4,125 matches
-
prin excelență poetice asupra lumii. Poemele de factură pre-trakleană rămîn puține; în jurul lor gravitează zeci de articole de gazetă, evocări memorialistice, portrete, scene cotidiene. Rareori cîte o frază, cîte un paragraf pierdute în textul articolelor de ziar îmbracă o neașteptată scriitură poematică. In intervalul de timp ce i-a mai fost dat lui Petică să trăiască, miracolul din anul 1900 nu s-a mai repetat. Puținele bucăți scrise după acest an (întîia cunoștință sau Magia primăverii din 1902) sunt doar fragmente
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
și-a sacrificat, poate cu bună știință, un talent de observator al realității ce l-ar fi dus departe; Cantemir poseda o surprinzătoare cunoaștere a faunei europene și asiatice, a florei specifice diferitelor continente. Este curioasă, la acest adept al scriiturii înflorite, aplecarea spre natura din jur, ca și cunoașterea obiceiurilor animalelor, a vieții zoologice reale, a ciclurilor naturale. Să presupunem că unele sugestii îi veneau din bestiariile medievale (deci pe cale cultă), însă mare parte a cunoștințelor lui Cantemir par a
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
care nu va fi, totuși, și eroul cărții. Cauza: „...problema cu cărțile este că ele nu se supun autorului. Alegi un erou și iată că un personaj secundar candidează la prim-planul (scrierii), construiești o poveste dar o pagină de scriitură se grăbește s-o deconstruiască.” Așa se și întâmplă în Le remplaçant. Autoarea nu reușește să scrie romanul pe care și-l propusese, întrucât fără voia ei încă de la primele pagini locul lui Korczak va fi luat de un alt
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
într-unul din baruri. Dacă prima parte a romanului e dominată de atmosfera relaxată a serilor de sâmbătă, cea de-a două este construită în ritmul „duminicii epuizate”; una dintre abilitățile evidente ale autorului este astfel aceea de a acorda scriitura, stilul la conținut: în Duminică dimineața registrul alert, deseori ironic și conspirativ (naratorul apare în multe rânduri ca un complice al personajului său, în ciuda perspectivei majoritar neutre și obiective) din secțiunea anterioară este înlocuit cu un discurs mai subiectivizat, infuzat
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
istoric s-ar putea aștepta, cu crochiuri, cu sepia, cu arii scurte, cu bucăți de jazz. De data aceasta, personajele nu mai contează, vorbim iar de “vieți minuscule” (Pierre Michon): toată greutatea cade pe ritm, pe acuratețe, pe modalizare, pe scriitură s-ar spune. Primul război mondial începe într-o joi după-amiază de august, cînd Anthime se plimbă cu bicicleta pe coama unui deal. Echenoz știe - dar mai ales îi place - să dilate secvențe scurte, pentru a le face să primească
Sînt 14. 1914. by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4082_a_5407]
-
Fără accesorii, proza lui Jean Echenoz ar fi doar profesionistă, dar resemnată. Numai că autorul știe asta. Și devine evident că, la el, accesoriul are precedență asupra costumului. Accesoriul dă perspectiva, el înduioșează sau bucură, el dă și măsura acestei scriituri neoclasice casual. Despre care în limba română nu se cade să se vorbească prea mult, pentru că nu poate pasiona. Limba română, tînără și vie, nu face sens practicată minimalist. Dar limba literaturii e mai mult decît atît.
Sînt 14. 1914. by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4082_a_5407]
-
Iulian Bol Am preluat premeditat ca titlu pentru acest text titlul cărții de eseuri a Anei Blandiana pentru că această sintagmă, „calitatea de martor”, mi se pare că desemnează cel mai bine finalitățile, tectonica, scriitura și felul de a fi al poeziei lui Mircea Dinescu, o poezie care își trage sevele din relieful contorsionat și policrom al spațiului balcanic, în care contrariile se împacă molcom, iar exuberanța vorbei nu este concurată decât de verva unei
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
de ciumă și momente-limită, din ce în ce mai convinși „că, de fapt, toate viețile se aseamănă” și că „a scotoci după povești” e singurul lucru care se poate face împotriva „dezgustătoarei plictiseli a lumii”. Totul într-o tensiune psihologică acută, care plasează tehnica scriiturii nu în romantica sferă a dublului à la E.T.A. Hoffmann sau E.A.Poe, ci în curată sfâșiere dostoievskiană. Apropierea de Istanbul este evidentă: doar că accentele autocritice și evocările vieții între ruinele unui imperiu sunt plasate în Fortăreața Albă
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
Geo Vasile Joyce Carol Oates (n. Lockport, statul New York,1938) a publicat cca. 70 de cărți. Scrie de la 14 ani, trăiește în și pentru scriitură, își consacră fiecare clipă a existenței propriei opere, dar și lecturii, „una dintre cele mai mari plăceri ale civilizației”. Preferă în schimbul termenului „a crea” pe cel de „a relata”, abordând genuri foarte diferite: roman, poezie, eseu ( mai ales despre box
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
Carol Oates este una dintre cele mai traduse scriitoare americane de azi. Este deținătoarea premiilor National Book Award, pentru romanul Them, și PEN/Malamud Award, pentru volumele de povestiri (peste 700). Din 1978 este membră a Academiei Americane. Poliedrica sa scriitură se extinde de la naturalism la new-gotic. Numitorul comun: delicte sau fenomene de autodistrugere în care protagoniști sunt de obicei femeile, victime între Eros și Thanatos. Ne-a reținut atenția cel mai recent titlu publicat de Polirom, Apaneagră, 2011,173 p.
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
lor, ci mai degrabă în vocea narativă rece, tăioasă, dar plină de haz, în stare să intercaleze nenumărate pasaje din autori clasici, sau chiar să strecoare printre rânduri câte o răfuială cu vreun contemporan. Avem de-a face cu o scriitură alertă, limpede și inteligentă, care nu plictisește. Există totuși și unele minusuri, care nu țin de originalul ceh ci de traducerea în limba română. De pildă, cred că într- o carte relatată la persoana I, abuzul de verbe conjugate la
Îmblânzirea scorpiei din Praga by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4039_a_5364]
-
parcurs inițiatic și stilistic. Și e o aventură stilistică destul de stranie lectura acestor romane, și abia citind Vasco da Gama navighează ai conștiința clară a acestui fapt, a acestei lecturi-derivă, participative, pe care o reclamă și provoacă, de la un punct, scriitura Dianei Adamek. O altă trăsătură stilistică specială ar fi materialitatea la care tinde această proză aparent de atmosferă, barocă, estetă, artificială etc. Un comentator se referea undeva la caracterul sinestezic al percepției în romanele sale, și cred că acesta este
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
caracterul sinestezic al percepției în romanele sale, și cred că acesta este unul dintre atuurile sale, alături de caracterul matein, încifrat al tematicii. Cred că senzația care cucerește, la lectură, este cea a unei curgeri-derive, date de materialitatea legănătoare, muzicală, a scriiturii. Citatul care urmează este o invitație la îmbarcarea într-o călătorie levantină a simțurilor: „Fumul e albăstrui, gustul amărui, peste ele se lasă un nor ușor care se schimbă întruna, căci în odăița plutitoare de lemn s-au amestecat toate
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
Mai mult: cele mai importante volume ale ultimei generații de critici își propun să facă lumină în „cazuri” complicate de istorie literară, imposibil de discutat cu cărțile pe masă înainte de 1990. Fie că e vorba de sinteze privind avangarda și scriitura feminină interbelică sau, mai restrâns, de reevaluarea unor scriitori precum G. Călinescu sau Norman Manea, toate aceste studii au un grad înalt de dificultate datorită complexității fenomenului: abordarea estetică e mereu contrabalansată și completată de una istorică și ideologică, astfel încât
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
violente, căci ultimul secol al mileniului semăna izbitor cu secolul ce precede mileniul erei creștine, când zeii păgâni au murit, iar credința creștină încă nu se născuse. Tendința prinde contur tot mai consistent, în romane diferite ca valoare artistică și scriitură, acaparează interesul Dante și William Shakespeare, William Blake și Gustave Flaubert. S-a născut chiar o subspecie curioasă ce investighează ultimul an din viața unui scriitor, cu precădere poet: Oscar Wilde, Constantin Kavafis, Fernando Pessoa. La noi, Mihai Eminescu este
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
pagină vetustă, în timp ce numeroase alte creații literare la fel de vechi sau mai noi au căzut iremediabil în desuetudine. A acumulat șapte ediții în acest interval și nu am un exemplu comparabil de valoare și succes. Care ar fi explicația, pe lângă virtuozitatea scriiturii și construcția narativă impecabilă? Romanul evită în egală măsură să se implice în problemele politice (al căror fundal îl invocă ironic prin citatele extrase din presa momentului) și să se refugieze evazionist într-o poveste de tip fantastic. Sunt două
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
și în această ordine: reușit-dezamăgitor-reușit? De ce, după ce fură un telefon celular, Rafael îi răspunde, așa de calm, păgubitului? De ce se recomandă Nemuritorul? De ce adoarme, apoi? De ce i se strigă în receptor: "răspunde, mortule"? Sordid, dramă, încredere inconștientă și în special scriitură. Nu sunt un fanatic al topurilor, nici măcar un practicant ocazional al lor. Îmi e destul de incomod, deci, să afirm că proaspătul roman al celui care a scris Proorocii Ierusalimului este cea mai rafinată dintre cărțile sale. O voi spune, totuși
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
experimentat cu forma și cu conținutul scrierilor lor. Astăzi însă, literatura se deschide și mai mult înspre experimentalismul tehnoștiințific, fie că avem în vedere literatura hipertextuală (o rețea navigabilă pusă la dispoziția configurațională a citiautorului), fie literatura hipermedia (care unește scriitura cu imaginea, filmul sau sunetul). Exemple notabile din mediul electronic sunt Afternoon, a story de Michael Joyce și respectiv Grammatron de Mark Amerika. Ceea ce Ioana Pârvulescu numește, inspirat, într-o "cronică a optimistei" din numărul 14/2006, "legătura între cele
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
sociologic sau de conectat la vreo realitate. Nu din vreo restricție morală sau de dragul obiectivității pozitiviste, ci - mult mai semnificativ- din rațiuni strict textuale. Crime la Elsinore rămâne, din orice abordare, un roman suficient sieși: coerent până la virgulă, constant ca scriitură, cu referenți trasați dintr-o fandare rapidă, evident indispus de eventualele fisuri sau zgârieturi. O carte cu porțile închise. Pe care nici alegorizarea, nici punerea în abis, nici recitirea în diverse grile nu o pot scoate din lumea ei. M-
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
e scris. Dincolo de anecdotică, de povestea tristă a unei căsnicii nefericite între o femeie discretă, talentată și sensibilă și un plăvan gălăgios, egoist, cinic, veșnic îndrăgostit de alte femei și viitor mare poet, foarte tare mi-au plăcut tonul și scriitura. E ca și cum ar fi fost scris în șoaptă, în vârful picioarelor. Durerea și umilința femeii nefericite și desconsiderate, pe față, cu cinism, nu capătă niciodată vreo notă stridentă. Vă redau un singur pasaj, referitor la pasiunea lui Păunescu pentru Ana
O carte foarte frumoasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18735_a_20060]
-
Lectorul va observa că libertatea iluzorie a filosofului, scriitorului etc. de a inventa/ reinventa ceva, nu este decât uitarea (și amintirea) acestei „patrii natale” pe care o reprezintă limba. Cititorul este obligat în „Convorbiri imaginare...” să nu uite că semnificatele scriiturii/ filosofiei borgesiene nu trimit nicidecum la un referent real, ci doar la un semnificant pur verbal. Patria de origine a limbii, aceea în care Povestitorul, Filosoful, Poetul, Criticul (un creator de puncte de vedere noi în raport cu Textul) și Cititorul acestora
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
Loghinovski scrie, în descendența lui Dinu Pillat, un studiu comparatist al receptării și asimilării experienței dostoievskiene în spațiul literar românesc. Paralelismul practicat de autoare vizează atât nivelul tematic și tipologic, cât mai ales cel poetic (sau mai degrabă poietic) al scriiturii romanești propriu-zise. Astfel, Ciuleandra lui Rebreanu este pusă într-o nouă lumină prin comparație, printre altele, cu romanul Crimă și pedeapsă, ochiul critic urmând linia sinuoasă a asemănărilor și deosebirilor, cu precădere cele de natură tehnică, naratologică. Dacă ecoul dostoievskian
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13612_a_14937]
-
sunt feminine prin excelență, sexul frumos fiind nevoit să se împace cu „eternul idilism”; nu trebuie uitată nici literatura adresată femeilor, dar care este foarte stereotipă atât din punct de vedere al mesajului, cât și compozițional, punând în evidență o scriitură feminină. Jurnalul femeii, Mariana, Magazinul, Domnița sunt publicații care conduc detașat. Lângă acestea își mai găsesc loc: Cuvântul femeilor, Jurnalul literar, Rampa - care are o rubrică adresată „literaturii feminine”. Pentru a-și respecta orientarea și profilul literar, Jurnalul lui Călinescu
Eternul feminism în presa interbelică by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13368_a_14693]
-
acidă a papagalului Coco; voi menționa două articole a căror lectură este elocventă: Badea Ion și feminismul din 28 noiembrie 1928, Lăsați femeile să vie la mine - 8 iulie 1929. Un alt aspect particular al publicisticii interbelice îl constituie asumarea scriiturii. Sunt multe cazurile în care articole aparținând sferei „idilismului” nu sunt semnate sau cel mult prezintă inițiale sau pseudonime, cu rezonanțe speciale: Valeriu, Medora, Novatella - reprezentative sunt publicațiile Jurnalul femeii, Domnița, Magazinul. Însă, o dată cu schimbarea conținutului tematic, scriitura este asumată
Eternul feminism în presa interbelică by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13368_a_14693]
-
constituie asumarea scriiturii. Sunt multe cazurile în care articole aparținând sferei „idilismului” nu sunt semnate sau cel mult prezintă inițiale sau pseudonime, cu rezonanțe speciale: Valeriu, Medora, Novatella - reprezentative sunt publicațiile Jurnalul femeii, Domnița, Magazinul. Însă, o dată cu schimbarea conținutului tematic, scriitura este asumată, în Comedia, articolele despre modă poartă semnătura „Aida”, pe când interviurile sau articolele din sfera socială beneficiază de întregul nume „Aida Vermont”. Pentru că o semnătură poate să ascundă un destin, publicistica privind emanciparea femeii este, în general, ocolită de
Eternul feminism în presa interbelică by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13368_a_14693]