1,568 matches
-
alcătuit. Romanele sale ilustrează ultimele lupte date de literatura ficțională cu anonimatul care o cotropește. Șansa literaturii nu este cadrul formalizat, nu este manualul, ci acela informal, aflat la îndemîna cititorului de rînd. De-aici pornesc două tipuri de vedete scriitoricești: cea a scriitorului instituționalizat (Cărtărescu la noi sau încet-încet Echenoz în Franța) și cealaltă, născută prin ricoșeul unei atitudini ferme și violente de contrariere a orizontului de așteptare public nu prin frustrare, ci prin surplus. Exemplu: Michel, din Plateforme, este
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
astea (scriitorul ca producător al textului pe care îl utilizează puterea), însă, firește, răspunsul nu există.” Nu există răspuns, pur și simplu, așa cum nu există răspuns pentru boală sau moarte. Imposibila renunțare Ca într-un gest de rememorare a existenței scriitoricești, în care viața și scrisul sînt strîns legate, ca într-un refren sau o reinițializare a acestei existențe, Radu Petrescu, spre finalul însemnărilor din jurnal, reconștientizează condiția scriitorului, procesul prin care viața este transferată continuu și irevocabil în scris. În
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
sa, Simptomele actualității literare. Cum decriptăm ușoara metaforă, cum definim și cum adaptăm teoretic primul termen - mai degrabă medical - unei realități ce aparține atât de acut zonei culturale? Ar putea fi vorba despre o lejeră miză patologică din familia ieremiadelor scriitoricești, care caută cu tot dinadinsul sursa maladiei de care suferă, se zice adesea, literatura ultimilor optsprezece ani. Ar mai putea fi în cauză o precauție a istoricului literar tentat să palpeze, fără brutalități și fără riscuri, o perioadă încă dezechilibrată
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
El poate fi citit ca o scriere de ficțiune, dar și ca una memorialistică. Grosul însemnărilor este dat de amintirile scriitorului din copilăria petrecută la Lipova, anii timișoreni mai apropiați sau mai îndepărtați, cu personaje reale din lumea universitară și scriitoricească. Mai poate fi citit romanul ca o parodie a literaturii de mistere, dar și una a diverselor stiluri și tehnici narative (autorul alternează vocile narative, își comentează ironic propriile tehnici narative sau parodiază diverse moduri de exprimare). în fine, este
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
personal". Este incredibil cît de bine este "fișată" scriitorimea română - ce mare atenție i se dădea. în zona intelectuală se petreceau mișcări politice dintre cele mai importante - deci și turnătoria era la ea acasă. Multe rapoarte sînt făcute cu "talent" scriitoricesc. Unii turnători-scriitori scapă cîte o judecată critică în raport: "în anul 1982 a publicat la Editura Cartea Românească romanul "Luxul melancoliei", fără a avea vreo valoare literară deosebită, ori să conțină probleme interpretabile din punct de vedere ideologic." (s.m. - C.R.
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
realismului socialist", succesor al realismului de la finele veacului precedent și opus curentelor artei pentru artă și naturalismului, adversarii de căpetenie ai "scriitorilor angajați". Sub stratul lozincard transpare momeala materială, pe atunci foarte consistentă, cu care oficialitatea încerca să capteze conștiințele scriitoricești: "Condițiile de trai ale scriitorului de astăzi, deosebite esențial de ale celui din trecut, tind să ocrotească temeinic pe acest militant prețios. Scriitorul de astăzi are la îndemînă Fondul Literar pentru ajutoare, împrumuturi și pensii; are case de creație și
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
adevărul are un caracter de clasă, neputînd intra în cuprinsul său decît propozițiile admise de orwellianul Minister al Adevărului. Puțin lipsea ca și culorile, sunetele, mirosurile să fie validate partinic! Demența luptei de clasă nu părea să aibă limite. Vocația scriitoricească ar fi prin urmare demnă de împlinire numai în gradul în care se subordonează militantismului cazon reclamat de partid, în care se înscrie în frontul propagandistic. Același - pe atunci aflat pe cai mari, ulterior văzîndu-se retrograd - Miron Constantinescu perorează emfatic
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
firmele și mărcile de automobile, cât costa în 1931 un aparat de radio, cât o cameră la un hotel de lux, și chiar lista amenzilor contravenționale din Cișmigiu. Documentația ei este de-a dreptul uimitoare. Insistă asupra unui important eveniment scriitoricesc, Săptămâna cărții, inițiată de amintitul primar Dobrescu și patronată de Regele Carol al II-lea, ține să evidențieze rolul benefic al Editurii Fundațiilor Regale, dar și raportul dintre scriitor, editor și librar, mai întotdeauna, ca și azi, în defavoarea celui dintâi
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
cu temeinice cunoștințe muzicale. Gîndesc uneori că în primele mele lucrări literare La farmecul nopții, Blocada, am încercat să fac cunoscută această singurătate, această trăire sub cerurile înalte, acest peisaj miraculos al Dobrogei. I.C.: Ați evocat sugestiv temeiul evoluției dvs. scriitoricești. Dar care au fost în fond începuturile? P.Ch.: Scriam cu voluptate compozițiile școlare, introducînd adesea note confesive. Îmi amintesc de subiectul unei nuvele (în clasa a șasea?) intitulată "Două chemări", în care am încercat să descriu dragostea lumească a unui
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
la ceas aniversar, să atingă mult doritul consens? Cu toate acestea, cred că un asemenea mod de a pune problema este greșit. În măsura în care Premiile USR aspiră să fie forma cea mai credibilă de recunoaștere a valorii unei cărți în cadrul breslei scriitoricești, și nu expresia „gusturilor” idiosincratice ale unui grup alcătuit din 5 + 5 critici, ele nu pot face abstracție de anumiți indicatori „obiectivi” ai receptării, precum verdictele cronicarilor titrați, topurile și anchetele cu rol de bilanț anual și, nu în ultimul
Precizări ale juriului de premiere al USR () [Corola-journal/Journalistic/5497_a_6822]
-
scriitori amăgiți de literatură. Deja o vedetă, Cazimir acuză dezvrăjirea literaturii față cu suferința umană și ține discursuri lui Evghenie, devenit un fel de ucenic, despre iluziile artei. Până aici povestea pare cunoscută. Doi poeți deveniți prozatori își trăiesc destinul scriitoricesc în viteze diferite. Unul resemnat după consacrare, celălalt își prelungește inocența și amână debutul. Începutul romanului e anemic mai ales prin ideile livrate. De pildă, e comică ambiția lui Cazimir de a testa țăranii cu privire la literatura actuală, la fel limbajul
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
Constantin Stan Scriitorul nu are un statut respectat și respectabil azi, în România, (deși, iată, în nomenclatorul de profesii suntem înscriși cu două meserii: "scriitor" și "poet"), iar părerea despre scriitori nu e deloc favorabilă. Cu toate acestea, în grădina scriitoricească mulți dau năvală: de la sobri politicieni care devin grațioși, suavi poeți, până la foști instructori culturali de pe la fostele județene de partid care, pe baza activității de atunci, vor acum să devină membri ai Uniunii Scriitorilor. Gripa asiatică a scrisului a făcut
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
În schimb trimiterile la tematica prozelor kafkiene sunt evidente în paratexte. Titlul, Fii fără fii poate fi o parafrază a sintagmei „fiii fiilor mei” din textul kafkian Preocupările unui tată de familie și mai cu seamă definește destinul personal și scriitoricesc al lui Kafka, el însuși un fiu fără urmași, în viață și în literatură. Iar epigraful este o însemnare din Jurnalul lui Kafka, purtând data de 2 august 1914: „Germania a declarat război Rusiei. După-amiază, m-am dus să înnot
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
anonime în pitoresc. O parte a acestor Memorii e închinată întâlnirilor neprevăzute ale unui critic cu diferite forme ale vieții artistice, în care talentul, ambiția, iluzia, exaltarea și chiar demența se îmbină în compoziții câteodată unice". Rezultă un veritabil bestiar scriitoricesc, o galerie de personaje (ilustre ori anonime) ce palpită sub ochiul necruțător al observatorului. Efectul plastic este, cel mai adesea, obținut fie prin ambiția fără margini a grafomanului de a fi omologat critic, fie prin vanitatea nemăsurată a scriitorului adevărat
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
Cronicar Noii sexagenari în deschiderea numărului 8-9/2007 al Vie}iI Românești, Nicolae Prelipceanu îi salută pe noii sexagenari din lumea scriitoricească și anume pe Adrian Popescu, Petru Poantă, Ion Mircea, Dinu Flămând, Ștefan Agopian. Unii dintre ei i-au fost colegi la Steaua clujeană, alții au făcut parte din prima promoție echinoxistă. Un gând de regret este îndreptat către aceia dintre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
se afla în pragul disperării, cele două fiice mature se întrebau ce se petrece cu tatăl lor, iar mama lui trăia cu teama de a nu mai apuca ziua în care să vadă dus la capăt romanul promis. în mediul scriitoricesc, întîrzierile cu care Weyergans preda manuscrisele incluse în planuri editoriale deveniseră legendare. S-a întîmplat ca un cronicar literar să publice ,recenzia" unui roman anunțat, care nici nu a mai apărut. în bucătăria mamei a stat mult timp prins în
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
de infamă pe cât se spune".2 Chiar dacă întoarcerea din rai și Huliganii au fost tipărite într-un timp record în două ediții, cenzura își făcea în continuare mendrele. E inadmisibil notează eroul nostru, considerând aceasta drept "o insultă adusă demnității scriitoricești". "Că sunt scriitori care nu-și respectă această demnitate, o știm cu toți; critica și publicul și-au spus cuvântul îndeajuns de răspicat. Nu era nevoie de cenzura cărților pentru chemarea la ordine a câtorva rătăciți de talent. De fapt
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
Gheorghe Grigurcu Numeroase și adesea insidioase au fost modalitățile prin care regimul comunist a acționat, la noi, asupra falsificării creației și conștiinței literare. Aparatului de control reprezentat de cenzură i se adăuga unul de diversiune, urmărind a manipula producția scriitoricească, a o direcționa într-un chip prielnic propagandei. Nu totdeauna prin imprimarea unei tematici și a unor atitudini, ci, de la un timp, chiar printr-o permisivitate suspectă acordată "gratuității" estetice, excomunicate inițial ca factor "dușmănos", cu scopul de-a oferi
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
o avem acum în vedere, pentru "nonficțiune", considerată aceasta "între show și înțelepciune", denotă intenția abordării literaturii nu doar "ca o artă", ci și ca "un mod de libertate". În atari situații se obișnuiește a se vorbi despre o vocație scriitoricească reprimată, despre un talent deturnat etc., ceea ce nu ni se pare oportun, deoarece astfel de clișee condescendente subestimează ceea ce este efectiv discursul în cauză, care, el, e în măsură a proba prezența literară în formula particulară în care aceasta se
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
ochi morți. În cel de-al doilea caz, vom omorî cărțile altfel, fie scriindu-le prost și omorîndu-le din fașă, fie scriindu-le bine, dar omorîndu-le ulterior, prin lipsa îndrăznelii de a le publica. Iar o fatalitate a lumii noastre scriitoricești este că, de publicat, îndrăznesc să o facă cei care nu ar trebui să o facă, în schimb cei care ar trebui să o facă, nu îndrăznesc. Cartea lui Mircea Berindei, intitulată Paravanul venețian, ilustrează din plin aceste gînduri. Amintirile
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
sus. Mai mult chiar, printr-o coincidență stranie, titlul cărții de față ne poate ajuta să-i privim rîndurile dintr-un unghi cu totul aparte. Mircea Berindei a fost întruchiparea vie a ideii de exigență dusă pînă la limita sinuciderii scriitoricești. Pe scurt, a scris mult și a publicat puțin, șovăind mereu și răzgîndindu-se în ultima clipă, rupînd manuscrise întregi și rescriind același text pînă la acel grad de retușare perfecționistă dincolo de care pînă și autorul ajunge să se sature de
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
mereu și răzgîndindu-se în ultima clipă, rupînd manuscrise întregi și rescriind același text pînă la acel grad de retușare perfecționistă dincolo de care pînă și autorul ajunge să se sature de propria creație. A fost atît de necruțător cu înclinația lui scriitoricească încît, refuzînd mereu să accepte o variantă finală, a fost precum împătimitul vicios căruia conștiința viciului - patima scrisului - îl îndeamnă să și-l ascundă de ochii lumii. Mircea Berindei și-a ascuns viciul scrisului și aproape l-a condamnat la
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
publicat în 1987 de dl George Gană, observa că În Nirvana "este mai degrabă o bucată literară decît depoziția unui martor". O considera, deci, o proză: "Este foarte interesant de analizat acest volum, fiindcă din el se constată progresele artei scriitoricești a lui Caragiale față de felul în care ea s-a manifestat în prima și a doua perioadă, adică în perioada Ghimpelui și a Claponului și în același timp, este foarte interesant și de studiat volumul Note și schițe pentru a
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
ale cărei fapte cotidiene se transformau repede în povești, legende, bârfe, anecdote transmise din gură în gură, un veritabil folclor al seriilor care, însumate, dădeau folclorul verii aceleia”. Dincolo de meandrele subiective ale memoriei, figuri pitorești, întâmplări și „cutume” ale „tribului” scriitoricesc revin de la un text la altul: volubilul Fănuș Neagu, fentând mereu vigilența familiei pentru a bea alcool, distinsul Horia Lovinescu și paharele sale cu apă și vodcă (primul, mic, al doilea, mare), Mircea Dinescu, scamator și pescar, prieten al copiilor
Marea nostalgiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4430_a_5755]
-
învăluiau în această iluzie a unui spațiu al minunilor ca într-un cocon protector. Fiecare devenea o Alice care se bucura de Pepsi, de mărci străine de votcă, de fructe de mare, de program prelungit de distracție. Astăzi, tradiția sejururilor scriitoricești de la Casa „Zaharia Stancu” e pe cale de a se pierde. „Nu poți să-i duci cu forța”, spune Nicolae Manolescu. Actualul președinte al U.S.R. este însă preocupat să fie păstrată măcar memoria locului, noii vizitatori, străini de literatură, să știe
Marea nostalgiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4430_a_5755]