1,460 matches
-
Halatul mânjit de sânge, arată că de abia ieșise dintr-o operație. Se întoarce către Marius: Știți cum îl cheamă? Peter von Streinitz. Căpitan. Doar numele, domnule. Nu mă interesează gradul lui militar. Din spatele ochelarilor fără ramă privirea aspră îl scrutează intens. Poate fi generalul tuturor sfinților militari ai lui Dumnezeu, pentru mine este doar un rănit și atât. Se întoarce către infirmiera Camelia: O fișă, imediat. Merge la 4, doctorul Godeanu să se ocupe urgent de el. Se uită apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
puternic de vomă și mortar îmbibat cu urină le izbește violent nările. Printre tomberoanele pline, emanând mirosul unei degradări avansate, câteva pisici își dispută cu miorlăituri agresive diferite resturi alimentare. Tăcuți, escaladează gardul și aproape în pas alergător, traversează curtea scrutând fațada întunecată a clădirii, oprindu-se lângă o ușă scundă. Manfred scoate din buzunar o cheie și o învârte de două ori în broască. Pătrund într-un fel de debara, plină cu tot felul de vechituri. Praful aflat din abundență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
draperie grea, roșie, în spatele căreia se aud pași grăbiți si tonurile ridicate ale unor femei bete. La mijlocul coridorului, o scară din lemn, în spirală, urcă spre etaj. Sub pașii lor, treptele scârțâie agasant la fiecare atingere. Sus, se opresc să scruteze cu ochi vigilenți palierul. Un bec chior, aflat undeva la mijlocul tavanului jos, încearcă fără succes să lumineze pereții crăpați. Duhoarea de urină și tescovină fermentată te poate lăsa fără aer în plămâni. Cu o dezinvoltură ce trădează obișnuința, Manfred se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trosnește scurt, tainic. Pătrunde în curte printr-o spărtură a gardului. Aici, numeroase scobituri, tranșee, grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt sparte iar cele care mai rezistă în cercevelele zbârcite sunt murdare și crăpate. Tencuiala căzută lasă să se întrevadă cărămida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
important. Iar asta nu o pot face decât noaptea, când sunt mai puțin vulnerabil în fața atacurilor aviației. Oricum, nu pornim decât atunci când se potolește agitația. Hai înapoi! Se retrag târâș până la o distanță sigură și atunci când se ridică pornesc grăbiți, scrutând cu priviri atente înainte sau împrejur. Zăpada înaltă până la genunchi este neatinsă. Nici o urmă de om sau animal, cât vedeau cu ochii. Totuși, asta nu-i face mai puțin prudenți. Nu își permit să fie luați prin surprindere, iar pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la ochi cu putere. Nu-și poate permite acum să doarmă. O va face altădată, acum trebuie să rămână cât se poate de treaz. Lângă el se oprește Nicky. Tăcuți, privesc către santinela postată pe acoperișul clădirii. Cu ajutorul unui binoclu, scrutează cercetător împrejurimile. În bătaia soarelui, casca îi lucește precum o oglindă. Dinspre culoarul din spatele lor apar doi soldați care transportă o ladă mare cu echipament de transmisiuni necesară baricadării unei intrări sau ferestre. De ce ții atât de mult să rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Îmi pare rău. Știu asta. Puteți să vă reîntoarceți în cameră. Un moment, vă rog. Nici măcar nu m-am prezentat. Locotenent Marius Rădulescu. Andrea. Andrea Kampa, Herr leutnant.158 Sus, pe clădire, sublocotenentul Novăceanu, în compania lui Mâțu și Nicky, scrutează atent depărtările. Priviți! spune el cu voce emoționată, în timp ce întinde binoclul lui Marius. Un lung șir de siluete întunecate se ivesc in ritm alert de după creastă. În câmpul vizual al lentilelor intră un alt grup compact de soldați germani. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din călcâie și se prezintă. Discută un timp cu noul venit, apoi cheamă câțiva soldați să ajute la descărcarea din cabina vehiculului a mai multor cutii de diferite dimensiuni, vopsite în verde și cu vulturul nazist pe ele. Sergentul Lazăr scrutează intens pădurea în timp ce ascultă mârâitul intens al motorului unui vehicul invizibil. Ușoară, seara se lasă întunecată peste vârfurile copacilor, înghițind lacomă umbrele lungi, ciudat deformate, ale copacilor pe zăpadă. Spre apus, cerul este de un roșu violent, ca și cum tot sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
diferită? Nu, dar ceva grav se produsese totuși. Omenirea va sombra în urma acestei ere sau va reînvia? Iată întrebarea. Neliniștea trebuia să se insinueze în spiritul cititorului. Totuși, cei virtuoși nu aveau chiar nici o șansă să domine, să evite, să scruteze această domnie, această frenetică eră a ticăloșilor? Ba da, trebuiau afirmate vechile valori... Teama de moarte cred că e cu atât mai mare, gândeam, cu cât sîntem, de pildă, mai puțin legați de viață. Se zice contrariu despre bătrâni, care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spre mine. "Aici ce e?" o oprii. Se uită și ea curioasă. Fotografie de grup pe fond de mare cu plajă... o fată singură în centru cu șapte, opt bărbați împrejur, toți cu capetele îndreptate spre ea. "Cine e?", zisei, scrutând atent un chip necunoscut cu păr ridicat într-o claie mițoasă. "Eu", zise. Mă uitai mai aproape. Nu era ea. "Și cine sânt ceilalți?" "De la șantier, zise. Eram într-o excursie", și, firesc, întoarse fila. Firesc?! Mă ridicai și tot atât de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Burke fu confirmată când fascicolele lămpilor se reflectară pe suprafețele lucioase ale unor mașini mari, congelatoare, cuptoare, decongelatoare și sterilizatoare. Hicks nu le acordă nici o atenție. Nu vedea decât controlul detectorului său. ― Se deplasează iar. Cu privirea-i rece Vasquez scruta penumbra. Ascunzătorile era numeroase aici. Degetele mângâiau trăgaciul armei. ― În ce parte? Hicks ezită o clipă, apoi arătă din cap rândurile de mașini care folosesc la hidratarea cărnii și legumelor liofilizate. Infanteriștii înaintau cu pas ferm, când Wierzbowski se împiedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sudură portabil și-l aprinse. Țâșni o flacără albăstruie. Învârti robinetul de pe mânerul aparatului pentru a regla jetul de acetilenă. ― Ferește, bătrâne, să nu-ți sudez piciorul de cizmă. Hudson se dădu înapoi ca să observe. Începu să umble de colo-colo, scrutând pasajul pustiu, cu urechile ciulite. Atinse nevros comenzile microfonului. ― Aici Hudson. Hicks îi răspunse numaidecât. ― Unde sunteți? Noi ne ocupăm de conducta cea mare de aerisire pe care ai reperat-o pe planuri. ― Sentinele A și B instalate și operaționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înghițit de valuri. Înăuntrul tunelului care lega între ele clădirile coloniei și stația de epurare a atmosferei, cei doi roboți-santinelă stăteau de pază, nemișcați și vigilenți. Liniștea nu era tulburată decât de bâzâitul ușor al detectoarelor de mișcare. C-ul scruta culoarul pustiu, iar lumina-martor de funcționare pâlpâia necurmat. Ceața pătrunse printr-o gaură din plafon, umplând, învolburată, pasajul. În contact cu pereții metalici, ceața se condensa în picuri care cădeau pe sol. Arma nu trăgea în această ploaie neașteptată; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-se. Atunci ochii îi căzură pe laboratorul medical... și sângele îi îngheță în vine. Doi dintre cilindrii aliniați lângă ușă erau întunecați, fapt ce indica oprirea câmpului lor de stază. Capacele săriseră, tuburile erau goale. Abia îndrăznind să respire, Ripley scrută toate ungherele întunecate, se uită sub fiecare pupitru. Paralizată de frică, încerca frenetic să analizeze situația mișcând-o în același timp cu blândețe pe fetița care dormea îndărătul ei. ― Newt, murmură ea. Creaturile simțeau oare undele sonore? Nu păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
străbăteau subsolurile coloniei, descoperise valoarea tăcerii ca mijloc de supraviețuire. Ripley întinse un deget pentru a indica tuburile de stază. Newt le văzu și dădu iar din cap, fără să geamă măcar. Stăteau lipite una de alta ciulind urechile și scrutând tenebrele. Pândeau foșnete, mici forme redutabile care poate că alergau spre ele pe podea. Nu auzeau decât bâzâitul caloriferului. Ripley trase aer în piept, înghiți, se îndreptă de spate pentru a prinde lamele somierei metalice și începu să o depărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
peste ființa captivă. Calculându-și cu grijă mișcările, răsturnă patul în așa fel încât s-o blocheze sub una din bare. Dădu înapoi strângând-o cu putere la piept pe Newt. Privirea i se muta întruna de la umbre la dulapuri, scruta cele mai mărunte unghere. Primejdia se putea ascunde oriunde. Băteau în retragere, când monstrul, dând dovadă de o forță incredibilă, ținând cont de dimensiunile lui reduse împinse patul care-l imobiliza și alergă să se refugieze sub un șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
grilaj încastrat în podea. De acolo se auzi: ― Ripley? ― Noi suntem, Newt. ― Aici, sunt aici jos! Femeia îngenunche, strânse degetele pe bara centrală și trase. Nu se clinti nimic. După o examinare rapidă constată că grila era sudată la sol. Scrutând tenebrele, izbuti să distingă fața mânjită de lacrimi a fetiței care întindea mâinile spre ea. Degețelele ei se strecurară printre bare și femeia o mângâie împăciuitor. ― Dă-te jos, draga mea. Vom tăia grilajul ăsta și te vom scoate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dădea pe platforma de aterizare a nivelului superior. Cu Newt încă agățată în spinare, Ripley împinse panoul și fu năpădită de vârtejuri de vânt și fum. Naveta dispăruse. ― Bishop! Strigătul îi fu luat de o rafală de vânt, în timp ce ea scruta neliniștită cerul. ― Bishop! Newt suspina la gâtul ei. Un vaiet îi atrase atenția: cușca liftului de marfă apăru încet. Ea dădu îndărăt până la balustrada din jurul platformei. Femeia și copilul se aflau la al zecelea nivel deasupra solului, iar peretele stației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
1989, pp. 256, 83). Plasăm în sarcina capitolului următor rolul de a arăta modul în care memoria națională românească se configurează pe coordonatele definite de acest conflict deschis între viziunea explicit naționalistă și concepția critică asupra trecutului național. Înainte de a scruta prefacerile aduse de interbelic în gestionarea politică a trecutului românesc, considerăm oportună zăbovirea prilejuită de întocmirea, în acest punct al analizei, unui bilanț provizoriu privitor la raporturile mutuale dintre educație și naționalism în context european, respectiv autohton românesc. Suita de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
națională definită pe criterii etnice), acum literatura didactică difuzează un umanitarism, reflectat în responsabilitatea morală și solidaritatea socială față de umanitate în general, nu doar față de aproapele național. Semne indicatoare ale decadenței paradigmei etniciste a identității naționale sunt reperabile în clar scrutând nou apărutul gen al literaturii didactice, introdus în postdecembrism, al "culturii civice". Estomparea etnicității ca factor decisiv al definirii identității naționale vine ca efect al promovării unei noi concepții despre patriotism, specificat tot mai mult în termeni civici și nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
În orice caz, la Epancini acționa cu destulă abilitate: săptămâni în șir nu pomenea de fratele ei, spunea numai adevărul, era întotdeauna extrem de sinceră, se purta simplu, dar cu demnitate. Cât privește profunzimea conștiinței ei, nu se temea s-o scruteze și nu-și reproșa nimic, ceea ce o făcea să fie puternică. Numai un singur lucru și-l recunoștea uneori: faptul că și ea își iese din sărite, că și ea este foarte orgolioasă, că și vanitatea ei parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prințul păși într-acolo. — E întuneric aici, spuse el. — Ce să zic! mormăi Rogojin. — De-abia văd... patul. — Trage-te mai aproape! îl îndemnă încet Rogojin. Prințul mai făcu un pas, încă unul și încă unul, apoi se opri. Stătu scrutând prin întuneric vreo două minute; lângă pat, nici unul dintre ei nu scoase o vorbă; prințul își simțea inima bătând atât de tare, încât i se părea că freamătul ei se aude în tăcerea mormântală a camerei. Însă ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a foii noastre în genere sau în deosebi în cea observată față cu modificarea art. 7. Niciunul din bancherii anonimi ai "ștafetei " nu va cuteza să afirme un asemenea neadevăr. Din parte-ne suntem tot atât de puțin în drept de-a scruta cauzele pentru cari cineva contribuie la susținerea unei întreprinderi ziaristice pe cât de puțin am putea ști, în orice caz individual, pentru ce cineva se abonează la "Timpul" sau la ori[ce] alt ziar. [26 iunie 1881] ["ÎN VEDEREA ALEGERILOR... "] În vederea alegerilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Valeriu Cristea) - și naivi totodată. Scriitorul construiește în general naturi delicate, deseori infantile nu prin naivitate propriu-zisă - pentru că personajele sunt mai degrabă istețe, nu lipsite de viclenii benigne, posibil păguboase -, ci prin candoare. Câteva proze au ca protagoniști chiar copii, scrutați sub aspectul interiorității, al reflexivității, al bogăției lăuntrice, ceea ce i-a adus lui V. renumele de remarcabil investigator al vârstei copilăriei. Laconic și eliptic, el este un „minimalist”. „Minimalismul” său e dublat însă de o savoare particulară a limbii, care
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
personale, dar nu lipsesc nici autorii care se mulțumesc să colporteze informații preluate exclusiv din bibliografie. Româncele despre care scriu acești intelectuali sunt separate de lumea observatorilor lor printr-o triplă alteritate. Alteritatea de gen, conturată de privirile bărbaților care scrutează chipuri și trupuri de femei. Alteritatea socială, ce desparte interesele, valorile și manierele citadine și nobiliare ale observatorilor maghiari de lumea satelor, considerată rudimentară, inferioară și potențial periculoasă. Alteritatea culturală, evidențiată de diferențele etnice și confesionale, de barierele care separă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]