1,355 matches
-
cu covrigi și găleți cu piersici și porumb fiert. Ei aveau de-acum tot ce ți-ar fi poftit sufletul și erau mai negri și mai supți decât Îi pomenisem cândva. De-a lungul a șase veri soarele le-a scormonit prin căutături desărnându-le, dar ei continuă să are neosteniți plaja În sus și-n jos, strigând ce au În cutiile și coșurile și gălețile lor, atâtea bunătăți după care tânjesc fără să Îndrăznesc. Cât de mult m-am Îndepărtat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vilelor și restaurantelor. Ce tupeu, vere, caută fără rușine, și-l vedem pe Laur dispărând până la brâu Îmtr-un container și aruncând pe dindărăt jerbe de cartoane și hârtii Îmbibate cu scursori, legume fermentate și oase amestecate cu cenușă, prin care scormoneau Întărâtat după pahare, Împresurat din toate părțile de damfuri de putreziciune. Era și asta o metodă de a mă menține pe linia de plutire, care mi se păruse cândva c-am epuizat-o. Era o Îndeletncire pe care crezusem c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îndopam cu mici și bere ca pentru o săptămână. Cel mai adesea Însă, ieșeam fără Neli. Pe ea o ținea turcul ei la vânzare până la nouă seara, iar eu trebuia să-mi fac rost de pahare pentru a doua zi scormonind prin containere cu câinii și pisicile. Șaizeci de pahare Îmi erau de ajuns. Treizeci de mii de unul singur, era o sumă nu chiar de colea. Încă puteam să mi-o scot, deși de la o zi la alta mă zbuciumam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
peste umăr Înainte de a ne despărți: să rămâi În bună stare, că dacă-mi iese ceva pe-acolo te chem și pe tine. După miezul nopții când am ajuns acasă cu paharele, transpirat și Îmbâcsit tot de gunoaiele prin care scormonisem, m-am apucat să-i povestesc lui Neli. Steaua norocoasă a lui Laur s-a ivit În sfârșit. L-a luat de suflet un tip cu mari posibilități, s-a dus să frece În găoază pământul făgăduinței, să fertilizeze vastele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să le spun. Tot ce mă făcuse să-i părăsesc și tot ce mă făcea acum să vreau să mă Întorc se amesteca laolaltă cu viața mea și viețile altora, continuând o istorie atotcuprinzătoare. Multă vreme m-am crezut singur, scormonind Întărâtat la culme prin jerbele de gunoaie ale acelei istorii interminabile. Când am ieșit În curte să-mi mai trag sufletul, am văzut ninsoarea zbuciumându-se În aerul rece al Înserării. La dracu’! Asta-mi mai lipsea! Am intrat repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gândul, mușcându-și buzele la sânge. Toți se strânseră într-înșii, călcați pe același gând... și, o ură fără margini, mocnită, de răzbunare li se putea citi în ochi. Și, adâncindu-se mai departe, în gândurile lor, tăceau... tăceau, și, scormoneau cu ochii mai adânc în șperlă, de parcă acolo ar fi aflat adevărul și dreptatea... O clipă, trase cu urechea înspre pădurea din vale, ca jivinele la pândă.. Nici o suflare... Pădurea părea pustie, doar... tăcerea codrilor cu clătinarea frunzelor, răsuflarea apelor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
creasta Hășmașului Mare.. ... Luna cobora după creastă.. versantul estic se întunecă. Prin întunecimea pădurii, ca orbeții, partizanii urcau tot mai greu, urcușul era tot mai anevoios. La fiecare trosnet al crengilor sub pașii lor, toți ochii se întorceau cu tresăriri, scormonind întunericul pădurii. Când, deodată.. Ichim - juristul, cu ochii mai ageri, îl trase de mânecă pe căpitanul Baltă. „ - Privește... pivește, căpitane..! cuvintele i se înecau, de groază, în glas. Doar, cizmele... atât..!”, mai adăugă și îi veni să verse. Pentru o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un tăiș de sabie. Căpitanul Baltă tresări... Era semnalul dat de Sofronie, care din punctul de observație supraveghea Cheile și marginea pădurii. „Țipătul păsării”, venea cu vești rele. De jur împrejur, întunericul era negru, tainic și plin de amenințări.. Ei scormoneau cu ochii adâncimea codrului, pe versantul estic al Danciului, prin minte trecându le fel de fel de gânduri. La fiecare trosnet de vreasc călcat, toți tresăreau ca scuturați de un fior. O mitralieră toca întruna, nimicitor, ținându-i pe loc
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să părăsească ascunzătoarea. Peste câteva clipe își dădură drumul pe versantul nordic al Grințieșului, pe cursul abrupt și prăpăstios al Borcăi. Istoviți, flămânzi, hăituiți, asudați.. alergau bezmetic sub o ploaie de gloanțe și foc. Un snop de gloanțe se înfipse scormonind pământul la câțiva pași de Baltă. În spate se auzi un icnet și un geamăt greu. Oanță zăcea prăbușit cu fața în jos, cu țeasta zdrobită, mușcând pământul... cu mâinile, totuși, protejând stația de radio. Tot timpul, de când i-a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
veni..! Noi te așteptăm !” N-am știut ce să-i spun mai mult. Bietul Vasile, poate’l ajută Dumnezeu... dorința lui îi prea mare.. ca, Dumnezeu să nu i-o asculte !”, am murmurat eu îndurerat. Și, din nou gândul îmi scormoni mintea.. „.. Oare, ceilalți.. vor veni !.. Oricum, să mă grăbesc..!” ... Dacă altădată, demult... pe vremea copilăriei și adolescenței mele, la Seminar se putea ajunge ușor: din Ștefan cel Mare... pe lângă cârciuma „La cucoșul tânăr”, se intra în fosta uliță Lozonschi, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de confortabilă. M-am prostit de tot, astfel că, de la un timp, am sfârșit prin a imita până și găinile care se joacă needucate în țărână. Când e foarte cald, într-adevăr, găinile sunt obișnuite să se scalde-n praf, scormonind adânc cu ghearele până se-ngroapă cu tot trupul în el. Stau așa câtva timp, nemișcate, apoi renunță la asta, stârnind nori groși de pulbere, scuturând zgomotos din aripi și scoțând sunete guturale de ușurare. Spre surprinderea câinelui meu, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și să ocrotească astfel de invazie aceste locuri. Neliniște De câte ori mergeam pe străzile Romei, credeam permanent că văd, în ochii trecătorilor pe care-i întâlneam, un soi de grea neliniște. Mi se părea că absolut toți - și mai ales femeile - scormoneau în privirile celorlalți, căutând indiciile unui fel de complicitate perversă la un presupus act criminal. Era ca și cum umbra unei vini colective învenina aerul infectat: nu puteai să înțelegi de ce, dar cu siguranță că acea încredere reciprocă, instituită normal între indivizii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pare un sacrilegiu ca el doar să se fi prefăcut, infam, că este îndrăgostit de ea. Medeea are dreptate, fiindcă Erosul se conduce după legi nescrise ce nu cruță niciodată pe nimeni. De aceea, repetă obsesiv scenariul desfășurării evenimentelor și scormonește amănuntele terifiante tocmai în speranța că grozăvia acestora va avea puterea să resuscite și să reactualizeze sentimentele presupuse ale lui Iason. Dar totul rămâne fără efect, fiindcă el nu a fost niciodată îndrăgostit de ea. Iason este cel mai ticălos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a mea însă constă în faptul că am făcut din poezie singurul mit. Acum vreau să îndrept eroarea, întorcându-mă din mit în existență. Am făcut în așa fel încât toți cei mânați de curiozitate să se apuce să-mi scormonească biografia, insistând asupra tainelor și intrigilor ce însoțesc existența mea în preajma familiei imperiale. Sunt gata În jurul meu se aude țârâitul insectelor care zboară compact ca un nor dens. Simt că pământul fermentează, emanând mirosuri grele. Ființa mea ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
zglobiu de neputința mea. Într-o zi am remarcat că știa să vorbească cu păsările și cu peștii. Poate că era un copil năzdrăvan. De atunci, figura lui mi-a rămas întipărită în amintirile cele mai intense. În fiecare zi scormonesc atent cu ochii plaja, sperând să-l revăd, dar el nu mai apare. Cine știe, poate că această apariție o fi fost opera unui alter ego al meu, care - ca întotdeauna - a exagerat. Așa că acum îl caut permanent pe plajă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aici cu lacrimi de stearină. Uleiul lucește stins, epuizat de soarele puternic. Olanele de pământ ars pentru scurgerea apei subterane din dealul de argilă pe care acest zid îl ține închegat ca pe o hernie sunt pline de gunoaie acum. Scormonesc însă de curiozitate într-unul dintre aceste tuburi de lut, cu un diametru de circa 20-25 de centimetri, vechi, lucrate îngrijit. Cutii goale de cola, ambalaje de înghețată, iar puțin mai în interior ambalaje de aluminiu ale unor minicandele și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lumină când sunt nervos sau obosit, și-mi spune : „Bă, tu trebuie să fii unul dintre ăia care merge sus la mănăstire, la Prislop. De când cu pelerinajul, ni s-a umplut orașul de moldoveni ca tine”. Apoi începe să-mi scormonească în rucsac, sărmanul meu rucsac suferea o a doua percheziție în timpul pelerinajului, după cea a poliției în civil din București, găsește o sticlă de apă minerală desfăcută de jumătate de litru, am făcut imprudența să o las în rucsac, nici
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
religiei oficiale cât și științei la modă483. Aceștia sunt frați întru suflet și martirii gândirii. Răzleți, dar pretutindeni în lume, practicând toate profesiile, ocupând toate funcțiile în societate ei sunt filosofi singuratici, medici iscusiți, preoți învățați, călugări tăcuți, alchimiști care scormonesc în adâncul materiei, astrologi care caută să descifreze destinele oamenilor în mersul stelelor. Uneori îi întâlnim în persoana unor prinți însetați de cunoaștere sau a unor regi adânciți în meditație în palatele lor, alteori sunt păstori ce visează pierduți în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
religiei oficiale cât și științei la modă606. Aceștia sunt frați întru suflet și martirii gândirii. Răzleți, dar pretutindeni în lume, practicând toate profesiile, ocupând toate funcțiile în societate ei sunt filosofi singuratici, medici iscusiți, preoți învățați, călugări tăcuți, alchimiști care scormonesc în adâncul materiei, astrologi care caută să descifreze destinele oamenilor în mersul stelelor. Uneori îi întâlnim în persoana unor prinți însetați de cunoaștere sau a unor regi adânciți în meditație în palatele lor, alteori sunt păstori ce visează pierduți în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dv.? Aceasta, în timp, fără zor. Ne-ar fi de mare folos. De altfel eu voi mai trece prin Tg. Neamț și nu voi uita să vă vizitez, bine înțeles, dacă nu produc deranj. Dornic să vă revăd, pentru a scormoni „întâmplări din lumi uitate”, adresez respectuoase sărutări de mâini Doamnei Platon 244, urări de sănătate amândurora. Cu respectuoasă afecțiune, Eugen Dimitriu 243 Institutor în Tg. Neamț. 244 Soră cu mama acad. M. Băcescu și cu soția lui M. Lupescu (născ
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Diaconescu, nu mai zic de ieșitul în public, pe la localuri, unde îl găseau „absolut din întâmplare” reporterii, cameramanii, fotografii etc., acum nu prea de multă vreme, a intrat într-o tăcere suspectă, alimentând emisiunile, gata să sfâșie, să „analizeze”, să scormonească știri de senzație, ca să descopere ce se ascunde dincolo de acțiunea din umbră a președintelui. Nu mai știu cine a avut inspirația și curajul de-al parodia pe Eminescu, tocmai în celebru sonet „Veneția”, numai că omul nostru a zis chiar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să afle despre tine - de la salariul pe care Îl câștigi la adresa ta sau la cărțile tale preferate - pur și simplu căutându-te pe Google. Într-o lume plată, nu poți fugi, nu te poți ascunde, iar trecutul tău poate fi scormonit tot mai adânc. Trăiește-ți viața În cinste, fiindcă tot ceea ce faci, orice greșeli săvârșești, toate vor fi ținta căutărilor cuiva Într-o bună zi. Înainte ca fiica mea, Orly, să meargă la facultate În toamna anului 2003, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
-mi spun că duce o existență foarte anostă. Și când am devenit celebru și numele meu apărea frecvent în ziare, îmi făcea plăcere să-mi imaginez că simte, probabil, teribile înțepături de remușcare și regret, și că viermele amărăciunii îi scormonește inima la fel de dureros cum mi-o scormonise și mie. Când mi-a dat cu piciorul mie, a dat cu piciorul propriei ei fericiri. Aș fi făcut din ea o regină a acestei lumi. Încă din acele zile chinuitoare m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
anostă. Și când am devenit celebru și numele meu apărea frecvent în ziare, îmi făcea plăcere să-mi imaginez că simte, probabil, teribile înțepături de remușcare și regret, și că viermele amărăciunii îi scormonește inima la fel de dureros cum mi-o scormonise și mie. Când mi-a dat cu piciorul mie, a dat cu piciorul propriei ei fericiri. Aș fi făcut din ea o regină a acestei lumi. Încă din acele zile chinuitoare m-am ferit de posibilitatea unei noi surse de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era acolo. Și apoi ceasurile se porniră cu toate să sune, anunțând ora patru. Niște muncitori reparau ceva la parter, ciocănind de zor, fulgerări de lumină țâșneau și se retrăgeau, amestecându-se cu durerea mea de cap. M-am pomenit scormonindu-mi mintea în căutarea a ceva ce mi se păruse foarte important să nu uit, ceva în legătură cu noaptea în care zăcusem pe stânci și văzusem cea de pe urmă tainiță a stelelor, când universul se răsucise cu înăuntrul în afară, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]