1,662 matches
-
Omul chiar era un nenorocit. Eu îi mărturisesc ceva ce nu am mai spus nimănui. Recunosc că sunt un criminal. Și el decide să caute ceva prin dosare. Când se întoarse la birou, ținea în mână un dosar. Îl deschise, scotoci printre foile de hârtie și îmi întinse una. Ce e asta? De ce nu o citiți? Îmi pare rău, doctore, dar nu am venit aici ca să citesc despre problemele altor oameni. Cred că o să vă intereseze. Am luat bucata de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și-a început să cotrobăiască printre haine, evident nemulțumită, până când a găsit o rochie albastră de mătase, pe care Jina n-o mai îmbrăcase de ani de zile. A ales o pereche de pantofi negri, după care a pornit la scotocit prin sertare, până când a dat peste o pereche de ciorapi de plasă, pe care Jina nici n-avea habar că-i avea. Apoi, ca și când ar fi jucat într-una din vechile ei reclame, Irene și-a adunat curajul, de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
șoarecilor și lumea oamenilor, separate printr-un conflict milenar, ajung aici la o fericită conjuncție, prin convingerea adâncă a lui Remy că își poate depăși condiția. Că poate face mai mult decât să fure mâncare din gospodăriile oamenilor sau să scotocească prin gunoaiele lor. Cel ce-i întreține visul e marele bucătar parizian Auguste Gusteau, a cărui deviză este „Oricine poate să gătească“. Cei care vor să spulbere acest vis în curs de realizare sunt - categorial - mai întâi șoarecii, apoi oamenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
încrederea în dumneata, zău că nu mă așteptam să vii aici cu o bombă. - Te asigur că nu am nici o bombă, protestă geologul, perplex. Dacă aparatele dumitale indică vreo... Nu-și sfârși gândul, ci, scoțându-și haina, începu să se scotocească. Deodată, mișcările i se încetiniră. Palid la față, scoase la iveală un obiect cenușiu și subțire, lung de vreo două degete. - Ce-i asta? îngână el. - Un aliaj de plutoniu stabilizat. - Atomic?! - Nu, nu e radioactiv, sub această formă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ia În altă direcție. Într-o bună zi, s-a ridicat din scaunul frizerului cu un obraz ras și altul plin de clăbuci, a plătit la repezeală și s-a făcut nevăzut. La cinci minute, miliția dădea năvală În frizerie scotocind peste tot. Bine că a tăiat-o el după parașutare spre nord, cedînd poate, după cum umbla vorba, dorului de neostoit după Flo rica Rogoz, ibovnica lui din Huta, o femeie al cărei chip, din fotografiile păstrate și din mărturiile cunoscuților
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trebăluia prin bucătărie În starea aceea de spirit incertă, Între nemulțumirea că vacanța s-a terminat și efortul de a acorda o minimă atenție șirului lung de zile cu obligații ce tocmai porniseră la drum. Mă foiam prin camera mea, scotoceam, nu găseam, mă duceam pînă-n bucătărie să Întreb vreun fleac, ea răspundea dezarticulat, agasată deja de apariția nemiloasă a urgențelor. M-am dus din nou spre camera cu casetele, dar, cînd am dat să mă Întorc, am auzit... Am auzit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Acum ce vrei, Shula? — Ai auzit de Wallace? — Da, am auzit. — A făcut o treabă grozavă când a aterizat cu avionul fără roți. — Da, extraordinară. E fără Îndoială minunat. Ascultă, Shula, vreau să pleci de acolo. Nu ai voie să scotocești prin casa aia, nu ai ce căuta acolo. Voiam să te Întorci cu mine. Nu ai voie să nu mă asculți. Nici nu mă gândeam. — Dar ai făcut-o. — Nu. Dacă avem păreri diferite, e În interesul tău. — Shula, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și urechilor. Ești cumva în afara afacerii, a evenimentului care, totuși, te consumă. Nu înțelegi ceea ce trăiești - decât după un timp, atunci când te dezmeticești. Nu mi-a fost deci deloc frică, n-am avut timp să-mi fie frică. Băieții au scotocit prin rucsac și ne-au luat dolarii (realii) pe care-i aveam, în timp ce eu le spuneam: „Do you want my money? OK, take the money!...“. Știu, știu că voi v-ați fi luptat cu toți cei zece pungași deodată și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Cei o sută de războinici Bordjighin formaseră un semicerc În jurul șefului lor, dar nici unul nu-i tulbura gândurile. Îl priveau, doar, ușor nedumeriți, plimbându-se prin valea aceea de la un capăt la altul, calculând parcă ceva, punându-și Întrebări și scotocind după răspunsuri. După-amiaza scădea spre seară, dar nisipul rămânea cald. Un vânt ușor porni din imensitatea galbenă. Amir ridică mâna În aer, ca și cum ar fi vrut să simtă mai bine ușoara adiere. Părea a fi aflat unul din răspunsuri. Luptătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și viitorul cumnat al domniei tale este ambasador. Ce vești ai de pe Drumul Mătăsii? Întrebarea venise prin surprindere. Oană ezită o clipă, apoi răspunse: - Uzun Hassan a pierdut urma călătorului necunoscut undeva Între Urumqi și Samarkand. Călăreții Oilor Albe au scotocit toate caravanele. Nimic. Partea bună a veștii este că nici Cuceritorii n-au reușit să-l găsească. Grupul de luptători mongoli a ajuns până la deșertul Gobi și apoi s-a Întors spre Samarkand. În cel mult două săptămâni cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aliate, alcătuite din turci și tătari. Nimeni nu dormise la Cetatea Albă În noaptea Sfântului Ștefan. Fuseseră pregătite planuri de salvare, fuseseră primiți curieri care aduceau vești. În jurul orei 2.00 se Întorseseră Apărătorii aflați sub comanda căpitanului Petru Ilaș. Scotociseră toată moșia Brăneștilor și tot malul Dunării, până la hotarul cu Țara Românească. Nu găsiseră nici urmă de vornicul Isaia și nici vreun indiciu despre agresori. Singurul martor direct rămânea arcașul Simion, care fusese chemat În grabă În fața domnitorului. Vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu acum. Nu simțea moartea. Nu simțea energia răului. Dimpotrivă. O putere imensă se apropia vertiginos. Nu. Alexandru nu putea muri. De el se apropia lumina. - Alexandru se târăște spre calul lui. - Spada? - La el. - Nu e rănit. Vrea ceva. - Scotocește lângă șa. Un achingiu se repede asupra lui. Ridică iataganul. Lovește. Alexandru se Întoarce pe spate și blochează lovitura. Are În mâna stângă un buzdugan și cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută... a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rolurile. Să nu uit: dramaturgul Gambini, cel cu Pisica spânzurată, nu există. Filmul e foarte agreabil chiar dacă te oprești la primul nivel și n-ai chef/nu știi cum să treci la altele mai adânci. Chiar dacă n-ai chef să scotocești după relația autor-personaje sau realitate-ficțiune sau actor-personaj, filmul tot ți se va părea o joacă mai savantă, în care intervin și aluzii la Strindberg „care și-a împins nevasta pe scări“, și la „dobitocul“ de Ibsen, și la Oglinda lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Bintang goală, cu eticheta parțial jupuită, o păpușă cu Înfățișare europeană și alte câteva obiecte a căror utilitate Îi era străină lui Adam. S-ar fi zis că era un năvod aruncat la Întâmplare peste resturile unui naufragiu. Din a scotocit printre lucrurile din cufăr și a scos de acolo o geantă de pânză, pe care și-a pus-o de Îndată În bandulieră. A aran jat-o cu grijă, de parcă se reobișnuia cu un lucru vechi, familiar și liniștitor. — Bine, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
patului și o naștere pe care s-o prevezi fără probleme. Iar dacă într-o bună zi țăranul dat dispărut în Rusia ar fi apărut totuși în poartă... Întors acasă târziu... Afară în fața ușii... De multe ori încă am mai scotocit prin căpițele de fân de-a stânga și de-a dreapta drumului de țară, mai puțin pentru tânăra femeie cu fața mare, pe care se odihneau lumina lunii și o sumedenie de pistrui, mai mult în căutarea mea, a eului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a întâmplat în numele lui. Cine scrie renunță la sine. Numai autoritățile financiare nu vor să admită că existența autorului este o simplă afirmație, așadar o ficțiune nesupusă impozitării. Astfel, trebuie să se admită că de acum îmi vine greu să scotocesc prin răstimpul meu de atunci după fapte palpabile. Fiindcă, așa cum s-a-ntâmplat deja în alte episoade, cineva se bagă tot mereu cu insistență în vorbă de îndată ce vreau să ajung la subiect. Ca erou de roman confirmat oficial, el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-i mulțămesc? Întâlnindu-se cu un domn pe stardă, Izaura îndrăznește: — Boiarule, fie-ți milă,dă-mi și mie cât te lasă inima, să-mi cumpăr o pâne că mi-e foame. Ajutăți Maica Domnului! Fie-ți milă! Domnul se scotocea prin buzunare și-i dădea câțiva bănuți. — Să-ți dea Dumnezău sănătate și Maica Precistă! În aceeași zi, Izaura a mai agățat un domn care venea încărcat cu cumpărături, printre care se vedeau niște pâini frumoase și niște cornuri. — Boiarule
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vrut. ... Prima oară mi-am dorit să dispar în ziua în care a murit grădina Leei. Pe tocul ușii era lipit un melc cafeniu. Sinistru. Bălos. Cu ochi expandați, la capetele coarnelor. Mama m-a tras înăuntru. Toată ziua am scotocit prin dulapuri, prin sertare, prin lada de sub pat. O viață îmi dorisem să mă pierd în sertarele Leei, să râmân singur la ea în bibliotecă, să miros, unul câte unul, parfumurile ei vechi, din baie, despre care mama obișnuia să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
el. Îl scosese dintr-o cutie de pantofi, din cămară. Fac urât. Ca un proprietar jefuit de o identitate misterioasă. Bat, marital, cu pumnul în masă. Rememorez fulgurant plânsul ei cu sughițuri de acum câteva luni. Iat-o în culpă, scotocind într-o casă care nu e a ei, vulnerabilă, gata să se simtă prost, să-și ceară scuze. Hybris. Da, și eu pot fi intelectual... — Eu am să plec acum. Pleacă. Mai mică și mai tristă decât venise. Deschid albumul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
banalitate. Posibilă? Nu, din păcate. Dar știai asta. Știam. Și atunci? Zi mai departe. Fii duhul din sticlă... Ah, cât romantism... Fii... ÎNREGISTRĂRILE! David sare de pe canapea, conștient că a vorbit singur. Ca nebunii. Vorbește singur. Se așază la loc scotocind într-un calculator care nu e al lui, în căutarea unor fișiere audio. Nu le găsește și atunci pornește, timid, stângaci, ...singur în haosul apartamentului atât de străin. Undeva, aici, ascunsă aici, pe un stick, pe un reportofon, pe o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
țigări pe care ea i-o stinsese cu aplomb, în cămăruța lui deodată umplută până la refuz de un trup alb și perfect, însă încă fără suflet, ei bine, faptul acesta, în sine, era dezamăgitor. Da, îi plăcuse când ea îi scotocise în hârtii, impudic, aproape imperativ. Îi plăceau schi țele ei halucinante cu plante care păreau să invadeze, junglifer, orice spațiu pe care-l traversa. Îl speria privirea ei chihlimbarie. Îl și chema. Contrar imaginii mentale a iubitei pe care avea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
către soare. Copilărește. O să văd portocala asta coaptă vreodată? Mi-e drag de el. Pentru mine, face cât o grădină întreagă. 47. ea Poate că a fost timpul petrecut cu Sumayya. Poate altceva. Poate ochii ei nestăvilit de curioși, care scotociseră prin toată biblioteca lui Musa. Cu cât se apropia Leovigildo mai mult de Dumnezeul creș tinilor, de cădelnițele episcopilor și de obiceiurile plătitorilor de jarach, tributul învinșilor rămași în Al-Andalús, cu atât creștea setea ei după manuscrisele arabe care vorbeau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o cale ferată pe care urma să călătoresc departe. Mai târziu, când o întrebam despre ziua aceea devenea ursuză. Nu mi-a explicat niciodată foarte clar în ce fel ne înrudeam și de ce venise după mine. La moartea ei, am scotocit în acte, am sunat la toate numerele din agendele ei de telefon și am luat, de câteva ori, singură, trenul spre orașe în care se ramifica șirul, ce-i drept, restrâns al rubedeniilor ei. Pentru că doar ale ei erau. Delia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de Prescott. Dar rămase pe loc, înghețat. ― Unde le-ați căutat? ― întrebă el. Prescott râse cu cruzime. ― Mai întâi am avut niște idei cu adevărat bizare. Am făcut reperaje aeriene ca să localizăm peșteri și grote, ca să nu spun că am scotocit prin locuri imposibile. Dar acum suntem mai șmecheri... ― Cum adică? ― Problema ― continuă Prescott încruntându-se ― este mult complicată de o lege a naturii de care, fără îndoială, n-ai auzit vorbindu-se vreodată. Această lege spune: dacă două corpuri pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu știi? suspină ea. N-ai idee de ce s-a întâmplat? (brusc își schimbă tonul:) N-am timp să-ți explic. Citește ziarele. Se ridică: ― Ține minte, adu distorsorul la băiatul de jos. Mâine dimineață, te voi căuta la el. Scotoci prin poșetă, găsi o cheie și i-o aruncă pe pat: ― Pentru cătușe. La revedere și succes. Ușa se închise în urma ei. Gosseyn își scoase cătușele și rămase gânditor pe marginea patului: "Despre ce-mi tot vorbea?" Își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]