143,841 matches
-
în 1921, și face parte dintr-o serie de festivități. Iar coproducția alătură teatrului bucureștean, Opera Națională Timișoara și asociația vieneză C.E.E. Musiktheater (,Teatrele muzicale din Europa Centrală și de Est") care susține proiecte multinaționale în sprijinul scenelor respective (colaborări, schimburi, dotări, investiții, burse pentru cântăreți); și nu este greu ca printre inițiatorii ei să recunoști prezența lui Ioan Holender, cu marea lui iubire pentru orașul natal - Timișoara, în care s-a realizat chiar primul proiect (investiții în clădire și o
Un proiect avantajos by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10025_a_11350]
-
trebuie uitat când este vorba de literatură: "altfel îi veți amesteca pe Llosa cu Coelhio și va ieși Cărtărescu: amalgam suicidar marca Humanitas, căreia tot mai mult i s-ar potrivi denumirea de Homunculus: vedete în eprubetă". Doina Jela, în schimb, socotește campaniile de marketing binevenite și o elogiază pe aceea inițiată de Polirom în favoarea tinerilor autori, "un desant care să schimbe direcția și peisajul literar". Irina Petraș vorbește despre evenimente și false evenimente literare, evenimente bune și evenimente rele, exemplificând
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
negativă ("corul de înjurături") de care a avut parte Dicționarul General al Literaturii Române. La un eveniment literar ratat a condus, după Ștefan Ion Ghilimescu, lipsa de atenție arătată, la noi, cărții întoarcerea huliganului a lui Norman Manea, distinsă în schimb la Paris cu Premiul "Médicis Étranger". Ioan Lăcustă consideră evenimente inițiativele USR privitoare la lecturile publice, bursele pentru tinerii scriitori ș.c.l., iar Valentin Tașcu vede un eveniment în apariția trilogiei Batalioanele invizibile a "ignoratului" Marius Tupan. Ciudată i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
se anunță într-o limbă de circulație, să spunem engleza, altfel destul de prezentă, cînd nu e nevoie de ea. Gara Sinaia (despre care s-a scris cîndva un editorial în România literară) a reușit să-și aprindă cîteva beculețe, în schimb, acum, gara Azuga e cufundată în bezne, nici nu știi dacă trenul n-a oprit cumva în cîmp. Dar Cronicarul a văzut un anunț că s-au pus în vînzare ochelari cu laser, din aceia pe care, în filme, îi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10034_a_11359]
-
cumpărînd din Anglia un avion expirat, în schimbul unei plimbări cu regina în caleașcă. A trădat țara mizînd prostește pe revoluții africane pe care le-a alimentat cu armament, după călătorii de lucru în țări de unde România n-a primit în schimb decît onorurile cu care a fost primit Ceaușescu. Dar cel mai vizibil act de trădare comis de Ceaușescu a fost cel al marii ignorări a interesului național, prin înfometarea populației, pentru a plăti datoria externă și prin ordinul de a
Zilnica trădare de țară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10031_a_11356]
-
lui Abubacer). Simplu spus, filozofii aceștia arabi gîndesc în perspectivă islamică, dar în tipar grec. Asta înseamnă că perspectiva unei gîndiri nu e totuna cu tiparul ei. Perspectiva e direcția în care un gînditor, mișcîndu-se, își urmărește scopurile teoretice. În schimb, tiparul e cadrul care conține toate direcțiile și scopurile gînditorului. Tiparul e matca fără de care nicio direcție nu ar exista, e fundalul pe care se sprijină totul. O analogie ajutătoare ar putea fi cea a priveliștii pe care o formă
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
anilor, felul în care sunt pregătiți să-ți recepteze cititorii scrierile. Articolele așa-zicând ,serioase", documentate la sânge, atent scrise, oportune din punct de vedere cultural, publicate de mine, au avut rareori parte de receptarea la care mă așteptam. În schimb, exagerările polemice, nedreptățile crase, jignirile, ba chiar răzbunările prostești la care m-am dedat s-au bucurat aproape instantaneu de valuri de comentarii. Din acest punct de vedere, îi înțeleg pe tinerii publiciști culturali care fug ca necuratul de tămâie
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
aceeași măsură. La o primă vedere a salonului nu ai deloc impresia că ordinatorul și produsele sale domină și înlocuiesc cartea pentru copii și tineret ci, dimpotrivă, doar o completează în chip fericit, multe cărți fiind însoțite de cd. în schimb, este tot mai evident faptul că imaginea, sub diversele ei forme și în diverse stiluri, expresii și materiale concurează, serios ,textul" literar propriu-zis. Cartea bogat ilustrată și, în genere de format mare, numită în franceză ,album" pare a fi răsfățata
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
-ului istoric. Se pare că auditorii, între ei și cei din tabăra adversă, înțeleg foarte bine opinia onorabilului și ignoră formularea hazlie, reținând fondul poziției sale, la care subscriu (Ionescu, Popescu) sau pe care îl dezavuează (Cațavencu)." (pp. 180-181). În schimb, acesta din urmă, port-drapel și port-parleur al modernității, pledează constant pentru înnoire și din motivul că vrea să schimbe statutul de rezervă cu cel de "titular în echipa politică aflată la guvernare". E un mecanism retoric în doi timpi, pe
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
bani. Fiecare dintre ei are o echipă favorită. Atâta doar că unii o recunosc public, iar alții nu. În Italia, de exemplu, toată lumea știe cu cine ține gazetarul X sau reporterul Y și nu se inflamează nimeni. La noi, în schimb, trăim în plină suspicionită, așa că fiecare cuvânt scris te expune. Știu ziariști care țin cu Craiova și sunt înjurați pentru stelism sau rapidism. Pe vremuri, Ioan Chirilă nu făcea nici un secret din simpatia pentru Dinamo, fără ca asta să-i atragă
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
lucrări de specialitate sau dicționare enciclopedice românești, trebuie semnalat și faptul că în unele, consacrate personalităților culturii românești, numele lui este trecut sub tăcere, cum se întâmplă în Enciclopedia Cugetarea a lui Lucian Predescu, din 1940, unde-l găsim în schimb pe Ion Breazu. De asemenea, lipsește din cel de-al IV - lea volum al Istoriei Românilor, consacrat perioadei în care s-a înregistrat truda migăloasă și spornică a savantului muzician - publicat în plină campanie jdanovistă. Dar el este în continuare
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
în plină campanie jdanovistă. Dar el este în continuare ignorat de lucrări de istorie de autoritate, consacrate perioadei sale, cum ar fi volumul al IX - lea al recentei lucrări, Istoria Românilor, ce rezervă muzicii un subcapitol în care citează, în schimb, printre muzicienii considerați „reprezentativi” pentru istoria românească pe Marcel Breslașu, Ioana Radu, Maria Lătărețu și Hilda Jerea<footnote Istoria Românilor, vol. IX, București, Editura enciclopedică, 2005, pp. 1019 - 1022. footnote>. Confundate și minimalizate, cele două forme instituționalizate de tezaurizare a
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
capitolul final - Puntuația - e perfect coerent cu regulile actuale (de exemplu: "propoziția încedentă ș= incidentăț explicativă se-pune între doă virgule", ediția V. Guțu Romalo, p. 393), dar explicațiile privesc doar cîteva situații clare, multe cazuri litigioase rămînînd nediscutate. În schimb, în Gramatica limbei române, partea a doua, Sintetică (1877), capitolul Întrepunțiunea, Timotei Cipariu oferă - pentru coma (= virgula) - exemple inacceptabile azi, din care se deduc reguli diferite de utilizare: "Ziua în care nu faci bine, e pierdută pentru tine" (ed. C.G.
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
Pentru că era atât de grasă încât putea, ce-i drept, s-o coboare, însă numai cu spatele înainte, altfel ar fi riscat să-și piardă echilibrul și să se prăbușească din cauza rotunjimii și mai ales a pieptului ei mare. În schimb, nu mai putea să urce, din cauza greutății, treptele abrupte. De aceea, de câte ori voia să ajungă la catul de sus, trebuia să iasă în stradă și să intre în cușca sprijinită lateral de niște șine, spre a fi trasă cu ajutorul unui
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
sună frumos, și-al calamburului, un mesaj care se dorea altul, să-l aducă pe calea cea bună Macedonski: "Poete scump, pe frunte porți mîndre flori de laur/ Căci singur, pînă astăzi, din Plumb făcut-ai aur." Al doilea, în schimb, a scăpat "modei". A debutat cu Aur sterp, volumul din 1922 al unui erudit fără iluzii. Într-o colecție de la Iași, ținînd de Viața Românească, bătrîna doamnă cam bolnavă a presei dintre războaie. Reclama datorată revistei care ținea și editură
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
la culoare, ape-ape cînd plîng. O feerie cu peisaj este Priveliște, una nu tocmai reușită, compusă în același registru, al decăderii regretate domol, fiindcă și ea înțeapă discret, atît cît te poate amenința, mai mult neliniști, o ofilire lîncezitoare. În schimb, un început de viziune, care să strice liniștea de mecanism savurîndu-și rugina, izbucnește de sub un titlu întrutotul cuminte, Decor vechi: "Fereastra-și frînge arcul învechit/ Pe-o rîpă unde soarele apune;/ Și lîngă vatră foale vechi înghit/ În gușe largi
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
spuselor tale. Cum s-a ajuns la situația incredibilă ca un securist să domine agenda luptei anti-Securitate, doar spălații pe creier din categoria invocată mai sus pot spune. Va trece vremea și Liviu Turcu nu va putea dovedi nimic. În schimb, orice dezvăluire reală va fi privită cu neîncredere: odată ars cu intoxicările securiste, sufli până și în cheseaua cu șerbet de coacăze. Nu trebuie uitați nici perdanții tranziției. Adică acele voci care, înainte de 1989, aveau o anumită consistență intelectuală și
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
de participanți pentru urechile altor participanți, ori premii sau tămîieri reciproce. Astfel de întîlniri s-au înmulțit și nu au, în general, menirea să facă mai cunoscut scriitorul, ci, mai curînd, să se cunoască între ei scriitorii, să-și facă schimburi de cărți și să se mire că impactul cu receptorul este unul aproape nul. Sau să se întrebe de ce. Faptul că USR încearcă să impună și să susțină scriitorii în fața cititorilor, nu numai în săli intime din București, ci și
Scriitorii, între anatemî și vip by Gelu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/10086_a_11411]
-
nedreptate, fiecare gen de mu zică are valori indiscutabile. Ce-i drept, în muzica populară, în cea ușoară, în rock, în manele etc. eforturile sunt mai mici, eforturile și 02 D Lestine iterare exigențele nu sunt așa de mari... În schimb, mult mai mari sunt câștigurile bănești ale artiștilor. Dar... asta-i viața! Ca-n politică, vorbești mult, promiți mult, câștigi mult! Săracul ascultă, crede și rămâne tot sărac... Spre ora 22.00 am ajuns acasă, adică la familia scriitorului Ioan
Printr-un hazard, în vizită la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/100_a_125]
-
obligă să o respecți. Sau, cum spune Vianu, cine definește o valoare în același timp o recomandă. În acest caz, definiția încetează de a mai fi o descriere inertă, de care poți ține sau nu seama, și se transformă în schimb într-o constrîngere estetică de tip normativ. Definiția devine normă, criteriu de apreciere și regulă de comportament. Frumosul nu e ce-ți place ție, frumosul e ceea ce spune definiția lui că este el, iar ție nu-ți mai rămîne decît
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
mesajul ceresc, pune capul în pământ și se resemnează, căci până la Una mie și opt sute și șapte-ș-șapte mai era, - și se refugiază în Ardeal... * Poema se încheie. îmi pare rău, dar se încheie. }iganiada s-a dus. Dar rămâne, în schimb, țigănia, să fim liniștiți... Alt mare autor să vie, capabil de acest trainic subiect. Răbdare. Masca a căzut și ea. Leonachi Dianeu este însuși autorul, Deleanu și Budai - Ioan... Pe vremuri, scriitorii se rușinau de îndrăzneala lor. De ideea ce
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
fost în opțiunile ei neezitantă, extrem de decisă: aducînd, de pildă, Marele inchizitor al lui Chéreau și Cevengur-ul lui Dodin, ea a făcut un act de cultură radical. Prin afluența lui extraordinară, publicul a reacționat foarte bine la această provocare. În schimb, a mai existat un tip de reacție, izolată, dar simptomatică: aceea a ,teatragiului" român (formula, strălucit-grotescă, a folosit-o Constantin }oiu și sugerează, prea bine, toate fandoselile unui tip special de moftangiu). Spre deosebire și de spectatorul cu bun-simț, și
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
centru creația regizorală în toată complexitatea ei". Căci Dodin este regizor în sensul deplin al cuvîntului: nu numai constructor de spectacol, ci și hermeneut desăvîrșit al cărții lui Platonov. Romanul fiind, în întregul său, practic nedramatizabil, regizorul ne dă, în schimb, epura lui, chirurgical decupată. Platonov a fost un prozator feroce, Dodin nu e, în felul său cerebral, mai puțin crud. Disecă și extirpă uriașa carne epică a cărții, păstrîndu-i doar scheletul, simbolistica ei fundamentală, cu acele echivocuri sacral-profane, cu clișee
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
Dacă destinul unei comunități se măsoară după starea bisericii și după înfățișarea cimitirului ei, atunci după cît de părăginită e prima și după cît de căzut în ruină este al doilea îți poți da seama de scăpătarea unui neam. În schimb, dacă lucrurile se petrec invers, comunitatea progresînd și enoriașii înmulțindu-se proporțional, s-ar putea crede că înflorirea obștei se va oglindi fidel în prosperitatea bisericii și în grija pe care urmașii o arată mormintelor. În realitate, regula nu numai
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
care membrii minorității îl au în raport cu majoritatea le provoacă, ca reacție instinctuală de apărare, sporirea sentimentului religios. Așa se face că religia unei minorități devine unul din principiile ei de supraviețuire, iar biserica devine simbolul concret al acestei supraviețuiri. În schimb, într-o comunitate care nu se simte cu nimic amenințată în privința viitorului, bisericile sînt fie muzee somptuoase în care turiștii și snobii vin să facă poze, fie largi și încăpătoare incinte între pereții cărora în timpul săptămînii bate vîntul, iar în
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]