4,338 matches
-
grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai râturile și ochii mici, cu privire ascuțită și Îngrijorată; gângăniile nu mai fojgăiau și nu mai țârâiau prin buruieni - se ascunseseră cu toatele În țărână ori În scoarță de copac; vântul Încetase să bată și văzduhul Încremenise; izvoarele lunecau la vale În tăcere, rostogolirile apei erau moi, fără bolboroseli ori clipocituri; până și Dunărea, povestea unul care avusese vitejia să se Îndepărteze de sat, Își domolise curgerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se dezghiocară din locurile lor, Învârtite ca aluatul din căpistere. Pământul se văluri, Își Încrâncenă scoarța, repezi copacii cu vârfurile În jos și, În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc. Apa Dunării se ridică și ea peste Coastă, Își Învolbură și Își răsuci valurile cenușii: pe ulițele satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lua În seamă, căci știau cu toții că era neputincios ca bărbat. Mihai Enin, băiatul fără poreclă, pierduse multe ore de noapte ascuns după un dud, În fața curții lui Dagdelinis. Nu voia ceva anume. Se pomenea numai că se lipește de scoarța pomului. Îi auzea prin curte vocea și pașii. Grecul era văduv și se avea bine cu unul, Gogoașă, care-i tot zicea În gura mare: „E prea frumoasă fie-ta, grecule. N-o să Îndrăznească nimeni să ridice ochii la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și plină de greșeli, scrisă cu un creion chimic. O căpătasem de la un coleg de clasă care, la rândul său, o furase de prin hârțoagele lui tată-său, președinte, Într-o vreme, al cooperativei sătești de consum. În dosarul cu scoarțe de carton omul, grijuliu, nota Întâmplările pe care le socotea cât de cât Însemnate din viața familiei sale și mai ales din cele ale celor trei copii, căci Își pusese În gând ca, atunci când ei vor fi fost oameni așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știa bine că tată-său, bogatul, i-o făgăduise de nevastă pe Marianti - cea nepământesc de frumoasă. Pe tine, nu te supăra că-ți spun, te văzuse În multe dintre nopțile În care pândeai curtea grecului, cu obrazul lipit de scoarța vreunui dud. Or, el nu putea să Îndure chinul de a vă ști În viață pe nici unul dintre voi. Ha! Ai cam Început să caști gura a mirare! Păi, ai și de ce...Am văzut cu ochii mei pe căzătura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curțile, chiar și turlele semețe ale bisericii și moara se mișcau Încet, urmând frământările domoale ale trupului ciupercii. Clopotnița, În clătinările ei, făcea să se audă dinăuntru-i dangăt mai puternic ori mai moale, după cât de adânci se vădeau văluririle scoarței pământului. Foiște sta cuminte și deoparte, cu ochii ațintiți pe acea umflătură care creștea Întruna. Oamenii nu dădeau semn că s-ar fi simțit cumva stânjeniți și-și purtau pașii aproape ca de obicei prin țărâna drumurilor ce șerpuiau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încins, mirosul de miriște arsă și foșnetul nemaiauzit al ciupercii care creștea. Dacă n-ar fi fost beteag, l-ar fi Îndemnat și pe el gândul să pășească pe un drum mișcător; așa, Însă, se mulțumea să rămână lângă frământările scoarței și să privească la toți și la toate cu ochii din ce În ce mai puțin mirați. De la un timp Încolo chiar Îl apuca un fel de bucurie, amestecată cu mulțumire și chiar cu simțirea Îndepărtată a unei Împliniri pe care de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nemărturisită. Deși ofițerul pricepuse că acea iubire nu de el era legată, ascultase de rugămințile fetei și Întocmise dosarul În așa fel Încât soldatul Cătănuță să primească o pedeapsă oarecum neînsemnată. Tatăl lui Vieru notase ceva anume În dosarul cu scoarțe de carton În care ținea șirul evenimentelor Însemnate din viața copiilor săi. Pe urmă smulsese foaia, o mototolise și se pregătise s-o arunce În foc. Se răzgândise, o netezise și o pusese iară, cumva stingheră, Între cele două coperți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe‐alături de covoare! Eu îi spun să nu ia seama și să calce drept, în lege, Că‐ i doar la fii‐su‐n casă, Nu în casa vreunui rege! și de‐ abia o fac să șadă Pe‐ un divan cu scoarță nouă... « Mi‐ era dor de tine, maică, Ți‐ am adus vreo zece ouă Puțin unt, iar colea‐n traistă, Niște nuci, vreo două sute ... » și cu ochii plini de lacrimi Prinde iar de mă sărută. „Poate, maică, sunt bătrână ... și‐ a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lângă dânsa. și de ce iert, în tăcere, Anul stins care mă‐ndreaptă și spre noaptea ce mă cere, și spre mama ce așteaptă ... SE ROAGĂ CARTEA Aruncați‐mi o privire - ndurătoare! Biet volum, uitat de vreme și de lume, Fără scoarțe, fără titlu, fără nume... Sunt ruina unui secol care moare. Poate sunt o carte dulce și intimă Unde jelea unui suflet se răsfrânge, Poezie dureroasă care plânge O iubire ne‐nțeleasă și sublimă? Am fost scrisă‐n ceasuri albe de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Țipătul lui Cel dintâi țipăt ‐ despică noaptea în bloc, țipătul lui își face loc pe fereastră, primul lui țipăt ce spune mumii și lumii: Eu sunt! Sunt stăpân pe pământ! Primii pași îi va face între scaun și masă, pe scoarța rărită și roasă ce ‐ am adus‐ o cu noi ... Colțul dulapului va păstra amintirea primu lui cucui, ‐ Usciorul ușii, semnele creșterii, fereastra îi va aduce ‐ nainte lumea de schele unde încă zidim ‐ să dureze pereții - anii și sufletul generației mele
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
apărători. Ajunseseră într-o situație atât de critică, încât moartea în luptă rămăsese singura lor speranță. Apărătorii continuau să arate ca niște oameni, dar acum erau nevoiți să sugă oasele propriilor lor cai morți și să mănânce șoareci de câmp, scoarță de copaci și rădăcini și prevedeau că, în iarna care urma, aveau să fiarbă rogojinile tatami și să mănânce tencuiala de pe pereți. În timp ce se consolau unii pe alții, toți cu ochii înfundați în cap, încă le mai rămăsese destul curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ci în sine însuși. Dar numai o clipă. Nu se întâmpla numai în afara templului principal. Aici, în vila de oaspeți, precum și de la o coloană la alta ale celor circa zece clădiri ale mânăstirii, ceva puternic ca un cutremur zguduind toată scoarța pământului se transmitea printr-un zgomot greu de definit și un înspăimântător curent de energie. Orice om, cât de puternic, e firesc să se simtă nedumerit într-un asemenea moment. Sângele se retrase chiar și din obrajii lui Nobunaga, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbise întru totul la fel de franc. Opiniile celor doi erau complet opuse și, fiind atât de clar declarate ca atare, trecerea de partea unuia sau a altuia avea să fie o problemă serioasă. Liniștea totală îi învăluia pe toți, ca o scoarță groasă. — Cât despre succesiune... ei bine, da. Dar trecem printr-o situație diferită de cea care ar fi în timp de pace. Opera Seniorului Nobunaga este terminată doar pe jumătate, rămânând multe dificultăți. Chiar mai multe decât pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puternic peste trunchiul tânăr, cauzându-i o rană profundă și dureroasă. Din acel loc, încet-încet s-a pornit acel rău care i-a atacat măduva, declanșându-se lent un proces de înnegrire și putrezire a acesteia, încât în final, doar scoarța groasă de 4-5 cm mai era vie. - Deci, asta a fost cauza bolii, zic eu. - Da, îmi răspunse cireșul meu. Copiii, chiar și maturii, cred că noi nu simțim și nu suferim durerile vieții... Atenție copii și voi oameni! Cruțați
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aceste case nu prea seamănă cu celelalte. Întâi sunt aliniate la uliță. Pe urmă au niște înflorituri pe lângă uși și ferestre, care nu seamănă cu florile cusute pe ii și cămeșile bărbaților moldoveni. Mai văd, scoase la sorit, și niște scoarțe cu alesături aparte, ce nu par a fi de pe la noi. Și îmbrăcămintea oamenilor se deosebește de a noastră. Văd că ai ochi ager fiule și tot ce ai spus se potrivește cu felul de a fi al armenilor. Când te
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ai timp nici să-ți tragi răsuflarea... „Oare ce vrea să spună cu asta?” - mă întreb eu, așteptând continuarea vorbelor călugărului. Da, da! Ai să pui mâna pe carte, dragule! Și după ce - pe tândălite - îi fi trecut prin ele din scoarță-n scorță s-a alege o vreme... „Ei! Ei, băiete! Credeai că te așteaptă zile de huzur? Află mătăluță că trebuie să te pui cu burta pe carte, că altfel n-o scoți la capăt cu sfinția sa!” - gândeam eu cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o pivniță, trei dughene și loc pentru alte opt dughene. Apoi, în inventar se spune: „Cele ce s-au aflat rămase după ce au fugit Teofil... bez (fără) altile care au luat acel proigumen când au fugit... adică 2 mindire, 1 scoarțe, 3 perini,... două tingiri cu capace, 1 ibric aramă cu lighin cu gratie, 6 talgiri costor,... 12 talgiri rătunde tij costor, 2 telegari i alt cal, 1 butcă, 1 ogheal, 1 prostire, 1 străchinuțe argint cu lingurița ei de dulceți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
peisajului, împingând-o către un ungher mărginaș al memoriei. Dacă e să-mi amintesc cumva de ziua aceea, ea e ca un puzzle, un morman de senzații izolate. Ici un petic de cer albastru; colo un mesteacăn argintiu, reflectând în scoarță lumina soarelui. Nori care arată ca niște chipuri omenești, ca niște contururi de țări, ca niște animale imaginare, cu câte zece picioare. Viziunea neașteptată a unui șarpe inofensiv care își croiește drum ondulându-se prin iarbă. Lamentația pe patru note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zeci de cărți depozitate într-un cufăr greu în podul comun erau toată zestrea intelectuală a bunicilor. Temerile mele de copil se leagă de după-amiaza aceea în care mă apucasem să citesc, acolo în pod, de-a-mpicioarelea, protejat de o imensă scoarță ardelenească din părțile Bârgăului. Am ieșit la lumină abia când oboseala a început să mă furnice prin picioare, și când bunicul, negăsindu-mă pe nicăieri în casă, plecaseră după mine pe străzile din jur. Din observatorul meu abia puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cum mănâncă. Ea dă din cap, continuând să-și îndese mâncarea în gură. El ia o bucățică de carne și îi dă drumul în castronul ei. Apoi remarcă: Consider delicioasă mâncarea în comparație cu ce mâncam în timpul Marșului cel Lung. Am mâncat scoarță de copac, iarbă și șobolani. Ea nu mai mănâncă și îl roagă să-i povestească mai multe despre cum a fost să treacă prin exil. Era după Tatu, începe el. Armata noastră a luat-o spre nord. În munții înzăpeziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Relația lor se dovedise a fi una cu bătaie lungă, dar nu depășise niciodată camaraderia. Mai târziu, o reîntâlnise la Paris. Guibert își terminase studiile de iatrochimie și filozofie. Avea deja un cabinet propriu. De fapt, un laborator. Citise din scoarță în scoarță marele compendiu de chimie al medicului Hermann Boerhaave, îi memorase cu entuziasm și aforismele, dar avea deja păreri personale despre unele dintre experimentele eminentului învățat. Lucra mult mai metodic și era mai inventiv. Dar se și distra. Invita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se dovedise a fi una cu bătaie lungă, dar nu depășise niciodată camaraderia. Mai târziu, o reîntâlnise la Paris. Guibert își terminase studiile de iatrochimie și filozofie. Avea deja un cabinet propriu. De fapt, un laborator. Citise din scoarță în scoarță marele compendiu de chimie al medicului Hermann Boerhaave, îi memorase cu entuziasm și aforismele, dar avea deja păreri personale despre unele dintre experimentele eminentului învățat. Lucra mult mai metodic și era mai inventiv. Dar se și distra. Invita fetișcane curioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Se gândi la oameni cu nasuri ca ciocurile păsărilor, oameni cu gâturi de lebădă, cu ochi de vacă, cu teroarea din inima păsărilor sau cu iubirea delfinilor pentru ocean. Oameni cu lacrimi din apă de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și cu echilibrul florilor, cu urechi ca frunzele pufoase și guri moi precum. — Chiar să faceți liniște, spuse Sampath somnoros. Mă enervați cu săritul vostru. Numai că, strâmbându-se și țipând, ele săreau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]