1,343 matches
-
bani, Încep amândoi să se consacre artei. Lady Blessington se apucă de literatură, iar d’Orsay de sculptură și desen. Vechii prieteni, Disraëli și Bulwer, le sunt mereu aproape. Pe bogatul evreu contele d’Orsay Îl introduce În cele mai selecte medii, căci figura sa bonomă, trupul de uriaș, purtat Însă cu atâta grație și eleganță sunt primite pretutindeni cu venerație. Ținuta impunătoare, celebrele mănuși albe, de cele mai multe ori parfumate cu iasomie, gesturile seducătoare Îi cuceresc pe toți. Soții Carlyle sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care vrea totuși să fie validat. Sunt bine cunoscute cazurile unor aspiranți la gloria dandy-lor care, prin ostentația fără limite a vestimentației sau a comportamentului, au stârnit cel mult dezaprobarea societății În care se afișau, dar și a micului club select din care voiau să facă parte. Să dăm câteva exemple: marchizul de Saint-Cricq, care ar fi putut să ajungă un Leu sublim, după spusele contemporanilor, dar a supralicitat excentricitatea și nu a obținut În schimb decât reputația de ființă bizară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Într-o nouă culoare, ca a hârtiei de Împachetat. Să cinezi la Mrs. Norton În compania lui Disraëli, Înveșmântat În catifea neagră, cu pantaloni roșu aprins și vestă stacojie. Să te delectezi alături de contele Germain, strălucind de rubine, la supeurile selecte ale marchizului de Caderousse. Să participi, sfătuit de Norman Parkinson, la dineul anual, din luna mai, oferit de președintele „Royal Automobil Club”-ului. Să-ți Încrucișezi pașii cu Barbey, bătrân regalist, să-l vezi pe Caran d’Ache În costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prilejul să scriem. Să ni-l reamintim Însă pe contele d’Orsay, cu eleganța lui măsurată, plină de tact: haina bleu („nuanță Brummell”), cu mâneci bine marcate și nasturi de aur; sau superbul costum alb; sau, spre finalul vieții, negrul select. Dacă ar fi să Îl credem pe Nestor Roqueplan, am spune câteva cuvinte și despre „cobaii” lui d’Orsay, aristocrați englezi de vază, pe care nobilul francez experimentează În primul rând culori: contele de Chesterfield, cedând cu supunere În fața albastrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
culise pentru a fi acceptat acolo. Și câte deziluzii! Pentru că a fi văzut conducând un tilbury, un faeton sau mergând călare pe aleile de cinci stele, Încălecând abil, sărind din șa, gonind În galop e tot ce poate fi mai select Într-o confrerie masculină precum cea a dandy-lor. Cât de brutal și de macho pare ca sport, chiar și boxul Îi fascinează pe dandy, nu doar călăria. Lansat la Paris de lordul Seymour, un veritabil Leu, boxul intră, ca să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se sting, cu o ultimă străduință, Își pregătesc ca niște veritabili regizori ieșirea din scenă. Dacă viața le-a fost o operă de artă, moartea trebuie să se transforme și ea Într-un spectacol, fie că ei se autosuprimă, membri selecți ai „clubului sinucigașilor”, cum Îl numește Sartre, fie că trec printr-o crâncenă agonie. Adevărul impresionant prin tragismul lui este că nu puțini aleg să moară foarte tineri sau În plină maturitate, iar cauzele care Îi Împing la sinucidere sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
despărțim. Ne rugam, parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp despre care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul „Capșei“ de odinioară, de a sorbi aroma unor ceaiuri selecte, rafinate, servite cu tot dichisul unor ceremonii inițiatice. Ceream parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru, refuzând instinctiv, poate, de a lua chiar tot ceea ce eram nevoiți să trăim și să ducem. Mimam nu spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau că n-a venit încă tramvaiul. Se prăbușise într-o lume numai și numai a lui. Discuta cu unul Xantopulous acum, întrebându-l cum de-a putut să facă nerozia aia mare, care l-a discreditat definitiv în cercurile selecte. „Puteai face orice altceva“, îl dojenea morocănos, „nimeni nu-ți zicea vreodată ceva. Toți am fi tăcut, am fi luat-o așa, ca pe o glumă de-a ta sau poate ca o ciudățenie. La câte fac și englejii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când ești în plină desfășurare de talente. Fără alte ezitări, m-am hotărât să intru. Aveam bani, știam ce urmăream, puteam pregăti în aproape toate detaliile întâlnirea proiectată. Nu mai intrasem niciodată în acel local. Știam că era un restaurant select. Urmăream, uneori, din stație, așteptând troleibuzul, cele ce se petreceau dincolo de perdelele grele, de pluș, vișinii. De obicei erau trase. Uneori, totuși, mai rămânea câte o crăpătură între ele, nu mai mare de un lat de palmă, prin care zăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nord este, evident, dar șase, unde o fi băgat afurisitul de șase. Ministrul spusese șase-nord cu aerul cel mai natural din lume, ca și cum era vorba de un monument ilustru din capitală sau de stația de metrou distrusă de bombă, locuri selecte din urbe pe care toată lumea are obligația să le cunoască, iar lui, prostește, nu i-a trecut prin minte să întrebe, Și asta unde e, albatros. Într-un singur moment, cantitatea de nisip din partea superioară a clepsidrei devenise mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Wood, Glass & Steel. Ha, ha! Îmi place. Wood, Glass & Steel. „Dumneavoastră o doriți, noi o construim.“ — Sau aș putea să-mi schimb eu numele în Dick, am zis, și lumea o să ne spună Tom, Dick și Harry. — Într-o companie selectă, nu folosim niciodată cuvântul dick, a spus Harry, prefăcându-se scandalizat să mă audă folosind termenul. Spunem „organ bărbătesc“. La nevoie, e acceptabil și termenul neutru de „penis“. Dar dick nu e voie, Nathan. E mult prea vulgar. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
adolescent melancolic. În cele din urmă, după două pahare de scotch și o jumătate de sticlă de vin, tristețea a început să se risipească și m-am așezat la birou, adăugând un nou capitol la Cartea nebuniei omenești, o anecdotă selectă despre vasul de toaletă și aparatul de ras electric. Se întâmplase când Rachel era la liceu și mai locuia încă acasă, într-o joi friguroasă de Ziua Recunoștinței, pe la trei și jumătate după-amiaza, cu vreo doisprezece musafiri care trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mea din centrul Bucureștiului, într-o seară senină de august ? în dreapta o bancă, în stînga o vilă, în față vile, numai „lume bună” de jur împrejur, lume care ar privi cu oroare chiar și ideea unor orătănii în vecinătatea ei selectă. Și atunci ? în timp ce eu stăteam împietrit și încercam să găsesc o explicație, Gertrude a mai făcut cîțiva pași legănați, a deschis larg ciocul și a dat să se rățoiască la mine. Din gîtlejul ei nu a ieșit însă nici un sunet
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unei lubenițe și de care atârnau două mâini lungi ce aproape că atingeau pământul. Aceasta era cunoscută și apreciată, nu numai de persoanele naive de prin împrejurimi sau anumite mahalale, dar și de unele doamne mai cu ștaif din carterele selecte ale orașului, tocmai pentru capacitatea ei de a da în cărți, de a ghici viitorul, a deznoda farmece și a vindeca prin descântece persoanele bolnave. Locuia Chiar pe malul apei, cam pe locul unde acum se află Centrul de cultură
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din banal sunt și bancurile deocheate, dar și micile snoave, improvizate, la picior, minciuni cum le mai numeau unii dintre prietenii lui Titi Americanu', când acesta povestea la bar (orășelul nostru avea, e adevărat, numai un singur bar și acela select; era să uit), la un coniac și o cafea, cum din cauza vitezei, într o curbă periculoasă, și-a văzut numărul din spate al mașinii Dacia 1110 sau cum în armată la marină, scufundându-se în apă cu țigara aprinsă la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
teoriei sale, eu fusesem inițiat încă de mic în tainele decriptării zvârcolirilor subconștientului. Dacă Freud avusese asemenea preocupări la mare distanță de vremea în care evadase din scutece, eu, precocele, exersam pe corpul doctrinar al psihanalizei încă de pe când frecventam selectul cerc intelectual al ninetistelor. Stând uitat în poala plină de levănțică a Ninetei, am asistat la cursuri savante de interpretare a viselor. Nu știu cum se face, dar ninetistele, niște ființe speciale fără îndoială, visau atât de mult, încât, dacă puneai cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aștepta să cunosc și să interpretez atât de fericit această "bijuterie a spiritului mozartian". Imaginați-vă apoi ce a urmat... Nu mi s-a mai sugerat să merg în curte, să mă recreez, alături de cotarlă. Am fost admis în compania selectă a invitaților, în casă. Acolo am asistat la mai multe chestii, dintre care una mi s-a părut a fi dramatică. Am prins faza în care, făcându-i-se rău probabil dirigintei, în bucătărie, proful de mate, săritor, omenos, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și în cel mai umil colț al tabloului. S-a găsit un șugubăț care m-a întrebat cum este posibil ca o doamnă curtată intens de un șeic ființă musulmană și cu harem, mi-a precizat el să cocheteze cu selecta companie din Cină? Noroc de faptul că un altul, la fel de miștocar, m-a încurajat, spunându-mi că aș putea, ca nimeni altcineva din lume, să promovez astfel valorile ecumenismului. Cine știe, mi-a zis omul, dacă nu te va propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în iureșul preparării pașaportului pentru "accesul liber la fericire" să calce puțin prin locurile oprite, dar n-a fost chip. Diana veghea ca o crocodiloaică la ouăle sale. Nu și nu. S-a făcut nuntă mică, dar cu o participare selectă și a venit și vremea deschiderii cutiei cu bunătăți. Diana a stins lumina, a pus mîna peste ochi și era gata de operație. Raul gîfîia ca o locomotivă și cît ai zice pește, gata cu "marele mister". Venind de la baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
liniștea. Doar pixul domnului D. se mișcă ordonat pe foaia cu pătrățele. Doamna E. Își vede de treabă la bucătărie. Se apropie și Niki de cincizeci și face pe tinerelul Îi dă mîna, mașină atelier la Șosea vad bun clientelă selectă cine nu-l cunoaște e un artist orice s-ar spune și se ține bine se bat pipițele pe el de cînd Îl știu a fost galanton doamne ce chefuri trăgeam noi la Zissu și la Mon jardin Îl cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
energice (într-unul din care era comparat cu Regele Canute). În câteva luni, interesul față de Mycroft Ward se risipi în eter. Omenirea surâse superior și-și văzu mai departe de cursul ei. Ceea ce omenirea nu auzise, ceea ce doar un grup select de oameni știuse vreodată, e următorul lucru: Ward izbândise în planul său. Cel puțin, izbândise într-un fel anume. Tehnica folosită de el s-a pierdut, dar se pare că nu a existat nimic magic sau spiritual sau măcar extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
imobilului. Lift nu exista. Scara era În spatele clădirii, spre Chelsea; de la etajul al doilea În sus, cel care urca scara redescoperea priveliștile războiului. Mai toate turlele bisericilor păreau ciuntite În vîrf, aidoma unor batoane de zahăr, și multe străzi altădată selecte arătau ca niște maidane după dărîmarea cocioabelor. Rowe se opri, cu o strîngere de inimă, În fața casei cu numărul 63, cîndva familiară. Îi fusese totdeauna milă de Henry din pricina nevestei lui autoritare și din pricina profesiei de expert-contabil - o profesie lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
distracții născocite de mintea lor zdruncinată. Digby ocolea cu grijă salonul; nu-i făcea nici o plăcere să-l vadă pe cîte unul plîngînd În vreun colț al acestei Încăperi, care-ar fi putut lesne trece drept un salon de hotel select. În ceea ce-l privea, se simțea absolut normal - În afară doar de acel gol al memoriei, Întins pe o perioadă nedefinită, care-i dădea o inexplicabilă senzație de fericire, ca și cum i s-ar fi luat brusc de pe umeri povara unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se simți Înspăimîntat, ca și cum ar fi comis, fără voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni Îi umflase vinele de la gît. Singurul care se dovedi la Înălțimea situației fu domnul Prentice, care, ocolind masa, Îi dădu doamnei Bellairs cîțiva pumni În spate: — Tușește tare, cucoană! O să-ți treacă! — Nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
greață, iar pe Hans îl determină să‑i dea Annei una peste mână. Purcelule! Anna poartă în sine o furie atât de mare - chestie provenită probabil din conflictul dintre generații -, încât îi vine să spargă vitrinele luminate de pe cel mai select bulevard comercial din Viena. Tare i‑ar mai plăcea să aibă toate lucrurile alea expuse în vitrină, dar banii de buzunar nu‑i ajung. Și uite așa e nevoit omul să mai facă un ban în plus în felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]