112,413 matches
-
săracul-vinovat, săracul-victimă; bogatul-norocos, bogatul-merituos sau cel criminal. O interesantă analiză din punct de vedere istoric a acestui cîmp lexical realizează Ligia Livadă-Cadeschi, în volumul său De la milă la filantropie. Instituții de asistare a săracilor din Țara Românească și Moldova în secolul al XVIII-lea, București, Nemira, 2001. Autoarea compară evoluțiile semantice și utilizările vechi - în documente, legi etc. - ale unor termeni ca sirac, siromah, mișel, calic - ajungînd pînă la Craii de Curtea-Veche (în pagini pe care nu le citisem cînd, acum
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
cel căzut în lipsuri materiale, originar fiind dintr-un strat social avut sau chiar bogat, e o prezență în general discretă în țările române (...). În general, termenii folosiți nu sunt peiorativi (...). Conotațiile negative ale limbajului despre săraci apar la începutul secolului al XIX-lea (...). Plecând de la vocabular, putem presupune că, în spațiul românesc și în perioada de timp abordată aici, săracul e o prezență ștearsă poate, dar nu lipsită de locul și rolul său în lume (atașate simbolisticii creștine soterice a
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
foarte incitanta sa carte Lumea criticului (Editura Fundației Culturale Române, 2000), Gabriel Dimisianu a inclus, pe lîngă studiile critice publicate în ultimii ani și o amplă secțiune de portrete și evocări ale unor scriitori din deceniile șase și șapte ale secolului XX, mulți dintre ei uitați astăzi. Dacă despre stilul critic al lui Gabriel Dimisianu (model de precizie și echilibru, care și-a făcut din fidelitatea lecturii principala carte de vizită) nu mai sunt multe de spus după o carieră întinsă
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
Dacă despre stilul critic al lui Gabriel Dimisianu (model de precizie și echilibru, care și-a făcut din fidelitatea lecturii principala carte de vizită) nu mai sunt multe de spus după o carieră întinsă pe o perioadă de jumătate de secol, aceste evocări ale vechii lumi literare, făcute cu zîmbetul melancolic al aducerii aminte, au fost în măsură să aducă marea revelație. Pentru că, grație lor, lumea literară românească a făcut cunoștință cu un alt Dimisianu: criticul obiectiv, obișnuit să analizeze cu
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
și al tautofoniei. Cu erudiția-i și spiritul asociativ bine cunoscute, Șerban Foarță face figură (senina) a unui cavaler livresc pornit cu surle și cărți într-un turnir de 30 de pagini luptându-se corp la corp cu cele câteva secole în care toposul „ubi sunt” și refrenul villonesc „où șont leș neiges d’antan?” au scris istorie lirica. (Nici n-am început bine, și uite cum am ajuns să scriu!) Șerban Foarță își împarte ineditul eseu în două secțiuni. Prima
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
scriu!) Șerban Foarță își împarte ineditul eseu în două secțiuni. Prima, Ubi sunt..., este o fascinantă incursiune în istoria poeziei, dacă vreți, pe urmele motivului și refrenului retoric, mergând din aproape în aproape pe firul lung al poeziei, dincolo de granițele secolelor, ale culturii și limbii sau ale curentelor poetice. (Uneori și dincolo de puterile mele în a face aici o prezentare pe măsură.) Șerban Foarță pleacă de la această secvență retorica și de la Villon, ajunge repede la Wittgenstein, Nichifor Crainic și Beckett, se
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
1992), ca element învechit și regional, provenind de la verbul a socoti și avînd mai multe sensuri, echivalente cu ale derivatului în -eală de la același verb, socoteală. Cuvîntul e ilustrat de citate din texte populare, din manuale de aritmetică de la începutul secolului al XIX-lea, din autori că Agârbiceanu sau Goga. Or, în momentul de față cuvîntul pare să fie preluat de limbajul tinerilor, cu marca ironică specifică termenilor neliterari „recuperați”. Forumurile din Internet furnizează cîteva exemple recente, de tipul “Hai să
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
subcultură încă n-a fost definit destul de clar. Așa încît mă văd nevoit să schițez o istorie a noțiunii. La origine, conceptul de subcultură a apărut în sociologie; a fost propus de Școala de la Chicago a anilor ’30-’40 din secolul trecut. Apoi s-a produs o schimbare de paradigmă, în sensul lui Thomas Kundt și, în sfîrșit, a intrat în joc și punctul de vedere socio-cultural, prin școala britanică de studii culturale. - Care au fost rațiunile care au dus la
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
mai cunoscută se intitulează Tools for Conviviality (Instrumente ale convivialității). Întrebarea fundamentală de la care pornește Illich este: din ce cauză funcționează atît de prost aceste sisteme? Și consideră că punctul de plecare al crizei trebuie căutat în prima jumătate a secolului XX, practic, pînă la al doilea război mondial. Pînă atunci, a existat o burghezie de tip diferit, în societate funcționau un alt fel de instituții și funcționau bine. Apoi acestea au intrat în declin și au început să înghită din ce în ce mai
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
activității umane. Cei doi autori au întreprins o largă investigație a două generații de cărturari străluciți, refăcând biografia membrilor ei, arborele genealogic, însoțindu-le de fotografii, de facsimile ale numeroaselor scrieri pe care le-au produs de-a lungul unui secol, al XX-lea. Întemeietorul „dinastiei Ciorăneștilor” este Ion Ciorănescu, învățător de țară, cu o temeinică pregătire în Germania, unde fusese trimis de către ministrul Spiru Haret, reformatorul învățământului românesc modern, căruia i se datorează dezvoltarea rețelelor de școli din România, primele
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
doctorat a lui Al. Ciorănescu a fost Ariosto și Franța, lucrare de comparatistică foarte bine primită. A mai scris despre Ronsard, Rabelais, La Rochefoucauld, despre baroc. Dar opera care l-a consacrat pe Al. C. este Bibliografia literaturii franceze din secolele XVI-XVIII, lucrare impresionantă de 5000 de pagini, comentată astfel de Pavel Chihaia: „...reprezintă un excepțional instrument de lucru, cu documentare exhaustivă, niciodată egalată (...) o realizare pe care numai un cărturar cu erudiția și vocația de explorator al unor domenii uriașe
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
lungi intervenții a lui Richard Rorty rostite cu ocazia conferinței lui Umberto Eco de la Cambridge, 1990, despre Interpretare și suprainterpretare. E vorba, firește, despre pragmatism în raport cu „critica umanistă tradițională” ca și cu reformatorii și adversarii ei din ultima parte a secolului XX. Atît conferința lui Eco, de la care au pornit acum treisprezece ani dezbaterile cunoscute sub numele de Tanner Lectures, cît și intervențiile unor Rorty, Culler ș.a. vor face conținutul unui volum aflat sub tipar la Editura Pontica * Și numărul pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
decât cu îndrăznelile celor douăzeci-treizeci de ani pe care îi avea înflăcăratul autor de manifeste de pe vremea revistelor “75 H.P.”, “Punct”, “Integral” sau “unu”, adică în perioada aproape incredibil de bogată în inițiative novatoare a deceniilor doi și trei din secolul trecut. O recapitulare oricât de rapidă a parcursului său de scriitor devine expresivă tocmai pentru această stare de permanentă ebuliție spirituală, de căutări febrile, de lansări de punți și antene spre o Europă cu care cultura română se voia cât
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
către el. Oricât de sumar am parcurge acest itinerariu, e destul de limpede că el concentrează în emblemă ceea ce s-a tot numit ritmul sau spiritul unei epoci, foarte importantă - știm mai bine astăzi - pentru evoluția modernă a literaturii române în secolul XX. Destinul lui Ilarie Voronca reliefează mișcări de adâncime, liniile unei dinamici a sensibilității și gândirii poetice de dimensiuni mai cuprinzătoare și cu consecințe mari în viitorul apropiat. Cultura română în ansamblul ei era la ora sincronizării cu lumea mare
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
ca militant novator în aria poeticii avangardiste, cât și ca poet autentic, reprezentativ pentru o anumită stare de spirit disponibilă și generoasă în fața exigențelor “ritmului vremii”, exaltată până la frenezie, dar și tensionată, profund neliniștită, marcată de dramele și tragediile unui secol plin de contraste. În context românesc, opera sa are meritele și scăderile care au fost, în bună măsură, și ale mișcării noastre de avangardă în ansamblu, reprezentată emblematic în trăsăturile ei de “sinteză modernă”. În literatura franceză, spre care a
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
că nu materia, subiectul (cîrnații de porc, visați de tăietorul de lemne cel sărac, în basmul cu pricina) au însemnătate într-o poveste, ci modul de a spune. Și aceasta justifica într-adevăr gestul lui de pionierat, la sfîrșit de secol al XVII-lea, de a așterne pe hîrtie, de a da o formă scrisă și cultă poveștilor istorisite de către doici și babe, îmbunătățind și înfrumusețînd povestea cam “seacă și simplă” cu ceva “agremente” și “ornamente”, îmbrăcînd “morala lăudabilă” într-o
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Perrault în palimpsest. Raliindu-ne la părerea lui Gérard Macé și a multor altora că poveștile lui Perrault sînt mai ales o lectură pentru adulți, nu ne oprim aici la numeroasele adaptări și simplificări, adresate cu precădere copiilor. Chiar în secolul al XVIII-lea, un anonim a transpus în proză cea mai reușită dintre poveștile în versuri ale lui Perrault, Pielea-de-Măgar. Deși autorul anonim cunoștea bine textul lui Perrault, sau îl avea poate chiar în fața ochilor, fiindcă nu doar firul poveștii
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
cîte ceva de la sine, sporind, pe alocuri miraculosul, îngroșînd uneori ironia. Versiunea anonimă în proză a circulat mai mult decît originalul în versuri și o vreme s-a crezut că ea aparține lui Perrault. Exigentul Flaubert, admirator al povestitorului din secolul al XVII-lea, citează încîntat, în corespondența sa, o frază din Pielea-de-Măgar, care este însă, de fapt, a povestitorului anonim de mai tîrziu. În numărul special din 1919, închinat lui Perrault, al revistei umoristice La Baïonnette, Robert Scheffer publică o
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
de sensibilitate la feeric și miraculos, odrasla exclamă doar: “Ce gusturi proaste avea mama!” Motivul rochiilor, extins la cel al modei, pare să rețină atenția și altor “repovestitori”, ca să spunem așa, ai lui Perrault. Într-un volum colectiv de la începutul secolului al XXI-lea, Poveștile lui Perrault revăzute de ... (Geneviève Brisac, Arnaud Cathrine, Catherine Cusset, Marie Darrieussecq, Ariane Gardel, Daniel Picouly, Yann Queffélec, Vincent Ravalec, Lydie Salvayre, Martin Winckler) - apărut la editura La Martinière, 2002, Catherine Cusset rescrie aceeași poveste, jucîndu-se
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
top-modelelor, incestul este și el prezent ca amenințare, doar pielea de măgar e înlocuită printr-o cicatrice îngrozitoare pe față, care stigmatizează însă la fel de rău pe top-modelul ceh, ca și pielea de animal pe prințesă, în varianta de acum trei secole. Incestul și moda par a o preocupa și pe sumbra dar totodată iubitoarea de farse Christine Angot - ce se joacă nepedepsit cu publicul, propunîndu-i un vertij de autobiografie și autoficțiune - în textul publicat numai cu cîteva luni în urmă, cu
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
formulează o moralitate care rezumă întrucîtva, după noi, soarta modernelor basme de odinioară ale lui Perrault: povestea lui Barbă-Albastră “ne obsedează, ne întră în ficțiuni”, și, am adăuga noi în cărți, modelînd narativul și imaginarul de orice tip de trei secole încoace. Să nu-l răsfățăm însă prea mult pe Barbă Albastră, neglijînd sau ignorînd numeroasele Cenușărese, inspirate de Perrault, între care și continuarea-fantezie, propusă de Apollinaire despre soarta echipajului feeric, cules de prin grădina de zarzavat și capcanele de șoareci
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
de oriunde din lume, dacă ia lucrurile în serios (și, dacă se poate... și în România), ar avea o temelie de sprijin fără de seamăn în lume. Un inovator al picturii concrete și un reformator al spiritului, amândoi din primele două secole ale mileniului al doilea - încă înainte de propriu-zisa Reformă europeană. Pe sfânt îl mai avem pictat cu încă doi oameni ai bisericii, dând de mâncare păsărelelor strânse în jurul lor, numele autorului picturii din păcate uitându-l. În schimb, mi-l aduc
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
ignoră posibila funcție estetică sau chiar culturală. Profesorului de medievistică nu-i pasă dacă ceea ce scrie are vreo relevanță pentru cititorul de azi, ocupat cum este cu sisificul travaliu hermeneutic asupra vreunui text multă vreme ignorat. Chiar și profesorul de secolul XX poate ocoli o bibliografie recentă necanonizată și cu destin cît se poate de dubios, pentru a nu-și compromite, crede el, investitura academică a discursului pe care-l produce. Cu alte cuvinte, mai puține, rareori profesorul universitar pare interesat
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
împărtășită de cea a legătorilor. Ingenios este și numele colecției din care face parte cartea: Périféeries. Volumul își alege astfel cititorii: pe criteriul limbii, în primul rînd, fiind scris în franceză; cronologic, raporturile dintre literatură și pictură vizează în principal secolul XX, profesorii din Lyon fiind cu toții vingtième-iști. O listă a scriitorilor abordați îi cuprinde pe René Char, Yves Bonnefoy, Michel Tournier, Marguerite Duras, Jean Echenoz, Serge Doubrovsky, Nathalie Sarraute, Maeterlinck, Jean Tardieu, Paul Eluard și André Breton, Beckett, Nichita Stănescu
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
fascinația și pasiunea pe care le-a prilejuit, într-un timp relativ scurt, Constantin Brâncuși. Nici măcar existența umană și culturală eminesciană, pe departe cea mai prezentă în spațiul interesului public românesc pe un interval care depășește limitele stricte ale unui secol, în care un destin romantic se confundă, pînă la absorbție, cu amplitutinea mitologică și cu freamătul metafizic al unei opere cvasilegendară și ea, nu s-a bucurat de o atît de irepresibilă și pătimașă chemare spre cunoaștere. Sau, mai exact
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]