1,533 matches
-
legarea de glie a țăranilor, la insistentele fraților Buzești. Nefiind conștient de pericol, cardinalul Andrei Báthory strânge o oaste formată din nobili. În Bătălia de la Șelimbăr (28 octombrie 1599), oștile lui Mihai Viteazul, la care se adaugaseră 8.000 de secui, înving oștile nobililor transilvăneni. În luptă moare Preda Buzescu. Doi oșteni secui îi taie capul cardinalului Báthory, pe care-l acuzau că a poruncit uciderea comandantului Tompa. După victoria de la Șelimbăr, Mihai Viteazul intră în cetatea Alba Iulia, fiind primit
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
pericol, cardinalul Andrei Báthory strânge o oaste formată din nobili. În Bătălia de la Șelimbăr (28 octombrie 1599), oștile lui Mihai Viteazul, la care se adaugaseră 8.000 de secui, înving oștile nobililor transilvăneni. În luptă moare Preda Buzescu. Doi oșteni secui îi taie capul cardinalului Báthory, pe care-l acuzau că a poruncit uciderea comandantului Tompa. După victoria de la Șelimbăr, Mihai Viteazul intră în cetatea Alba Iulia, fiind primit ca domnitor al Transilvaniei. El se îndreaptă apoi spre Moldova, unde domnea
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
după numele primului predicator, preotul Bogomil (ulterior a fost numită „catarism”, de la cuvântul grecesc "katharos" „curat”). Borilă a organizat represalii împotriva bogomililor și a putut să înfrângă o conjurație a boierilor la Vidin cu ajutorul unei oști din Ungaria, compusă din secui, români și pecenegi și condusă de comitele Joachim (Ioachim). În timpul domniei lui Borilă, rolul românilor în statul Asăneștilor a început să scadă. În 1218 a revenit în țară Ioan, prințul moștenitor legitim, care cu ajutorul boierilor l-a prins și l-
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
de a ajunge la noua linie de demarcație. Spre est, ei ocupă Rutenia. În noaptea de 15/16 aprilie, armata ungară atacă trupele române pe valea Crișului. Acțiunea a avut drept urmare reluarea înaintării armatei române în Ungaria. Cu excepția diviziei de secui, armata română nu întâlnește o rezistență prea serioasă. La 20 aprilie este atins aliniamentul Hust (în Ucraina subcarpatica)-Satu Mare-Carei-Valea lui Mihai-Oradea, pe flancul sudic ajungând la Orosháza. La 5 mai, tot teritoriul până la Tisa, inclusiv podurile peste râu, era
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
un grup maghiar care s-a stabilit probabil mai târziu, în secolul XVIII. în Moldova, pe când ceangăii de Nord și cei vechi de Sud s-au stabilit încă în evul mediu, iar graiul lor nu este înrudită cu cel al secuilor, ci se aseamănă mai mult cu unele subdialecte vorbite în Câmpia Transilvaniei). Ceangăii din Faraoani, ca de altfel majoritatea ceangăilor de sud (cca 70% din numărul total al vorbitorilor de lb. maghiară) aparține la grupul secuiesc al ceangăilor ("székelyes csángók
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
ca de altfel majoritatea ceangăilor de sud (cca 70% din numărul total al vorbitorilor de lb. maghiară) aparține la grupul secuiesc al ceangăilor ("székelyes csángók"). Între variantele dialectului ceangăn-secuiesc se observă asemănările cu diferite dialecte secuiești și o accentuare specifică secuilor. În relațiile sociale și în cultura ceangăilor secuiești se simte o influență puternică secuiască. Acest grup a ajuns în Moldova mai târziu decât vorbitorii dialectului vechi, și este mai puțin asimilat și izolat lingvistic decât celălalt. Ceangăii secuiești trăiesc în
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
Bocskay principe al Transilvaniei. În luna aprilie este ales principe al Ungariei la Dieta de la Szerencs. La 14 septembrie, după o serie de confruntări cu sașii din Transilvania, Bocskay este unanim ales principe de către cele trei națiuni aliate transilvane, sași, secui, maghiari (românii majoritari fiind fără drepturi politice) de Dieta de la Mediaș, și instaurat pe tronul princiar. În noiembrie, sprijinul otoman se concretizează în obținerea de către Bocskay a actului (berat) de numire ca principe al Transilvaniei și rege al pașalâcului turcesc
Ștefan Bocskai () [Corola-website/Science/310181_a_311510]
-
liber „templul” (adică cultul la care aparțin), indiferent de religia stăpânului lor feudal. Această practică s-a inspirat din legislația transilvăneană, unde țăranii (inclusiv iobagii) au beneficiat și ei, deja de mult timp, de libertatea religioasă - de exemplu iobagii maghiari, secui, români sau sași nu erau forțați să treacă la catolicism, calvinism, lutheranism sau unitarianism, chiar dacă stăpânul domeniului aparținea la una dintre aceste biserici și aveau dreptul de a ridica biserică proprie pe pământul stăpânului lor.<br> În urma deciziilor lui Rákóczi
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
Comani și Maghiari. În zona Moldovei, au existat formațiunile prestatale ale Bolohoveniilor (probabil româno-slave) și ale brodnicilor. Temporar s-au evidențiat Uzii, Ceangăii și Iașii. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, regii Ungariei au colonizat în Transilvania secui și germani, evocați în izvoare sub denumirea de "hospites", aceștia din urmă cunoscuți și ca "sași". Tot atunci sunt menționate mai multe cnezate în Moldova (Onut, Strășineț, Baia, Bârlad, Costea și Olaha), Țara Românească (Farcaș, Litovoi, Ioan, Mișelav, Bărbat și
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
împotriva recrutărilor, revoltă căreia i-a dat o turnură religioasă. Conducătorii mișcării, Tănase Tudoran împreună cu trei coautori, au fost prinși, judecați și condamnați la moarte. Executarea pedepsei a avut loc în data de 13 noiembrie 1764. Pe parcursul anului și unii secui s-au opus înrolărilor, iar revolta lor a culminat în Masacrul de la Siculeni. În anul 1764, după constituirea Regimentului II de graniță românesc, cu sediul la Năsăud precum și a celor secuiești, s-a trecut la înființarea Regimentului I de graniță
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
menționată sub numele de Sancto Martino. De aici provine numele localității în limba maghiară, numit după Sfântul Martin Nyárádszentmárton. Valea este menționată în 1470, Vărgata, Vadu și Grâușorul apar în documente în 1567. Aceste localități erau populate la început de secuii libertini, dar cu apariția categoriilor sociale încă din secolul al XVI-lea iobagii și jelerii au deținut majoritatea, deși loturile se aflau în mâinile nobililor mici și mijlocii. După revoluția din 1848 păturile sociale au fost desființate, iar populația a
Comuna Vărgata, Mureș () [Corola-website/Science/310665_a_311994]
-
diferite, "partea scăunală" și cea "iobagită", sub aspect confesional, chiar dacă existau și locuitori de alt rit, satul avea un singur lăcaș de închinare. Începând cu secolul al XVI-lea și culminând cu cel următor, clasele stăpânitoare formate din ungurii și secuii calvini precum și din sașii luterani, încep să desfășoare o activitate febrilă de atragere a românilor ardeleni la credința lor. O dată cu dezastrul de la Mohács în 1526, Transilvania se separă de Ungaria devenind principat autonom sub suzeranitate turcească, pe tronul său ajungând
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
gravitat din punct de vedere economic, politic și militar între districtele menționate în secolul al XIII-lea, Ardud și Medieșu Aurit. În anii 1848 - 1849 documentele arată ample mișcări în zonă, care au avut loc în timpul luptelor dintre români, sași, secui și maghiari, când românii doreau să-și revendice drepturile asupra pământurilor. Un document emis de la Borlești pe data de 10 noiembrie 1918 (Arhivele Naționale, Jud. Maramures) reprezintă Procesul-verbal al adunării de constituire a Consiliului Național Român comunal Borlești. Prin acesta
Comuna Pomi, Satu Mare () [Corola-website/Science/310730_a_312059]
-
poate vizita și ruinele cetății medievale a Trascăului, biserica mănăstirii din Măgina, satul Rimetea și muzeul său etnografic, rezervațiile naturale Cheile Plaiului de lângă satul Izvoarele, Cheile Siloșului, Vânătările Ponorului, Huda lui Papară, Peștera Poarta Zmeilor (Peștera de la Groși) și Piatra Secuiului (a cărei parte nordică mai e numită și Colții Trascăului). Înălțimile Colților Trascăului sunt propice pentru zborul cu parapanta. Ca zonă de decolare este recomandat platoul din extremitatea nordică a masivului aflat la o altitudine de 1050 m. Platoul orientat
Cheile Vălișoarei () [Corola-website/Science/309346_a_310675]
-
la Sângiorgiu Trăscăului (redenumit "Colțești" în a doua jumătate a sec. XX), pește culmea Bedeleului, la numai 8 km de Huda a fost ridicat castelul nobiliar Thoroczkay (Cetatea Trăscăului) Construcția a fost făcută de sașii aduși din Austria și de secui care au rămas până în ziua de azi în cele două sate, Colțești și Rimetea. Din istoria zbuciumata a castelului se remarcă faptul că Matei Corvin îl confiscă pentru mai mulți zeci de ani. înainte de a prelua pentru a treia oară
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
Secuieni" sau "Saac", a fost unul din cele 17 județe istorice care au existat înainte de 1829 în Țara Românească. Conform istoricului Constantin C. Giurescu "numele i se trage de la populația venită din Ținutul Secuiesc, din Ardeal, populație amestecată, români și secui. Colonizarea a început, se pare, pe vremea cavalerilor teutoni (1211-1225). Pe aici trecea drumul pe Valea Teleajenului, care asigura legătura de comerț cu Brașovul." Județul avea ca stemă doi butuci de vie. Mihail Cantacuzino a descris în "Genealogia Cantacuzinilor" județul
Județul Săcuieni () [Corola-website/Science/305030_a_306359]
-
km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul "Alba de Jos" a fost format atunci când Comitatul Alba a fost divizat în timpul Evului Mediu târziu. Cealaltă jumătate a sa, denumită "Alba de Sus" (în ), constând mai ales din enclave locuite de sași și secui, a existat până în 1876, când structura administrativă a Transilvaniei a fost schimbată, iar "Comitatul Alba de Jos" a fost modificat, în timp ce "Comitatul Alba de Sus" a fost în întregime eliminat și asimilat altor comitate înconjurătoare. În 1918, urmată fiind de
Comitatul Alba de Jos () [Corola-website/Science/306062_a_307391]
-
făcut parte din "fundus regius", teritoriu organizat ca zonă de frontieră imperială. Comitatul Făgăraș a fost înființat în 1876, când structura administrativă a Transilvaniei a fost schimbată. Cu această ocazie s-au desființat ținuturile imperiale grănicerești și autonomiile sașilor și secuilor. În 1918, urmată fiind de confirmarea Tratatului de la Trianon din 1920, comitatul, alături de întreaga Transilvanie istorică, a devenit parte a României. După Unirea Transilvaniei cu România, teritoriul acestui comitat a fost inclus în județul Făgăraș. Teritoriul Comitatului Făgăraș se regăsește
Comitatul Făgăraș () [Corola-website/Science/306086_a_307415]
-
evul mediu a avut parte de o organizare bazată pe existența unor grupuri etnice cu putere și influență în viața socio-economică și politică. Grupul dominant a fost aristocrația laică și ecleziastică de etnie maghiară. Alte grupuri importante au fost sașii, secuii și românii (sau vlahii - "Universitas Valachorum"), toate cu o bază etnică și etnolingvistică ("Universis nobilibus, Saxonibus, Syculis et Olachis"). Comitetul general ("congregatio generalis") al celor patru grupuri avea puteri legislative în Transilvania, dar uneori lua și măsuri care priveau ordinea
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
după 1366, românii și-au pierdut treptat statutul de clasă privilegiată și au fost excluși din forurile de conducere ale Transilvaniei. Populația română din Transilvania nu a mai fost reprezentată direct în Dieta Transilvaniei, formată din nobili unguri, germani și secui (Unio Trium Nationum), în ciuda faptului că recensămintele făcute de autoritățile ungare și austriece au avut ca rezultat o majoritate absolută a românilor în Transilvania, în timp ce celelalte 3 grupuri etnice erau minoritare. În plus, în evul mediu, românilor le era interzis
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
minoritare. În plus, în evul mediu, românilor le era interzis să locuiască între zidurile unor cetăți-orașe, între care Sibiu, Brașov, Cluj, Timișoara. Discriminarea consta și în existența, în secolul al XVI-lea, unor legi care prevedeau drepturi separate pentru unguri, secui și sași în comparație cu drepturile populației românești. Țărănimea română s-a revoltat de mai multe ori, cerând un tratament mai uman. Aceste revolte, ca cea a lui Horea, Cloșca și Crișan din 1784, au fost suprimate imediat, în mod dur; de
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
stabilește ce fel de dijme să se ia de la localnici. Emisă la Laterano (Romă), o întărește pe cea din 1213 în ceea ce privește dijmele. Această adaugă: Acest document demonstrează faptul că Țara Bârsei nu era, la acea vreme, populată cu unguri sau secui, iar aceștia nu aveau nici măcar în intenție așa ceva. Prin ea se confirmă din nou cea din 1211 și sunt adăugate scutiri de vămi, la trecerea cavalerilor teutoni prin țară secuilor sau țară blacilor: De asemenea,
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
Bârsei nu era, la acea vreme, populată cu unguri sau secui, iar aceștia nu aveau nici măcar în intenție așa ceva. Prin ea se confirmă din nou cea din 1211 și sunt adăugate scutiri de vămi, la trecerea cavalerilor teutoni prin țară secuilor sau țară blacilor: De asemenea,
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
sau chiar cu triburile arctice de pastori de reni de mai la nord înspre Cercul Polar, care uneori au fost descriși drept finlandezi sau mai degrabă "finici tartarizați". Alții îi aseamănă bulgarilor de pe Volga sosiți în Europa medievală sau chiar secuilor din estul provinciei române Transilvania. Antropologul Arnold van Genep susținea că saracacianii (aromani grecizați) s-ar fi amestecat în secolul al XVII-lea în munții Rodopi și Pelagonia (Macedonia) cu o parte a iurucilor asimilându-i în mare parte. Fenomenul
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
-lea și astfel evoluția culturii române a fost acolo prin urmare, oarecum diferită de cea din Valahia și Moldova. Maghiarii au adus romano-catolicismul ca religie oficială, precum și apartenenți la unele etnii străine pentru a coloniza Transilvania: sași în sud și secui la vest. Una dintre cele mai importante personalități de origine română care s-a născut în Transilvania a fost Nicolaus Olahus (Oláh în limba maghiară vine de la valah, un mai vechi cuvânt pentru român), istoric, politician și episcop în Regatul
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]