2,019 matches
-
trăite în aceste zile, că lui Cipriano Algor nu-i trecu prin minte, pe drumul dintre Centru și olărie, să-i pomenească ginerelui despre misterioasa apariție a câinelui, cu singularul lui comportament. Ne cere, totuși, dragostea de adevăr, înviorată de scrupulele naratorului, să menționăm o unică și rapidă apariție a inopinatului episod în memoria selectivă a olarului, care, totuși, n-a reușit să prindă glas pentru că Marçal, cu un glas plin de îndreptățit reproș, a întrerupt relatarea socrului ca să-l întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
într-o baie cu apă rece, Poftim, exclamă tatăl, M-am gândit că, dacă ești interesat de ea, cum mi s-a părut uneori, și-ți spun că ești pe cale să ai un nepot, ai putea, îmi dau seama că scrupulele mele sunt absurde, dar n-am reușit să le evit, Ce-aș putea, Nu știu, ți-aș aduce aminte, te-aș face să te simți prost, Adică imbecil și ridicol, Sunt vorbele tale, nu ale mele, Cu alte cuvinte, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care se află la dispoziția clienților. Am făcut deja două relatări sobre și condensate, una despre ce s-a văzut din ascensorul de pe o latură, a doua despre ce s-ar fi putut vedea din ascensorul opus, totuși, dintr-un scrupul de obiectivitate și de rigoare informativă, vom aminti că, într-un caz ca și în celălalt, n-am fost niciodată dincolo de etajul treizeci și patru. Deasupra acestuia, cum vă veți aminti, mai e un univers de încă paisprezece etaje. Fiind vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că am pricinuit atâta bătaie de cap Centrului, Asta ne e meseria, uneori se pierde, alteori se câștigă, oricum n-a fost grav, era vorba de o afacere minusculă, Și eu aș putea, spuse Cipriano Algor, să-mi invoc propriile scrupule etice ca să refuz să fiu plătit pentru o lucrare pe care oamenii au refuzat s-o cumpere, dar banii îmi prind bine, Este un motiv bun, cel mai bun dintre toate, Voi veni după-amiază, Nu e nevoie să mă căutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
afirmat ieri, fără să tresară, își lingușește superiorii, iar când nu mai depinde de ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrânește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vinișoare albastre prin ea, nu părea nici greu de lucrat. Priveam uimit, tulburat, vrăjit, și a trebuit să-mi aduc aminte de ce mă aflam acolo ca să-mi revin, să-mi spun că n-avea rost să-mi fac prea multe scrupule: nu eram eu primul, nici ultimul impostor. Era o crimă ca un cârpaci să se atingă de acele stânci? Dar nu pentru o crimă venisem acolo? Vroiam să-mi ucid trecutul; să-l ucid amintire cu amintire, să-l transform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de trecutul lor după ce-l lăsaseră la arhivă ca pe un obiect și care nu mai deosebeau prea bine adevărul de minciună. Și la mine minciuna se hrănea din același sânge ca adevărul, devenise o formă de realitate. Iar de scrupule mă puteam lipsi. În definitiv, ceilalți din azil trăiau la fel. Eu nu făcusem decât să le semăn, să le urmez exemplul și să devin mai bun decât ei, să îndrăznesc mai mult fiindcă toată viața mă pregătise parcă anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vânătoare de cerbi e tocmai ce ți-ar trebui, un balsam pentru nervii puși ceva mai devreme la grea încercare. E adevărat că ai căutat să te scuturi complet de această mârșavă ocupație, însă acum nu te mai împiedici de scrupule; musca a reușit să-ți dea o justificare. Ca să nu mergi totuși singur, îl rogi pe doctorul Dinu să te însoțească în această escapadă scârboasă. El nu vrea. Tu insiști. El nu vrea în continuare. Își cere scuze, pretextează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
du-te și le spune că regreți totul. Nu-ți închipuiai că eu voi merge atât de departe. Ca orice criminal ambițios am abuzat de naivitatea ta, ți-am ascuns adevăratele mele intenții ca să mă pot folosi de tine fără scrupule. Cunoști stilul. — Nu glumi, Daniel, te avertizez că situația e serioasă. Vorbise aproape rugător. Parcă mă implora să-l scot dintr-o primejdie în care nimerise numai din vina mea. Asta mi-a dat foc. Am explodat. — Și ce, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
teamă. Din partea mea nu te vei putea aștepta la reproșuri. Nu voi mai avea, bănuiesc, ocazia să ți le fac. Trebuie să fii totdeauna de partea celor care câștigă, nu de partea celor învinși. Ar fi o prostie să ai scrupule tocmai acum. Spune, eventual, că ai făcut pe tine de frică, asta produce impresie, înduioșează. — Ești cinic, șopti pierdut Dinu. — Eu cinic? — Îmi vorbești de parcă aș fi un șobolan oarecare. Vorbea cu ultimele resurse de mândrie jignită. — Știi ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fatal al vieții lui. La răstimpuri face incursiuni explicative, înzorzonînd cu zodii verbale întîmplările...)“, după care narațiunea propriu-zisă de derulează „normal”. Și în plan tematic avem de-a face cu o șarjă: intelectul cazuist al eroului e umilit: inhibat de scrupule morale care-l împiedică să meargă pînă la capăt în relația cu logodnica sa, el asistă - finalmente - la violarea ei de către o brută: un triumf cinic, ironic al „barbariei” instinctului biologic în fața devitalizării „raționale”... „Luntre și punte“ (nr. 65-67) este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cealaltă”. Fără comentarii... Într-o secvență intitulată „Enigme și evidențe urmuziene” din volumul Afinități efective, Ed. Cartea Românească, București, 1990, Șerban Foarță speculează în marginea obedienței timorate a lui Urmuz față de imaginea dominatoare a Tatălui. Este identificat un „exces de scrupule filiale (frizînd «aneroismul» însuși)” și - în ciornele de manuscris rămase - „o teodicee in nuce, vag maniheistă” (p. 57), însemnările despre atotputernicul revolver, „Suveran al lumii”, arătînd chiar că „suicidul său este, în fond, un deicid”... Putem cita și alte numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cît aș fi putut să fiu. Dacă nu ai decît băieți, răspunde ea, sorbind din cafea și făcîndu-mi cu ochiul, atunci procedezi ca mine: te oferi să plătești pentru tot. — Mamă, exclamă Dan, dînd din cap. Chiar n-ai nici un scrupul, nu? — Vezi ce trebuie să suport eu În fiecare zi? Michael Îmi zîmbește și ridică din umeri, conștient de faptul că e vioara a doua În căsnicia lui, că nu i se permite decît un comentariu răzleț, ca acesta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se adulmece - dar Îi era teamă să se miște, ca nu cumva să Împrăștie mai tare damful acela neplăcut. Se blestemă că plecase dimineață fără să se spele. Dar se trezise prea târziu și nu voia să piardă examenul - ce scrupule de burghez. Pe ferestrele de la Regina Coeli ieșea un puternic miros de condimente și conserve de roșii. Deținuții Își țineau geamurile deschise pentru a surprinde o fărâmă din parfumul primăverii. Întâlni privirea Majei. Poate că, la urma urmelor, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bastarda asta. - Gwen te poate constrînge, tată, replică cu acreală Armelle, care nu apreciase că fusese pusă la punct cu atîta lipsă de eleganță. E suficient un test ADN. Dacă n-o va face cît trăiești, nu va avea nici un scrupul să pună să te dezgroape dacă va fi cazul. - Dacă ea ar fi la curent, s-ar afla deja aici. Știrea asta nu trebuie să iasă niciodată din locul ăsta, tună bătrînul. Mă auziți? Niciodată! Abia atunci Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
masă. Alții - fenomen frecvent În „anii Mitterrand”, când lăcomia financiară atinsese proporții nemaiîntâlnite - porneau În căutarea unui investitor și Înființau o societate pentru a comercializa o moleculă sau alta; de altfel, unii adunaseră În scurt timp averi considerabile, valorificând fără scrupule cunoștințele dobândite În anii de cercetare dezinteresată. Concediul lui Djerzinski Însă, fără proiect, fără scop, fără nici o motivație, părea de neînțeles. La patruzeci de ani, era șef de lucrări, cincisprezece oameni de știință lucrau sub conducerea lui; el Însuși depindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că Annabelle „este cu” Michel; Însă și fără asta, nici un băiat n-ar fi Îndrăznit, la drept vorbind, să se apropie de ea. E unul din principalele dezavantaje ale frumuseții extreme la tinerele fete: doar fustangiii experimentați, cinici și fără scrupule, se simt la Înălțime; așa se face că, În general, de comoara fecioriei lor au parte creaturile cele mai josnice, acesta fiind pentru ele primul stadiu al unei iremediabile decăderi. În septembrie 1972, Michel intră la liceul din Meaux. Annabelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Nu există nimic care i‑ar putea opri sau stăvili. Înfășoară‑te În oricâte labirinturi ai dori, până la sfârșit fii sigur că tot o să ți se dea de urmă. Și, desigur, eram conștient că Ravelstein nu avea câtuși de puțin scrupule legate de „secrete”. Dar cum poseda o minte la scară mare - și spun lucrul ăsta fără pic de ironie, - interesele lui erau Într‑adevăr ample, simțea nevoia să știe tot ce se putea ști despre prietenii și studenții lui, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Trăim o etapă asemănătoare celei pe care au trăit-o Statele Unite la sfârșitul secolului. Timp de peste o sută de ani, singura formulă dominantă acolo a fost „libertatea individuală“, dusă până la niște extreme de neconceput. În numele unei asemenea libertăți, personaje fără scrupule au nimicit unul dintre cele mai frumoase ținuturi din lume. În câțiva ani, au irosit resurse care ar fi fost de-ajuns pentru zece generații. Unii s-au îmbogățit până la niște limite de necrezut, dar au fost pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru ca să se întemeieze „Clubul Boone și Crockett“ de apărare a animalelor sălbatice... Și apoi, a venit „Societatea Selvei“ și „Clubul Masivului“ și atâtea altele care au început să salveze ce se mai putea salva încă din mâinile celor lipsiți de scrupule... „Conservarea începe prin Educație.“ și câtă vreme nu vom înțelege adevărul acestei devize și atât timp cât Omenirea nu va învăța că în mâinile ei se află destinul lumii, nu vom reuși nimic. Făcu o pauză și lovi cu arătătorul tăblia ordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cardinale ale imensei Amazonii, aliați uneori cu „auca“, alteori cu „fâșiile-lungi“ și rămași, de cele mai multe ori, singuri. Se luptaseră și cu albii, cu vânătorii de sclavi de pe plantațiile de arbori de cauciuc de la sfârșitul secolului, o rasă de aventurieri fără scrupule care au nimicit duzini de alte triburi, dar s-au izbit de vitejia yubani-lor. Și acum, când aproape că nu mai rămăseseră huanga, nici yuma, nici xavante, nici guri-negre, murata, aguaruna sau parantintí, acolo erau din nou albii ca singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Amanda își dăduse demisia de la Style. Pe probleme de principiu, îi spusese lui. O neînțelegere cu departamentul juridic sau ceva în genul ăsta. Până în clipa aia, Hugo nu-și dăduse seama că Amanda avea principii. Inițial, totala ei lipsă de scrupule fusese unul din lucrurile care-l atrăseseră la ea. Vocea lui Lotti i s-a insinuat printre gânduri. — Ei, oricum, e foarte interesant, Amanda. Mulțumesc. Amanda s-a așezat pe scaun și l-a săgetat pe Hugo cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
stând în casa aceea cu ciocanul în mână, pe Hugo îl rodea ideea că Alice n-ar fi de acord cu aspectele mai puțin inocente ale meseriei lui. Bărbatul a gemut. Ăsta era cel mai nepotrivit moment ca să-și facă scrupule. Mai ales având în vedere situația lui curentă de la Dunn și Dustard. Incidentul cu galoșii nu fusese uitat, așa că, pentru binele lui Theo, dar și pentru al său propriu, în dupăamiaza asta Hugo trebuia să-i convingă pe cumpărători să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu clasica dilemă a oricărei mame care muncește, îi declara ea. Sincer vorbind, n-ai nici o șansă să câștigi. Fie ești percepută ca o molâie care stă închisă în casă și schimbă scutece, fie ești privită ca o carieristă fără scrupule, care e chitită să-și satisfacă propriile ambiții egoiste. Sunt de acord, a spus Hugo. — Poftim! a exultat Amanda. Ești de acord! Sunt de acord că asta e clasica dilemă a mamelor care și muncesc, i-a explicat Hugo. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nimic nu era inventat în Patch love, Domnișoara ri ținuse pur și simplu un jurnal cotidian al întîlnirilor noastre și transcrisese cuvînt cu cuvînt tot ce fusese spus între noi. o tehnică monstruoasă, iar faptul că Domnișoara ri recursese fără scrupule la ea, ca și cum ar fi fost un exercițiu de stil, mă tulbură extrem de tare, aproape că m-a îmbolnăvit. Pe măsură ce avansam în lectură simțeam cum sunt traversat de toate stările posibile : indignare, revoltă, prostrație, incredulitate... La un moment dat, ajuns
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]