5,253 matches
-
din partea sa. M-a invitat fără ezitare la el acasă, cred că rămăsese profesor consultant, de aceea dădea mai rar pe la Universitate. Locuia într-un cartier rezidențial din apropierea acesteia, mi-a deschis ușa unui apartament dintr-un bloc’șor cochet, scuzându-se că e mult deranj înăuntru. Într-adevăr, toate caloriferele erau scoase, mobila fusese mutată alandala în funcție de capriciul instalatorilor, din fericire absenți în momentul vizitei mele, doar masa din mijlocul sufrageriei se afla la locul său, pe ea tronând o
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
același timp totuși gata să plângă. Iar Mary turuia întruna, parcă în ritmul dansului, îmi spunea o mulțime de nimicuri, altfel, fată atrăgătoare și ea, ceea ce mă făcuse să-mi amintesc de niște cuvinte spuse cândva de Tavi pentru a scuza năbădăile soră-si, ascultă, bătrâne, până la urmă orice lebădă tot un fel de gâscă rămâne. Iar Adina parcă ținea să-i dea și de această dată dreptate fratelui ei, tolerând gesturile lubrice ale lui Hodoșan în văzul public. Te afectează
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... XIV. SCUZAȚI, CĂ MOR!, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și se așeză pe scara prispei, oftând din greu. În ultima vreme
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... XIV. SCUZAȚI, CĂ MOR!, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și se așeză pe scara prispei, oftând din greu. În ultima vreme i se pare că timpul curge mai repede decât gândurile lui. Rezemându-și capul în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nu văd să fie indicat. — La tavernă... Îmi Închipui. Nu e supusă nici unei restricții de deplasare, cu toate că reputația ei discutabilă e bine cunoscută pentru garda cartierului, care e cu ochii pe dânsa, zise funcționarul, ca și când ar fi voit să se scuze pentru acea omisiune. Păru ușurat atunci când poetul Îl concedie cu un gest. Dante repuse actele În scrin, promițându-și să aprofundeze acele informații. Apoi o porni spre sala de adunare. Pășind de-a lungul porticului, respira adânc aerul proaspăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
organizatorilor și, În plus, i-o comunicasem de curând camaradei de zbor, o doamnă cu care făcusem conversație pe toată durata călătoriei. O persoană incitantă doamna, de ce să nu recunosc, cel puțin fizicamente vorbind, era peste măsură de bine organizată, scuză-mi frivolitatea de sorginte estudiantină. Intrase În vorbă cu mine Într-o manieră degajată, sigură pe sine și cu o propensiune confesivă remarcabilă - genul acela de femeie gata să-și depene biografia Înaintea primului Întâlnit, cu convingerea că respectivul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi cereți argumente -, am o senzație de artificial, de fantasmagoric, de livresc În sensul negativ al cuvântului... Vă rog să nu vă supărați, poate mă Înșel, poate e o impresie greșită... Încercați să mă Înțelegeți... - Nu e nevoie să te scuzi. Probabil că nu sunt un bun povestitor - nu, nu te simți dator să protestezi, n-am veleități de scriitor, deși cred că mi-ar fi plăcut. Dacă nu mă pasiona istoria, n-ar fi fost exclus să Încerc să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-o pe la urechi În seara precedentă? Vă rog, vă implor... nu Înțeleg nimic din toată această aiureală În care sunt convins că am nimerit dintr-o greșeală sau dintr-o confuzie. Cineva trebuie să-mi dea, până la urmă, o explicație... Scuzați-mi surescitarea, dar puneți-vă În locul meu o secundă: să pleci la un congres și să te trezești Într-un așa-zis Centru... Ce fel de Centru? Al cui Centru? Și de ce tocmai eu? Cu ce-am greșit și cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de aici, mai există un Adam Adam? Sau, mă rog, a existat ori va exista. Probabilistic vorbind, nu era exclusă posibilitatea ca treaba asta să se Întâmple și fără intervenția omologilor noștri din spațiu animați de voluptăți experimentaliste. Colegul meu - scuzați modestia! - Albert Einstein obișnuia să spună că Dumnezeu nu joacă zaruri, e adevărat. Este Însă o părere, nu o certitudine. - Mister Howard, am și eu numeroși colegi, la fel de iluștri, care, de vreo 2.500 de ani, au, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
filmul propriului viitor. Sunt momente când, gândindu-mă la asta cu fireasca aviditate curioasă a fizicianului, mă bucur, totuși, că nu trăiesc situația ca om, pur și simplu. Să-ți cunoști viitorul - ce provocare, dar și ce oroare! Vă spuneam, scuzați digresiunea, că importantă nu este suprapunerea destinelor, ci altceva. Important e că, după ce au construit o planetă-soră și au reprodus genetic niște ființe cu potențial biologic absolut identic cu al lor, s-au spălat pe mâini ca Pilat din Pont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este să depășești primul hop, să accepți Întâia abatere de la regulile firescului; restul vine de la sine. Iar când șocurile se succed cu repeziciune, practic nici nu mai realizezi rostogolirea iremediabilă În vertijul noii realități. Nesfârșită este capacitatea noastră de adaptare, scuză-mi tonul prețios. Și adânc adevăr grăiește Înțelepciunea milenară a poporului român: nu da, Doamne, omului cât poate să ducă! N-are a face că Tu, Doamne, nu mai exiști și că Ți-au luat locul niște oameni de știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
calul din c3 la d5 și am anunțat „mat”, punând În glas tot atâta dezolare câtă afectase și el când Îmi luase gratis regina. M-am enervat pe neghiobia mea lacomă atunci, nu pe tine - e o diferență, s-a scuzat Howard nu foarte convins. Centrul, a continuat el, nu recurge la soluții radicale decât dacă și după ce epuizează toate celelalte posibilități de intervenție și doar În situațiile În care asupra lumii planează un pericol mortal și iminent. - Pericolul binelui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trebuiau să susțină un test, un examen de Încheiere a cursurilor. Era după căderea zidului Berlinului, și unui tânăr polonez i s-a cerut să trateze subiectul „Polonia și marxismul”. Omul s-a lansat cu aplomb Într-o filipică virulentă, scuză-mi pleonasmul, la adresa fostului regim politic din țara sa, căruia i-a turnat În creștet toate nenorocirile și insanitățile cu putință. Comisia a ascultat cu atenție și răbdare, iar la sfârșit, prezidentul ei i-a spus: „Ne-ai prezentat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În Franța. În paranteză fie spus, președintele De Gaulle se afla atunci, dacă nu mă-nșel, Într-o vizită de stat În România. Că tare Îl mai cultivau liderii occidentali pe Ceaușescu al dumneavoastră, așa comunist și dictator cum era! Scuzați ironia... Prin Parisul zguduit de mișcări de stradă, studenții au defilat, Între altele, cu bannere pe care scria: Dumnezeu a murit! - semnat, Nietzsche. Pe unul dintre ele a apărut replica glumeață și cinică: Nietzsche a murit! - semnat, Dumnezeu. Pentru Fukuyama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acesta. Știu: pentru femei, răpirea Înseamnă romantism, aventură, idilă; pentru bărbați, ea echivalează de cele mai multe ori cu un glonte, și anume În frunte. Sesizați diferența? Și dacă da, Îmi concedeți măcar un minimum de circumstanțe atenuante? Vă mulțumesc anticipat... - Scopul scuză mijloacele, nu-i așa domnule profesor? - Detest vorbele astea. Cu ele, Machiavelli a cauționat mii de josnicii și pe tot atâția ticăloși, care nici măcar n-au habar ce-a vrut să spună florentinul când le-a scris. - N-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cauționat mii de josnicii și pe tot atâția ticăloși, care nici măcar n-au habar ce-a vrut să spună florentinul când le-a scris. - N-aș vrea să vă supăr, dar s-a constatat că, de regulă, detestăm acest „scopul scuză mijloacele” numai când avem impresia că alții coboară mai jos decât noi În alegerea lor. Persoanele de față se exclud fără milă, evident... Am zâmbit strâmb: - Poate aveți dreptate, nu suntem peste măsură de obiectivi când e vorba despre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai potrivită pentru o mie de alte lucruri, dacă nu mai inteligente, măcar mai plăcute. Nu te grăbi să te impacientezi, mă refeream la somn. - Și academicienii știu să fie frivoli? - Credeai că frivolitatea este rezervată exclusiv analfabeților? - A, da, scuză-mă, uitasem că și unii, și alții sunt tot bărbați. Vrei să fim cinci minute serioși? - Doar dacă, punctul unu: e neapărat nevoie și dacă, punctul doi: nu-mi vorbești despre comori... - Mă tem că, punctul unu: este nevoie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zi grea. - Adică? - Cu ocazia vizitei În subterană, am aflat două lucruri importante: care este Încăperea pe care o căutam și cum se poate pătrunde Înăuntru. De acum, rolul tău devine esențial. - Nu cred că Înțeleg ce vrei să spui, scuză-mă. Poți fi ceva mai explicită? - Acolo, jos... N-ai observat nici un fapt neobișnuit? - Numai unul? Totul era neobișnuit, de la prezența noastră la... - Am spus: un fapt, nu o situație. - Te referi la individul care imita vocea doctorului Wagner? Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dreptul sinucigaș să dai credit unei posibilități doar fiindcă ea Îți este mai convenabilă decât cealaltă. Construim diguri nu pentru că suntem absolut siguri că se vor produce inundații; este suficient să știm că ele ar putea să se producă. - Roger, scuză-mă, comparațiile nu sunt partea ta cea mai tare, m-am Încăpățânat să-mi susțin punctul de vedere. Le facem fiindcă știm sigur că odată, cândva, apele s-au revărsat. Există un precedent care ne avertizează că nenorocirea se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
naivă cum e, mi-a replicat, Înveselit subit, Roger Howard. Proba verității, cum spun avocații. Te rog să mă ierți că, pentru demonstrație, sunt obligat să citez din vorbele acestei categorii infernale de cetățeni ai mapamondului. Știi cum e: scopul scuză... - I-am mai zis și Evei: să știe Machiavelli ce scopuri meschine au ajuns să justifice cuvintele sale, cred că s-ar răsuci sub pământ cu cavou cu tot, am bombănit iritat de turnura lejeră pe care alunecase discuția. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un magnetism aparte, nu știu cum să spun... Nu mi-am bătut capul, am pus impresia pe seama propensiunii mele erotice native către tipul slav. Bărbații sunt niște păcătoși iremediabili: poate să fluture și-un tramvai, că ei tot la prostii se gândesc, scuză-mi frivolitatea... - Deși am alte gusturi În materie de femei, nici mie nu-mi este foarte clar În ce ape se scaldă această doamnă Anderson. În orice caz, are o influență ciudată asupra lui Zoran. Îl domină cu o autoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că... - Deocamdată, eu nu vreau să spun absolut nimic, vreau doar să te Întreb câteva lucruri. Ești liber să răspunzi sau ba, nu suntem la o secție de poliție, nu te acuză nimeni de nimic, care e problema ta? - Nici una, scuză-mă. Am avut impresia că insinuezi... adică nu, că sugerezi vag că aș putea avea o legătură cu asasinarea lui Fujimori. Sunt destul de lucidă ca să-mi dau seama că acum trei zile nu aveai cum să-l omori pe japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
câteva zile, la o săptămână, dar asta nu Înseamnă nimic, nu dovedește pentru nimic În lume că... - Adam, ține-ți firea, te rog, și mai bine Încearcă să Înțelegi ceva din toate astea. Ai destul timp până mâine. Și acum, scuză-mă, dar aș vrea să dorm câteva ore, nu mă simt prea bine. Noapte bună! Am ieșit amețit și am ajuns În cameră mai mult Împleticindu-mă decât pășind. M-am dus țintă la ascunzătoare, am ridicat salteaua și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o adolescentă furioasă, pe punctul de deflagrație: premianta eternă fusese surprinsă cu lecția neînvățată, chiar dacă nenorocirea se Întâmpla la o disciplină ce nu figura În programa de Învățământ. Orgoliul micilor genii pubere, care nu suportă nici cea mai neînsemnată Înfrângere... - Scuză-mă, te rog, sunt extrem de nervoasă, a spus Eveline după câteva momente de tăcere. Își revenise cu acea repeziciune incredibilă și derutantă care mă intriga de fiecare dată. Pot să continui? Întrebare evident retorică, la care am răspuns doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e nici un fel de gata! Să zicem că avem conturile și că mai sunt și corecte, ceea ce nu scrie nicăieri și nu garantează nimeni. Bravo, flori, felicitări! Ei, și cu-asta ce-am făcut? Fără parola fiecărui cont, totul e, scuză-mă, simplă loțiune Diana la picior de pirat șchiop... Cugetare: pe cât de lung e drumul de la agonie la extaz, pe atât de scurtă e ruta inversă. Revenit cu coada Între picioare și cu picioarele pe pământ, mă uitam a pagubă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]