2,609 matches
-
Dacă și-ar fi cultivat mai bine calitatea de a fi calculat, atribuită atât de frecvent seducătorilor, Casanova ar fi reușit, fără îndoială, mult mai bine în viața personală. Prin urmare, nu era calculat; iubea femeile pe care le-a sedus și probabil că era atât de autentic în actul seducției tocmai pentru că le dorea cu adevărat. El a notat în Povestea vieții mele, manuscrisul rămas neterminat: „Simțind că m-am născut pentru sexul diferit de al meu, l-am iubit
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
adevărat. El a notat în Povestea vieții mele, manuscrisul rămas neterminat: „Simțind că m-am născut pentru sexul diferit de al meu, l-am iubit întotdeauna și m-am făcut iubit atât cât mi-a stat în puteri”. Casanova era sedus de femeile pe care le seducea. Și dacă era atât de seducător era, fără îndoială în virtutea mecanismelor de empatie fiziologică de care am vorbit mai înainte. Mușchii faciali ai câtor femei vor fi imitat inconștient mimica de dorință a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
vieții mele, manuscrisul rămas neterminat: „Simțind că m-am născut pentru sexul diferit de al meu, l-am iubit întotdeauna și m-am făcut iubit atât cât mi-a stat în puteri”. Casanova era sedus de femeile pe care le seducea. Și dacă era atât de seducător era, fără îndoială în virtutea mecanismelor de empatie fiziologică de care am vorbit mai înainte. Mușchii faciali ai câtor femei vor fi imitat inconștient mimica de dorință a lui Casanova! Și dacă nu au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Și dacă era atât de seducător era, fără îndoială în virtutea mecanismelor de empatie fiziologică de care am vorbit mai înainte. Mușchii faciali ai câtor femei vor fi imitat inconștient mimica de dorință a lui Casanova! Și dacă nu au fost seduse toate, putem totuși să presupunem că rămâneau urmele dorinței lui chiar și în inconștientul celor mai reticente. Casanova era seducător pentru că era sedus. De altfel, nu găsiți ciudat ca două persoane să se îndrăgostească în același timp una de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
câtor femei vor fi imitat inconștient mimica de dorință a lui Casanova! Și dacă nu au fost seduse toate, putem totuși să presupunem că rămâneau urmele dorinței lui chiar și în inconștientul celor mai reticente. Casanova era seducător pentru că era sedus. De altfel, nu găsiți ciudat ca două persoane să se îndrăgostească în același timp una de cealaltă, câtă vreme ambele întâlnesc atâția oameni într-o zi, într-o lună, într-un an? Dorința este contagioasă. Desigur, de multe ori se
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
neurofiziologice inconștiente care nu se declanșează atunci când cineva nu ne interesează. Și aceste reacții neurofiziologice, traducând mesaje de apropiere și percepute în mod subliminal, sunt cele care ne fac atrăgători. Suntem deschiși și percepem ceea ce simte celălalt. Persoanele care sunt seduse simt emoțiile celuilalt, la care se adaptează permanent, și nici măcar nu-și dau seama că o fac. În prezent, datorită imagisticii prin radiație magnetică, știm că aceleași zone ale creierului sunt activate când ne imaginăm o acțiune și când o
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Marilyn procedează altfel decât toată lumea. Ea îndrăznește totul. Îndrăznește să-și arate sânii, rotunjimile spatelui, pântecele frumos arcuit...” Ea îndrăznește! Când este vorba despre seducție, stimularea senzorială are întotdeauna efecte mai bune decât lucrurile grijului dozate, ca la farmacie. A seduce înseamnă a te interesa: procesul de armonizare Când suntem interesați de interlocutori, atitudinea noastră corporală se armonizează cu a lor. Dar un episod trăit de mine m-a ajutat să înțeleg mult mai bine acest proces decât prin analizarea benzilor
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
joc două dintre simțurile noastre care necesită o atenție specială, pentru că folosirea lor este în primul rând - și, adesea, mai presus de orice - subliminală. O utilizare subliminală a două dintre simțurile noastre, pe care nu trebuie să o neglijăm A seduce înseamnă „a atinge*” pe cineva - or, nu atingem decât ființele cu care ne „simțim” bine. În spatele acestor cuvinte simple se ascund realități destul de complexe. A ști să „atingem” și să fim „simțiți” bine sunt, în domeniul realităților subliminale, două atuuri
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
citește în privire. Dorința se citește chiar în ochi Lumina ochilor... Ar trebui acum să fiți în stare să percepeți acest mic detaliu. El este cel care vă permite să știți în care dintre imaginile de mai jos Syner este sedusă și în care nu. E ușor? Hmmm... da! În cea de-a doua imagine, Syna are ochii mai umezi. Or, ochii unei persoane seduse de alta au tendința să se umezească și, prin urmare, par mai luminoși. Sedusă de o
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
este cel care vă permite să știți în care dintre imaginile de mai jos Syner este sedusă și în care nu. E ușor? Hmmm... da! În cea de-a doua imagine, Syna are ochii mai umezi. Or, ochii unei persoane seduse de alta au tendința să se umezească și, prin urmare, par mai luminoși. Sedusă de o idee, de un proiect sau de interlocutor, Syna își exprimă aici emoția prin strălucirea ochilor. Fără să știe, a găsit modalitatea de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Syner este sedusă și în care nu. E ușor? Hmmm... da! În cea de-a doua imagine, Syna are ochii mai umezi. Or, ochii unei persoane seduse de alta au tendința să se umezească și, prin urmare, par mai luminoși. Sedusă de o idee, de un proiect sau de interlocutor, Syna își exprimă aici emoția prin strălucirea ochilor. Fără să știe, a găsit modalitatea de a fi ea însăși mai ispititoare, pentru că este mai „sclipitoare”. Un alt semn permite citirea dorinței
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
preceptal?? / orbicular este viguros, aceasta exprimă o mare însuflețire și o profundă dorință de comunicare cu interlocutorul. Pleoapele inferioare urcă mult. În plus, bărbia este adesea îndreptată spre interlocutor. Dacă ochii strălucesc, este un semn incontestabil că persoana respectivă este sedusă de interlocutor. La anumite persoane, pleoapele sunt întotdeauna foarte lărgite, iar albul de sub iris este mai vizibil decât la oamenii obișnuiți. Cu toate acestea, în situațiile pozitive tensiunea mușchiului preceptal?? / orbicular face să nu se mai vadă albul de sub iris
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
parte a trupului nu permite această gimnastică. Acest tip de gesturi ale mâinilor prin păr permite transmiterea mesajelor cu multă amploare și accentuare. De aceea, unele gesturi iau, dintr-o dată, un aspect mult mai seducător și reușesc mai bine să seducă. În astfel de cazuri, privirea este mult mai puțin importantă decât direcția pe care o ia mâna care netezește părul... Majoritatea celor care se interesează de limbajul trupului consideră că, atunci când ducem mâna la păr, ne dezvăluim în mod sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
pe ceea ce am învățat din ultimele atitudini analizate, ar trebui acum să știm dacă următorul gest exprimă sau nu dorința. Gestul, despre care se spune că este „centrat pe obiect”, nu este legat, în mod particular, de dorința de a seduce. Mâna ei este îndreptată spre interlocutor, dorește comunicarea, corpul ei este deschis, dar palma rămâne închisă. Dorințe ascunse Atunci când observăm concordanța între poziția mâinii și amplasarea ei în spațiu, unele paradoxuri devin deosebit de semnificative. Observați aceste două gesturi. În cele
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
se ocupă de studierea carismei, descopăr că cel mai iubit și mai respectat politician din Québec a fost cel care, pe scena politică a țării lui, avea gesticulația cea mai bogată și mai ritmată: René Lévesque. Efectul de omenie. A seduce nu înseamnă a impresiona comunicând perfect, ci a emoționa, comunicând omenește. În Europa, spre sfârșitul anilor ’90, a fost studiat cu seriozitate farmecul. Dintre toate țările de pe harta politică a Europei, italienii și italiencele au fost desemnați ca posesori ai
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
față de Syna, lăsați-o să-și elimine contradicțiile: „simte mâncărimi”, așadar este pe cale să ajungă la dumneavoastră. Acest tip de micromâncărime exprimă atât scrupulele noastre, cât și greutatea de a ne abandona unui mod de comunicare mai fuzional. Cei care seduc conștient sunt foarte pricepuți la amuțirea scrupulelor partenerilor, îndemnându-i să uite de barierele legate de context (și prin aceasta se deosebesc de oamenii seducători). Dar, seducători sau nu, simțim cu toții uneori dorința de a ne deschide mai mult și
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
lui, arată că mintea îi este cucerită și că, prin umăr, prezența lui la nivel afectiv este totală. Priviți chipul unui astfel de interlocutor; cu siguranță veți citi pe el și alte semne de deschidere. Atunci când cineva încearcă să ne seducă, se deschide spre noi. Simplele deschideri ale trupului vorbesc mai serios despre iubire decât marile declarații. Partea superioară a trupului se apropie de celălalt. Umerii, brațele, încheieturile mâinilor și mâinile se îndreaptă spre celălalt. Suplețea trupului traduce toată suplețea ființei
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de aur”. Prin dezvoltarea limbajului verbal, oamenii s-au îndepărtat de picioare, destinate doar deplasării. Dar, la urma urmei, asta face ca mesajele transmise de picioare să fie și mai prețioase, pentru că nimeni nu le bagă în seamă! Atunci când suntem seduși, tindem să ne „apropiem”, atât la propriu cât și la figurat. Creierul nostru este pragmatic: nu concepe apropiere afectivă fără apropiere fizică. De altfel, limbajul este plin de cuvinte care trimit atât la ideea de apropiere sau îndepărtare afectivă, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de a avansa”, de a merge împreună undeva, a devenit, cu micromâncărimea din partea interioară a coapsei, dorință sexualizată. Coapsa... partea interioară a coapsei... partea interioară a genunchiului este solicitată și atunci când apar neliniști în mintea persoanei care ar dori să seducă. Genunchiul este acea articulație care ne permite să luăm amploare, să devenim mai mari, să ne înălțăm și aceasta din punct de vedere fizic. Pentru a deveni mai înalți trebuie să ne „desfășurăm”, iar acest lucru reușim să îl facem
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
nu „dau cu bâta-n baltă”, pentru că înțeleg foarte repede ce simte celălalt. „Instinctul lor vizual” le permite să descifreze inconștient starea de spirit a interlocutorului și să se adapteze la ea fără să o facă anume. Sunt capabili să seducă fără să se gândească anume la asta. Toți am auzit, probabil, de zeci de ori pe câte cineva fermecat de o persoană seducătoare cum zice: „Mi s-a lipit de suflet...”, ducându-și mâna la inimă... Aceasta este caracteristica persoanelor
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
un personaj sofisticat (Chandler, 1977, p. 54). Dacă citim cu atenție acest fragment, constatăm că distanța de la Ross Macdonald la T.S. Eliot nu poate fi foarte mare: de ce n-ar aprecia la autorul lui The Waste Land obscuritatea, din moment ce e sedus de acest lucru la propriul său ucenic? Acel nothing to hitch to nu este decât indeterminarea, fărâmițarea, anularea temporalității și a formei din poetica modernistă. Ceea ce-l interesează pe Chandler la alți autori (și, prin deducție, ceea ce încearcă să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu siguranță, slaba capacitate de a găsi calea potrivită de a le comunica micile sale secrete de bărbat care a trăit atât de mult singur, încât nu-și poate imagina că se poate trăi și altfel. Furați de coloritul povestirii, seduși de alertețea întâmplărilor, amuzați de tonul ironic, riscăm să trecem cu vederea câteva lucruri elementare. Somnul de veci nu-și propune, precum romanul polițist standard, să amuze ori să relaxeze. O simplă trecere în revistă a întâmplărilor pe care, vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cavalerul de la fereastra cu vitraliu încă n-o dezlegase pe demoazela goală, legată de pom. Spre deosebire de cavalerul din vitraliu, Marlowe dezlegase deja enigma. Enigma avea legătură tot cu o „demoazelă” - una ce obișnuia să se arate goală și să-i seducă pe cavalerii mai mult sau mai puțin prihăniți din jur: Rusty Regan fusese un războinic, implicat în luptele pentru independența Irlandei, Owen Taylor, șoferul familiei Sternwood, era tot un fel de cavaler, călare pe caii-putere ai Buick-ului în care avea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
descoperise biografia deloc onorabilă; Moose rămâne consecvent imaginii din momentul intrării în scenă: un uriaș fără minte, obsedat de iubirea absolută pentru o femeie care nu merita decât dispreț; Marlowe își recâștigă stăpânirea de sine, reîmbrăcând platoșa de ironie care seduce și, în același timp, ține la distanță femeile. Dar tot el îi găsește scuze Velmei, văzând în sinuciderea ei o încercare de a-l proteja pe singurul bărbat - Lewin Grayle - care o iubise cu adevărat. Referința la Othello (din finalul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vălul cade cu brutalitate pentru a arăta și partea respingătoare a unui caracter ce nu cunoaște scrupulul. Chiar scena în care-l ucide pe polițistul ce o descoperă cântând în barul din Baltimore pare a se petrece într-un budoar. Sedus de frumusețea femeii, polițistul comite imprudența de a se comporta ca un gentleman. Dar în timp ce o ajută să se îmbrace, Helen s-a întors, a scos un pistol din geantă și l-a împușcat de trei ori prin paltonul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]