1,875 matches
-
acele momente... Ciobanu Alexandra-Elena, clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria O aventură inedită Câteva stele palide mai străluceau pe cer din puzderia de peste noapte. Soarele amenința să-și trimită încetul cu încetul razele sclipitoare asemănate cu mii de săgeți de aur. M-am trezit dis-de-dimineață cu un zâmbet ironic pe buze și știam că părinții aveau să-mi dea o veste care mă va marca. M-am ridicat din pat, dar parcă încă mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru o aventură memorabilă... Deodată ceva păru să licărească printre copaci. O sclipire albăstruie, micuță, ca un safir rătăcit în acel pustiu. Sidney o văzu cu coada ochiului și o studie cu atenție. Nu era o iluzie, era un glob sclipitor plutind în aer, ce se îndepărta cu fiecare secundă. Fata îl urmă. O conducea prin pădure, în direcția opusă satului bunicilor, cu o viteză enervant de mare, mai ales când trebuia să și evite rădăcinile și crengile căzute ale arborilor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aplecat, l-am ridicat, era întocmai ca acela pe care mi-l arătase Zsolt, m-am ridicat repede și am lovit din nou peretele cu ciocanul, și atunci și după loviturile celorlați au început să se desprindă din perete grunji sclipitori, câte doi-trei deodată, cu fiecare lovitură se adunau tot mai mulți, la picioarele celorlalți se formase deja o grămăjoară, aproape că nici nu mai trebuia să dăm cu ciocanul, cădeau de la sine, am aruncat ciocanele, Jancsi a zis că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
oribilul coșmar reîncepu, el se desfășură cu și mai multă intensitate decît În alte dăți. Sarabanda care Învîrtejea sînge, spumă, umbre, fulgere, urlete, horcăieli o năpădi cu o violență crescîndă pînă la ultima viziune a unui ochi imens, fix și sclipitor, care Îi explodă În cap. Țipă. Lucas o zgîlțîi aproape violent ca s-o readucă la realitate. - Tot coșmarul acela? Nu vrei să-mi vorbești despre el? TÎnăra femeie, incapabilă să răspundă, se ridică și se duse să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aștepta un secret. Secretul pândea ca o molimă nevăzută. Gata să se strecoare, pe nesimțite, printre noi. - Eu sunt Logon, Îmi spuse omul și zâmbi pentru prima oară, sfios ca un copil. Răsuflă, ușurat, iar ochii prinseră a-i juca, sclipitori, de parcă tocmai ar fi primit ceva În dar. Îmi dădu scoica și zării pe ea acea făcătură meșteșugită de Enkim pe malurile tuturor apelor la care ajunsesem. Ultima oară, făcuse una la Ouedul lui Aban, pe când ne credea pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și rece, Încă din ziua În care stătusem la foc cu Vindecătorul care Îmi spusese povestea unui Krog nemaipomenit de mare și de puternic, care putea chiar să și zboare. Spre Miazănoapte, printre Întinderile verzi ale pădurilor, se zărea luciul sclipitor al unor bălți uriașe, pe care Logon le numea lacuri. Către Miazăzi erau pământuri și numai pământuri, nesfârșite, și nu ghiceam nicăieri, nici urmă de punte care să ducă spre Apus. Iar deasupra acelor pământuri, văzurăm un nor care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Începea să vorbească, veselă, ca la fiecare Început de zi, după care, văzând că erau la cheremul apelor din jur, se cufundau pe rând În tăcere. - Ai mai văzut asemenea luntre, Logon? am Întrebat. - Nu, Îmi răspunse el, cu ochi sclipitori, ca de copil. Se tot uita dintr-o parte În alta a luntrei, fericit că putea să vadă asemenea făcătură. Ce mai meșteșug pe oamenii ăștia! se tot bucura el. Asta da, luntre, măi Krog, măi. Uită-te și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nările și adulmecă de câteva ori, de parcă ar fi dorit să aleagă mirosul lui Logon dintre mirosurile de sudoare ale miilor de oameni adunați pe câmpie. - Te știu mai bine decât crezi, Krog... reluă Scept, privind la mine cu ochi sclipitori. Știu ce fel de vânător erai pe meleagurile tale, iar acum văd ce ai ajuns... Ce fel de om te-a făcut pe tine călătoria asta? Fie și numai pentru asta, și tot va trebui să scap lumea de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Enkim. Femeia mea Îi alăpta pe Marea și pe Omăt, În timp ce micuțul Unu se tot vâra Între ei. Runa stătea Într-un colț și Își Încorda arcul, de parcă se gătea de mers la vânătoare. - Tata? - se Întoarse Unu, cu ochi sclipitori, când Îmi auzi pașii. Se posomorî preț de câteva clipe, după care uită tot și se urcă pe burta femeii mele, Între Marea și Omăt, doar-doar ar prinde și el țâță. 42. Sunt Krog. Mă trag din lupi și trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mult, tinerii erau nebuni după el. Nu se limitau să‑i ingurgiteze doctrinele și interpretările, ci Îi imitau și comportamentul, ba chiar se străduiau să meargă și să vorbească În felul lui - liber, sălbatic, caustic, - Încercând să fie pe cât de sclipitori reușeau să pară. Cei foarte tineri - dacă le dădea mâna să plătească prețuri piperate - Își cumpărau și Îmbrăcămintea la Lanvin sau Hermès, Își comandau cămășile pe Jermyn Street la Turnbull and Funder („Pupăr În Fundăr”, cum i‑am rebotezat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci. Așa cum începea simfonia nocturnă, se pornea și marele joc al întunericului, pentru că, în selvă, jumătate de viață se petrecea ziua, iar cealaltă jumătate aștepta noaptea. Maimuța avea nevoie de lumină ca să descopere fructul sclipitor, dar jaguarul prefera întunericul ca să pândească maimuța adormită. Pasărea își construia cuibul sub un cer strălucitor, dar șarpele îi devora ouăle noaptea. Tucanul exploda în culori, iar bufnița era la fel de cenușie ca și umbra prin care zbura... Orele treceau. Ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Interpol unde Întâlnise și americani, cât și-n cursul celor trei luni de antrenament la Washington, dăduse deseori peste acest simț național al superiorității morale, această credință atât de comună În rândul americanilor că fuseseră cumva binecuvântați să slujească drept sclipitoare lumină morală Într-o lume Întunecată de fărădelegi. Poate că nu așa stătuseră lucrurile de data asta; poate că interpreta greșit tonul lui Duncan, iar căpitanul nu făcuse altceva decât să-l ajute să evite stânjeneala. Dacă era așa, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Guido, am un apel pe altă linie. Te sunt mai târziu În dimineața asta, bine? — Mulțumesc, Riccardo, repetă el, dar Înainte să poată adăuga: „Apreciez asta“, legătura se Întrerupse. Secretul reușitei poliției se afla, Brunetti știa bine, nu În deducții sclipitoare sau manipularea psihologică a suspecților, ci În simplul fapt că ființele umane au tendința să presupună că nivelul lor de inteligență e norma, standardul, și să acționeze conform acestei presupuneri. Din cauza asta, cei stupizi erau prinși cu ușurință, căci ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
conta. După război, ele se Întorseseră În oraș, după ce supraviețuiseră cine știe câtor orori, și uite-le acum, aproape cincizeci de ani mai târziu, cum traversau Campo del Ghetto, braț la braț, fiecare cu câte-o panglică de-un galben sclipitor În păr. Pentru surorile Mariani, conspirația existase și cu siguranță văzuseră dovada răului omenesc, și totuși uite-le cum se plimbau În lumina bogată a soarelui Într-o după-amiază liniștită În Veneția, cu soarele Împestrițându-le rochiile Înflorate. Brunetti știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sugestii concrete aveau să urmeze. Ai verificat sursele obișnuite? Numai subalternii intrau În detalii. — O, da, domnule. Acesta a fost primul lucru pe care l-am făcut. Viscardi Își trase manșeta scrobită, aruncă o privire În jos la un fir sclipitor de aur și spuse, Întorcându-se către Patta: — Nu vreau să te rețin de la Întâlnirea de prânz, Pippo. De-ndată de Brunetti Îi auzi porecla, se trezi c-o răsucește În minte ca pe-o mantră: Pippo Patta, Pippo Patta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
EXISTENȚĂ 63 câteva întâmplări, de câțiva oameni, de câteva modele. Dar acesta este un truism. Toți suntem suma modelelor pe care le-am urmat, sau nu. A experiențelor personale - fericite sau nu. Am avut în liceu și în facultate profesori sclipitor de inteligenți - și mi-a plăcut să descopăr în elevii mei inteligență, originalitate, ieșire din contingent, din clișee, din linia dreaptă. Am predat literatură, având convingerea că, în artă, (libertatea e artă!) 2 și cu 2 nu fac niciodată 4
Doar un trecător prin destine.... In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_585]
-
în podea. Nimic nu-l deranja mai tare decât actele forțate de interacțiune socială. Ca, de pildă, atunci când ești în biserică și ești obligat să le strângi mâna celorlalți, în semn de pace. —Acum, a explicat Lotti cu lentilele ei sclipitoare, aș vrea ca toată lumea să se ridice, pe rând, în picioare și să se prezinte. Te rog! a încheiat ea făcându-i semn persoanei care se afla cel mai aproape de ea și care s-a ridicat imediat în picioare. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și pentru mine, a șoptit Alice, întrebându-se ce puteau însemna niște buchete de trandafiri pentru foștii drogați aflați în perioada de recuperare. Sau poate că nu erau neapărat foști. Cine putea să știe? Jake i-a întors cel mai sclipitor zâmbet din arsenalul lui. Haide, Al! Tu ești aici în mijlocul luxului, dar ei ce au? Nimic. Orice altceva am fi făcut, ar fi fost o chestie egoistă. Alice s-a simțit imediat vinovată. Jake era un spirit mult mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ai nevoie de nici o prostie din aia de camuflaj. Hugo l-a privit uluit. —Gary, e o idee excelentă. Apoi s-a întors către asistenta pediatră. —Dumneata ce părere ai, soră Harris? Hugo și-a acompaniat întrebarea cu cel mai sclipitor zâmbet din arsenalul lui. Tipa putea să fie de piatră, dar el tot avea s-o înmoaie. Hugo nu cunoscuse încă femeia care să fie imună la faimosul șarm marca Fine. Se părea însă că asistenta Harris era tocmai acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
becuri arse recuperate dintr-o ladă de gunoi în care fuseseră aruncate resturile dintr-un birou. —Globuri! anunțase Jake triumfător când se întorsese acasă cu o sacoșă de plastic burdușită. Alice le luase imediat, închipuindu-și decorațiunile adevărate, fragile și sclipitoare. Îi fusese greu să-și mascheze dezamăgirea când își dăduse seama ce se găsea în sacoșă, dar, de dragul planetei, încercase să fie bucuroasă. Și oricum, după ce fuseseră agățate, becurile acopereau parțial urmele de grăsime de pe cartonul pomului. Contribuția lui Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
erau împachetate în foste cutii de fulgi de porumb, altele erau îndesate în rulourile de carton de la hârtia igienică pe care Jake le iubea așa de tare. Toate erau învelite în hârtie igienică și decorate cu panglici făcute din pungile sclipitoare de chipsuri. Dar părinții ei ar fi trebuit să le aprecieze, se gândea Alice supărată. Era datoria lor morală. Oare ei nu realizau cât de egoiști erau perpetuând o cultură materialistă acaparatoare și fără sfârșit care sufoca încet planeta, ducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Mă refer la momentul când o să mă întorc înapoi în roata hamsterului, i-a explicat Hugo dând ochii peste cap și mimând disperarea. Când o să mă întorc înapoi în salină. La muncă! — A, apropo! Amanda i-a întors un zâmbet sclipitor. Lui Hugo i s-a strâns stomacul în semn de avertisment. —Ce? — Am o slujbă. Hugo a clipit. A ridicat o mână. —Stai puțin! Stop! Înapoi. Cum adică, a rostit el rar, „ai o slujbă“? —Anne Dexter a fost dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
clădire. Teoretic, amândoi ar fi trebuit să scape de dușul ploii. Cum precedentele lui vizite la Chicklets nu avuseseră loc atât de devreme, Hugo nu era pregătit pentru traficul infernal din zonă. În special, pentru divizia de blindate mari și sclipitoare ce transportau oameni, care l-au întâmpinat imediat după ce a intrat pe strada cu creșa. Era ca și când ai fi întâlnit un convoi militar ce se îndrepta într-o direcție greșită. Accelerând agresiv, cu luminile de avarie aprinse, cu radiourile bubuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe masă o bancnotă de cinci lire. Dar acum te rog să mă scuzi. Chiar trebuie să plec la serviciu. Capitolul 13tc "Capitolul 13" —Al, e greșit s-o consideri o sarcină obligatorie, a spus Jake întorcându-i cel mai sclipitor, șarmant și convingător zâmbet al lui. E un privilegiu. O bucurie. Ar trebui să vrei să-i oferi lui Ro cel mai bun start nutrițional posibil în viață. Orice mamă bună ar vrea asta. — Dar vreau, sigur că vreau, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
miște din Vechea Morgă. Din când în când, ridica ochii de la obligația ei cea detestabilă și se uita pe fereastra bucătăriei, ca să vadă că ploaia de dimineață se oprise, iar norii se risipeau, dând la iveală cerul de un albastru sclipitor. Avea să fie o zi numai bună pentru o ieșire. Iar Rosa, care momentan scâncea pe podeaua bucătăriei, evident nemulțumită de sticla de Evian plină cu nisip pe care i-o dăduse Jake, adora călătoriile cu autobuzul... Dar, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]