2,483 matches
-
vrea să facă ceva pentru bieții bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi înmormîntat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra din viața lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii ani de existență. Ar fi o operă în același timp
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi. Michelangelo în persoană, dacă ar fi sosit într-o bună zi pe acel țărm, nu l-ar mai fi părăsit, cred; ar fi sculptat acolo toată viața, mulțumindu-se cu pâine și apă; și dintr-odată să mă trezesc eu față în față cu o asemenea șansă grandioasă! Așa ceva poate face fericit un om, dar poate și să-l descumpănească, să-l sperie. Marmura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dau înapoi. Bătrânul bea numai limonadă, o limonadă gălbuie și sălcie pe care o ținea la îndemînă într-o căldare cu gheață. Am băut cu noduri o jumătate de pahar. ― Într-o zi, spuse el, te voi ruga să-mi sculptezi și mie un bust. Deși un vrăjitor african mi-a prezis că în ziua când voi avea un chip de piatră voi muri. Îl priveam cu un sentiment de teamă amestecată cu compasiune. Stătea în sala cu oglinzi ca un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de Aristide. Mă căuta. M-a întrebat, mai întîi pe ocolite, apoi, luîndu-și inima în dinți, de-a dreptul, dacă nu eram de acord să-i sculptez un bust. "Fără să afle alții deocamdată, ca să nu fie invidii". În mod discret, ar fi venit în fiecare zi la stânci să-mi pozeze. Dinu îmi spusese că Aristide suferea de ciroză și n-am vrut să repet întîmplarea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înțelegeam că n-ar fi fost de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbîcsită de praful înghițit între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
descheiați. "Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu..." Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai liniștită. Își aranja întruna părul. "Doctore, când vrei să-ți sculptez bustul?", l-am întrebat rânjind pe Aristide. "Sau nu mai dorești?" Simțeam nevoia să-l umilesc în fata Martei. Asta mă răzbuna. "Încheie-te, vezi să nu răcești", și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-i așa? Luând tăcerea lui drept o confirmare, continuă. —Dar, de ce? Fiindcă îi critica? —Vă amintiți ce au făcut talibanii în Afganistan chiar înainte de 11 Septembrie? Ceva care a captat atenția lumii întregi. —Au aruncat în aer acei Buddha giganți, sculptați în munte. —Corect. Și de ce au făcut asta? Pentru că statuile dovedeau că a existat ceva înaintea Islamului, o civilizație mai veche decât Profetul însuși. Fanaticii nu suportă așa ceva. Credeți că Hamasul a fost în stare să-l omoare pe Nour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putut fugi la ele. Dar ce-ar fi urmat atunci? Acum Nabil o conducea pe niște alei care șerpuiau și se întortocheau, trecând pe lângă tarabe înțesate de tobe bongo acoperite cu piele, covoare groase, țesute, și suvenire de prost gust sculptate în lemn. Peste tot se perindau cupluri cu părul argintiu, zări chiar și o petrecere ambulantă de japonezi. Se pare că materialul informativ pe care l-a citit Maggie în avion era corect: comerțul în această piață, care stagnase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Mike, spuse el, auzind la rândul lui zgomotul. A fost bombardat, dar turiștilor le place și așa. Continuau să șerpuiască pe străduțe înguste, sinistre, unde fiecare intrare boltită sau arcuită ducea la un magazin sau la un birou; viață modernă, sculptată în piatră antică. — Am ajuns. Cineva cu care să alergi. —Ăsta e numele? — Da. A devenit o instituție a Ierusalimului. Toți renegații și fugarii vin aici. I-a pus numele după un roman. Cineva cu care să alergi, nu? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În care străzile nu dormeau niciodată, iar pietrele de pavaj cunoșteau multe secrete, sub razele soarelui reflectate de ferestrele clădirilor dărăpănate și printre țipetele pescărușilor, Asya Kazanci stătea goală și nemișcată, ca o statuetă ce sorbea talentul artistului care o sculpta dintr-un bloc de marmură. Așa cum mintea ei bântuia tărâmul fanteziei, la fel se Încolăcea și fumul gros pe care-l inhalase În trupul ei, arzându-i plămânii, exaltându-i spiritul până când, În cele din urmă, l-a dat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urmat-o, miorlăind rugător tot drumul până acolo. Stând pe scaunul care-i fusese destinat, Armanoush a cercetat pentru prima oară livingul. S-a uitat rapid și prudent În jur, oprindu-se la anumite lucruri: dulapul cu uși de sticlă, sculptat din lemn de trandafir, Înăuntru căruia se zăreau cești de cafea aurite, servicii de ceai din sticlă și câteva antichități; vechiul pian de lângă perete; covorul Încântător de pe jos; numeroasele mileuri ce străluceau pe măsuțe, pe fotoliile de catifea și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mână, la care stătuse de la Începutul după-amiezii și a simțit suprafața netedă, strălucitoare alunecându-i sub degete. Negustorul evreu de antichități care i-l vânduse Îi spusese că astfel de piese erau destul de rare fiindcă fuseseră foarte greu de lucrat. Sculptat din lemn de nuc În insulele Mării Egee, apoi Împodobit cu sertărașe și compartimente secrete ca o broderie fină. În ciuda delicateții ornamentației, biroul era atât de solid Încât ar fi putut ține mai multe vieți. — Biroul ăsta o să-ți supraviețuiască, ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu s-a plâns niciodată. Porfiri observă detaliile locuinței mortului: patul de copii ascuns sub streașină, biroul și singurul scaun, ambele cu picioarele tăiate scurt. Restul mobilei consista dintr-un otoman ce părea enorm și un cufăr din lemn negru sculptat cu ornamente. O fereastră mică da în Strada Sredania Mașcianskaia, iar Porfiri văzu că afară se întuneca și că vicolul părea să se întețească. Încăperea era era încălzită, fiindcă toată căldura casei se ridica aici. Spre deosebire de parchetul super lustruit lăcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
n-a mai fost același, Va trebui să alegem vreo douăzeci de tipuri, sau chiar mai puțin, ca să nu ne complicăm prea mult munca, să calculăm câte păpuși putem face pe zi, asta depinde de cum le concepem, dacă modelăm lutul sculptând direct în el sau facem figuri identice de bărbat și femeie și abia după aceea le îmbrăcăm după profesii, mă refer, firește, la păpuși în picioare, după părerea mea toate trebuie să fie așa, sunt mai ușor de lucrat, Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vrea să facă ceva pentru bieții bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi înmormântat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra din viața lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii ani de existență. Ar fi o operă în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi. Michelangelo în persoană, dacă ar fi sosit într-o bună zi pe acel țărm, nu l-ar mai fi părăsit, cred; ar fi sculptat acolo toată viața, mulțumindu-se cu pâine și apă; și dintr-odată să mă trezesc eu față în față cu o asemenea șansă grandioasă! Așa ceva poate face fericit un om, dar poate și să-l descumpănească, să-l sperie. Marmura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dau înapoi. Bătrânul bea numai limonadă, o limonadă gălbuie și sălcie pe care o ținea la îndemână într-o căldare cu gheață. Am băut cu noduri o jumătate de pahar. — Într-o zi, spuse el, te voi ruga să-mi sculptezi și mie un bust. Deși un vrăjitor african mi-a prezis că în ziua când voi avea un chip de piatră voi muri. Îl priveam cu un sentiment de teamă amestecată cu compasiune. Stătea în sala cu oglinzi ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de Aristide. Mă căuta. M-a întrebat, mai întâi pe ocolite, apoi, luându-și inima în dinți, de-a dreptul, dacă nu eram de acord să-i sculptez un bust. „Fără să afle alții deocamdată, ca să nu fie invidii”, în mod discret, ar fi venit în fiecare zi la stânci să-mi pozeze. Dinu îmi spusese că Aristide suferea de ciroză și n-am vrut să repet întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înțelegeam că n-ar fi fost de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbâcsită de praful înghițit între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
descheiați. „Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu...” Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai liniștită. Își aranja întruna părul. „Doctore, când vrei să-ți sculptez bustul?”, l-am întrebat rânjind pe Aristide. „Sau nu mai dorești?” Simțeam nevoia să-l umilesc în fața Martei. Asta mă răzbuna. „Încheie-te, vezi să nu răcești”, și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
voluptăți inefabile, freamătă În carnea-i cum freamătă un zeu păduratic zărind o nimfă goală ce se oglindește În acea apă ce-l pierdu pe Narcis. Îi ghicesc, privindu-l din Întuneric, rânjetul irepresibil, el stă ca pietrificat de Meduză, sculptat În dorința unei virilități reprimate și ajunse acum În amurg, flăcări ce-i dau obsesii lascive se răsucesc În carne-i, e ca un arc Întins spre țintă, atât de-ntins Încât cedează și se sfarmă. Deodată el cade jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu vom face ceva pentru a le scoate În evidență. Municipalitatea a organizat un concurs, cîștigat de o sculptoriță de la o universitate din apropiere. A arătat sfatului bătrînilor niște schițe cu o familie tipică pînă În măduva oaselor. Scupltorița a sculptat ascunsă În atelierul ei și monumentul, Înfășurat În prelată, a fost instalat În chiar noaptea de dinaintea ceremoniei de dezvelire. A doua zi, tot orașul s-a adunat la parada sărbătorească cu de toate: car alegoric pentru oaspeții de onoare, gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
goale precum Eva. I s-au dăruit noapte după noapte, de fiecare dată cînd cînta la fluier. Dispăreau cînd Își scotea coarnele, așa că Își scotea coarnele cînd se plictisea de nimfe. CÎnd era singur, folosea cuțitul din os pentru a sculpta bastoane. CÎnd se simțea singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale, schimbîndu-și Înfățișarea, sculptînd noi toiege din lemn și os, dar ținînd mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
CÎnd era singur, folosea cuțitul din os pentru a sculpta bastoane. CÎnd se simțea singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale, schimbîndu-și Înfățișarea, sculptînd noi toiege din lemn și os, dar ținînd mereu aproape prima fluierișcă, primul toiag și primele coarne. În timp, primul fluier și primul toiag au căpătat tot soiul de puteri. Puteau atrage către ele creaturi fel de fel care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cale. Chelnerița care le ia comanda este trecută de prima tinerețe, durdulie și prietenoasă. De unde stă, Wakefield poate vedea strada prin geamul aburit. Acum ninge cu spor. Pe masă se află un bol mic cu sare, cu o linguriță mică sculptată În lemn, ca să presari peste bucate. Strecoară lingurița În buzunar. Este un act aproape inconștient, dar Își dă imediat seama că lingurița va fi un alt dar pentru Diavol. O linguriță pentru sare? și-l imaginează pe Diavol Întrebînd. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]