3,225 matches
-
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnată. S-a dus Pan, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sânte, profețiilor amare, Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles; Munte cu capul de piatră de furtune detunată, Stă și azi în fața lumii o enigmă n-esplicată Și veghiaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres. {EminescuOpI 32} Bolliac
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nații călătoare, împinse de a mea, Împlut-au sperioase pustiul pân-la poluri. Căci Odin părăsise de ghiață nalta-i domă, Pe zodii sângeroase pomeau a lui popoară; Cu creștetele albe preoți cu pleata rară, Trezeau din codri vecinici, din pace seculară, Mii roiuri vorbitoare, curgând spre vechea Romă. Pe Nistru tăbărâsem poporul tău să-mpil; Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de aur moale; În jos plecat-am ochii-naintea feței tale, Stătând un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a lui ramuri peste lume, peste mare se lățește; Umbra lui cea uriașă orizontul îl cuprinde Și sub dânsul universul într-o umbră se întinde; Iar în patru părți a lumii vede șiruri munții mari, Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; {EminescuOpI 143} {EminescuOpI 144} Vede Eufratul și Tigris, Nilul, Dunărea bătrână - Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănîndu-se pe râuri, Valurile verzi de grîe legănîndu-se pe lanuri, Mările
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
convertit la secta Aum au depozitat bunurile personale cele mai de valoare ale individualității, lacătul și cheia, la „banca spirituală“ numită Asahara Shōkō. Adepții loiali au renunțat la libertatea proprie, la averi, și-au abandonat familia și au trădat judecățile seculare (lucrurile de bun simț). Oamenii normali erau stupefiați: „Cum să faci o asemenea tâmpenie?“ Pe de altă parte, adepții cultului se simțeau confortabil. Odată recrutați, nu mai trebuiau să gândescă, altcineva controla situația pentru ei. Prin unirea lor cu „marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
concetra pe antrenamentul ascetic a renunțat la școală și s-a mutat în sectă. Discutând cu ea, reușesc să înțeleg de ce acela era locul ideal pentru ea. Cu siguranță găsește mult mai multă fericire în viața ascetică, decât în lumea seculară. Nu găsește nici o valoare în laicism și nu e interesată decât de descoperirea propriei lumi spirituale. S-a despărțit de lume și, pentru ea, Aum a fost un fel de rai, unde putea să facă antrenamente spirituale. Bineînțeles că poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fost în 1992. Așa m-am apropiat de superiorul meu, Murai. Au încercat să mă convingă, așa că am lăsat lucrurile în voia lor. - Dacă ai fi plecat din Aum, crezi că asta ți-ar fi schimbat viața în această lume seculară? Mă gândesc. Cu siguranță că atitudinea mea față de lume s-a schimbat în momentul în care am devenit un renegat. Lumea în care am intrat ca membru era un fel de amestec. Erau o grămadă de feluri de oameni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
jugastru era lucios, cald și neted de atâta frecare de grumazul bolilor, amestecat într-un efort comun cu sudoarea, grăsimea și sângele lor. Jugul păstrase memoria acestui transfer simbiotic, monoton, lent, dar definitiv, așa cum piatra șlefuită conține memoria logodnei sale seculare cu apa râului Memoria obiectelor limbaj straniu și cod secret, interzis îndeobște pământenilor! Locurile în care, cu predilecție, îi plăcea Bătrânului să cotrobăie erau podurile caselor vechi, cu aerul lor stătut și lumina cernută prin hublouri murdare, cu liniștea lor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era lucios, cald și neted de atâta frecare de grumazul boilor, amestecat într-un efort comun cu sudoarea, grăsimea și sângele lor. Jugul păstrase memoria acestui transfer simbiotic, intim, monoton, lent dar definitiv, așa cum piatra șlefuită conține memoria logodnei sale seculare cu apa râului" (pag.131). Hermeneutica obiectelor, disciplină pe care eroul o învață de-a lungul narațiunii, îi arată că "nu obiecte colecționase bătrânul, ci oameni, personaje stranii care se divulgau prin intermediul obiectelor lor" (pag. 138). De la descifrarea biografiei gornistului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cronologică: cafeaua la buturugă, Mirmilica și jocul de Renz. Dimineața, George se trezea primul și făcea cafeaua pe care obișnuiam s-o bem la „masa tăcerii”, o buturugă cu diametrul de peste un metru, rămasă în fața pavilionului după tăierea unui stejar secular, în jurul căreia, așezați pe scăunele din bucăți de trunchiuri de copac, ne bucuram într-o liniște deplină de primele raze ale soarelui. Pentru cea de-a doua plăcere, Mirmilica, nu aveam ore fixe. De câte ori simțeam că ne părăsesc muzele, apelam
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
că, ceea ce se întâmplă în sănătate este un act criminal din partea guvernanților, trebuie să faceți totuși o distincție absolut necesară: din punctul de vedere al maghiarilor de la conducere este un lucru absolut normal și folositor nației maghiare, în demersul lor secular de îngenunchere definitivă a poporului român. Ceea ce și-au pus în gând, și chiar fac, merită și câte o medalie, una de la Băsescu, criminalul care și-a pus în gând să ne termine și una de la adevărații stăpâni ai UDMR
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pot răspunde cu alte întrebări. Oare nu cumva la adăpostul acestei obsesii, uneori parcă bolnăvicioase, se ascunde ca o fantomă hâdă lipsa cronică a românilor de proiect și viziune, ceea ce unii consideră că ar fi adevărata cauză a băltirii noastre seculare? Oare nu ne îngrijorează de fel faptul, că toate energiile politice ale țării, sunt absorbite doar în direcția unui singur om? Spuneți și voi, care sunteți oameni maturi și responsabili, ce ar putea uni PNL și PSD, în afară de ura extraordinară
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
republicani - izbucnește cu vehemență. Începe o domnie "apostolică", după cum scrie ironic istoricul socialist, Oliveira Martins. Mistica miguelistă e însuflețită de recrudescența misticii populare, catolice. Și cum catolicismul iberic a avut întotdeauna un caracter concret, mistica miguelistă se manifestă în conformitate cu structura seculară a spiritualității portugheze: prin apoteoze și imnuri, prin procesiuni idolatre, printr-o devoțiune fără margini față de tânărul rege, considerat trimisul Arhanghelului Mihail în lume pentru mântuirea catolicismului. Când Don Miguel trece pe stradă, lumea îngenunchează, femeile plâng, preoții îl binecuvântează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
exportul britanic. Lucrurile acestea le înțelege, cel dintâi, Don Carlos. Singura posibilitate pentru Portugalia de a-și salva și asigura imperiul colonial este colaborarea cu Anglia. Geografia are, în această privință, primul și ultimul cuvânt. Anglia uită peste noapte alianța seculară cu Portugalia; Anglia încurajează triburile africane într-o atitudine ostilă Portugaliei; Anglia încheie cu Germania un tratat secret pentru împărțirea coloniilor portugheze; Anglia se opune oricăror planuri de expansiune și consolidare a Imperiului portughez, - dar toate acestea dovedesc că alianța
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ale materiei împotriva spiritului și ale barbariei împotriva civilizației. El este marea erezie a epocii noastre... Comunismul nu distinge, în furia sa distructivă, greșeala de adevăr, binele de râu, dreptatea de nedreptate. Puțin îi pasă de istorie și de experiențele seculare ale umanității, de viața și demnitatea inteligenței, de onoarea și pudoarea femeii, de existența și măreția națiunilor, atâta timp cât prin falsa sa concepție a umanității ar putea duce sclavia omului la maxima sa abjecțiune..." (28 ianuarie 1934). În fața acestui pericol, Salazar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pierdură în pădure. 37 Mica armată merse ore întregi, urmând cel mai adesea cărări abia schițate, urcând sau coborând coaste pietroase ori urmând defileuri întunecoase și împădurite. Se deplasau printr-o pădure de fagi, tise și carpeni, mulți dintre ei seculari, îmbrăcați în noua haină de frunze a primăverii, iar pe anumite porțiuni cărarea se strâmta atât de mult încât trebuia să se aplece pentru a nu se izbi de ramurile copacilor sau era nevoie să depărteze frunzele cu mâna. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jugastru era lucios, cald și neted de atâta frecare de grumazul bolilor, amestecat într-un efort comun cu sudoarea, grăsimea și sângele lor. Jugul păstrase memoria acestui transfer simbiotic, monoton, lent, dar definitiv, așa cum piatra șlefuită conține memoria logodnei sale seculare cu apa râului Memoria obiectelor limbaj straniu și cod secret, interzis îndeobște pământenilor! Locurile în care, cu predilecție, îi plăcea Bătrânului să cotrobăie erau podurile caselor vechi, cu aerul lor stătut și lumina cernută prin hublouri murdare, cu liniștea lor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era lucios, cald și neted de atâta frecare de grumazul boilor, amestecat într-un efort comun cu sudoarea, grăsimea și sângele lor. Jugul păstrase memoria acestui transfer simbiotic, intim, monoton, lent dar definitiv, așa cum piatra șlefuită conține memoria logodnei sale seculare cu apa râului" (pag.131). Hermeneutica obiectelor, disciplină pe care eroul o învață de-a lungul narațiunii, îi arată că "nu obiecte colecționase bătrânul, ci oameni, personaje stranii care se divulgau prin intermediul obiectelor lor" (pag. 138). De la descifrarea biografiei gornistului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Este drept că femeia, prin natura ei mai afectivă, ar trebui să fie condamnată numai la efuziuni de sentiment (în voia cărora se lasă în adevăr unele scriitoare); dar nu-i mai puțin adevărat că în femeie există și o seculară rezervă înnăscută - ca o adaptare la viața erotică - rezervă care se generalizează în toată viața ei sentimentală. Și nu puține femei se supun mai degrabă acestuia din urmă decât celuilalt imperativ al naturii lor. În cazul acesta poezia feminină se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acea calitate care se numește caracter general omenesc, dacă a putut corespunde sufletului atâtor oameni, atâtor feluri de oameni din atâtea vremuri deosebite. 20. O poezie cultă e rezultatul autocriticii vremelnice a unuisingur om. O poezie populară e rezultatul autocriticii seculare, a sute și mii de oameni. E rezultatul autocriticii unui întreg popor. 21. Poetul cult nu scrie numai când gândurile și simțirile lui cer "vestmintele vorbirii". El scrie și pentru ca să scrie, pentru ca să-și facă obiceiul, pentru ca să-și împlinească volumul ori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încântarea mea, când aș dori ca și domnul Fedder să fie mai activ pe planul conversației. Câteodată simt că am nevoie de el. De fapt, uneori, când intru pe ușă, am senzația că intru într-un fel de mănăstire dezordonată, seculară, populată de două femei. Și, alteori, când plec, am senzația ciudată că Muriel și mama ei mi-au burdușit buzunarele cu flaconașe și tuburi de ruj de buze, de fard, fileuri de păr, deodorante și așa mai departe. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gura ta, de ochii tăi ca două stele peste văi, cum să nu te tot cutremuri când au trecut prin mine oceane de frunze, oceane de vremuri... vineri, 21 septembrie 2012 Dacie sfântă Zeul tău, Dacie sfântă, Doarme-n vise seculare Peste arcul de Carpați, De la Tisa pân’la Mare. Cu mioarele prin stele Risipite pe câmpii, Ai trăit printre barbari Învelită-n strai de ii. Ai fost vis, ai fost legendă, Sedusă de toți dușmanii, Strecurată printre timpuri, Ai uitat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pe umeri și am încremenit de spaimă. După un timp pe care nu pot să-l descriu căci se desfăcuse prea mult datorită fricii ce pusese stăpânire pe mine, am avut strania senzație că prin mine cresc vlăstare de pomi seculari sau parcă-mi încolțiseră niște aripi de iarbă. M-am răsucit și mi-am oprit privirea pe doi ochi la fel de îngroziți ca și ai mei. Palmele grele care le simțisem pe umeri, mi se mutaseră pe față. Mă zgâlțâiau ca
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fabrica Pionierul și vânduți prin rețele conspirative la mușterii, mai ales la cei care asigurau comerțul invizibil în CAER. Acest comerț, reciproc avantajos de altfel, se desfășura în locuri consacrate: lifturi, camere de hotel, toalete de restaurant. Tovarășii de la „Brațul secular” n-aveau nici o treabă cu acest comerț, dimpotrivă. În finalul excursiei se ofereau chiar să-ți dosească ei aurul, de obicei în mânerele metalice din compartimentele lor. Aveau întotdeauna grijă să poarte asupra lor o trusă de șurubelnițe și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oficială” nu așază corect relația scop-mijloc. Probabil, cea mai pervers satisfăcută nevoie era cea de siguranță. Se aboliseră planurile personale de viață în favoarea celor colective și cincinale. În acest sens, partidul lucra adânc la siguranța noastră, eliminând impredictibilul. Brațul său secular se întărise inclusiv psihotic. Trebuia să avem senzația ubicuității securiștilor. Trebuia să pariem pe faptul că în orice coleg ar putea să zacă un informator. Vocea lui Ceaușescu nu am să o uit niciodată. Răsărea din orice cutie cu butoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Königsberg și Philosophical Investigations-urile lui Wittgenstein. Căutam printre cartofii stricați, moi și cum nu se poate mai puturoși, pe cei care mai erau viabili. Îmi aliniam elevii pe două rânduri: unii cărau coșuri, alții sortau. Pentru ei, eu eram „brațul secular”. Cu mine mergeau acolo, eu le făceam prezența, eu le normam coșurile. Îi puneam la muncă forțată știind foarte clar că vor urma episoade de hepatită, râie și păduchi și că, în lunile noiembrie-decembrie, toată școala o să pută a dezinfectante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]