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
mi-a plăcut mult mai mult. Din materia mustindă a cărții, scenariul face o poveste destul de schematică, cu patru personaje - tineri ardeleni de etnii diferite pe turnanta istoriei, momentul 23 august 1944. Tinerii actori sunt fotogenici, talentați și bine conduși, scenografia pertinentă și bogată, scenariul mult mai coerent decât, de pildă, la Legiunea Străină, regia profesionistă. Cocoșul decapitat e un film OK, însă nu te impresionează și nu te pune pe gânduri. Faptul că e vorbit în germană îți dă un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
În funcție de necesitățile artistice. Dacă este indicată istorisirea unor evenimente preliminare, așa cum sugerează Bertoli Brecht În „Scrieri despre teatru”, despre efectul de distanțare, se pot aplica și În euritmie cu eficiență artistică diverse efecte de scenă auxiliare, cum ar fi: În scenografie, cortine transparente, proiecții de film, etc. care mediază tehnica actului de distanțare. Aceasta face contactul dintre public și spectacol și se realizează nu prin starea de vrajă, catarsis, produsă pe scenă asupra receptorilor, ci tocmai prin luminarea lucidă, clară a
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
balta și pomul, excelente momente de dans și clipe hazlii de dialog cu publicul. Așa cum haosul minutelor de încălzire a instrumentelor se transformă, la un concert simfonic, în ritmuri născocite de Haciaturian (de exemplu), jocul actorilor, mișcarea scenică (Germina Cosma), scenografia (V. Penișoară-Stegaru), ilustrația muzicală (tot Boureanu), efectele tehnice - sonore și vizuale (Dodu Ispas, Valentin Pârlogea, Mircea Vărzaru) - concură la realizarea unui spectacol în respectul legilor armoniei. I-aș reproșa regizorului doar existența unei scene pe care aș fi vrut-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
cu multă, fără de sfârșit, iubire. Teatrul Odeon E doar sfârșitul lumii de Jean-Luc Lagarce Traducerea: Eugenia Anca Rotescu Un spectacol de Radu Afrim Cu: Cristian Balint, Paula Niculiță, Mihai Smarandache, Antoaneta Zaharia, Rodica Mandache, Meda Victor, Adrian Drăgănescu, Bogdan Alexandru Scenografia: Mihai Păcurar Video: Wonderboy
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Intermitențele morții Un joc cu păpuși vii Dragoș Carasevici La Comédie de Geneve, una dintre cele mai importante scene ale Elveției Romande, și-a încheiat stagiunea 2006/2007 cu un spectacol teatral cu totul special: Quartett. Text: Heiner Müller; regie, scenografie și lumini: Robert Wilson. Dacă alăturarea acestor două nume constituie un eveniment în sine pe orice scenă a lumii, prezența în distribuție a actorilor Isabelle Huppert și Ariel Garcia Valdès a adus un plus de interes pentru această colaborare între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Ion Caramitru. Spectacolul se bucură de participarea Orchestrei Metropolitane de Cameră din București, dirijată de Tiberiu Soare, un dirijor de numai 30 de ani. Toți artiștii implicați sunt, de altfel, tineri. Luminile au fost realizate de britanicul Chris Jaeger, iar scenografia, de Maria Miu, cea care colaborează cu teatrul sibian la spectacole precum Balul. Distribuție: De trei ori Carmen Carmen este interpretată de Oana Andra, Florentina-Irina Onica și de Claudia-Andreia Deleanu, în timp ce Escamillo este jucat de Iordache Basalic, Ionuț Pascu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]