1,252 matches
-
de a primii și ceda electroni în aceași măsură. - Compușii binari, în particular elemente dintre Grupul III și V, Grupurile ÎI și VI, grupurile IV și VI și între elemente diferite din Grupul IV. - Compuși tetravalenți specifici, oxizi și aliaje. Semiconductori organici, făcuți din compuși organici. Cele mai cunoscute materiale semiconductoare sunt cristaline solide, dar și semiconductori lichizi și fără forme sunt de asemenea cunoscuți. Aceștia include siliciul fără formă hidrogenat și amestecuri de arseniu, seleniu și telur într-o varietate
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
binari, în particular elemente dintre Grupul III și V, Grupurile ÎI și VI, grupurile IV și VI și între elemente diferite din Grupul IV. - Compuși tetravalenți specifici, oxizi și aliaje. Semiconductori organici, făcuți din compuși organici. Cele mai cunoscute materiale semiconductoare sunt cristaline solide, dar și semiconductori lichizi și fără forme sunt de asemenea cunoscuți. Aceștia include siliciul fără formă hidrogenat și amestecuri de arseniu, seleniu și telur într-o varietate de proporții. Acești compuși împart cu câteva materiale semiconductoare proprietăți
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
III și V, Grupurile ÎI și VI, grupurile IV și VI și între elemente diferite din Grupul IV. - Compuși tetravalenți specifici, oxizi și aliaje. Semiconductori organici, făcuți din compuși organici. Cele mai cunoscute materiale semiconductoare sunt cristaline solide, dar și semiconductori lichizi și fără forme sunt de asemenea cunoscuți. Aceștia include siliciul fără formă hidrogenat și amestecuri de arseniu, seleniu și telur într-o varietate de proporții. Acești compuși împart cu câteva materiale semiconductoare proprietăți intermediare ale conductivității și variația rapidă
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
materiale semiconductoare sunt cristaline solide, dar și semiconductori lichizi și fără forme sunt de asemenea cunoscuți. Aceștia include siliciul fără formă hidrogenat și amestecuri de arseniu, seleniu și telur într-o varietate de proporții. Acești compuși împart cu câteva materiale semiconductoare proprietăți intermediare ale conductivității și variația rapidă dintre conductivitate și temperatura, dar de asemenea ocazional rezistență negativă. Acestor materiale le lipsesc rigiditatea structurii cristaline convențională a semiconductorilor, precum siliciul. Ele sunt în general folosite în structuri subțiri, care nu au
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
și telur într-o varietate de proporții. Acești compuși împart cu câteva materiale semiconductoare proprietăți intermediare ale conductivității și variația rapidă dintre conductivitate și temperatura, dar de asemenea ocazional rezistență negativă. Acestor materiale le lipsesc rigiditatea structurii cristaline convențională a semiconductorilor, precum siliciul. Ele sunt în general folosite în structuri subțiri, care nu au nevoie de materiale cu conductivitate electrică mare, fiind relativ insensibile la impurități și radiații. Fizică și semiconductorii Semiconductorii sunt definiți prin comportamentul lor electro-conductiv unic, undeva între
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
negativă. Acestor materiale le lipsesc rigiditatea structurii cristaline convențională a semiconductorilor, precum siliciul. Ele sunt în general folosite în structuri subțiri, care nu au nevoie de materiale cu conductivitate electrică mare, fiind relativ insensibile la impurități și radiații. Fizică și semiconductorii Semiconductorii sunt definiți prin comportamentul lor electro-conductiv unic, undeva între cel al metalelor și al izolatorilor. Această diferență între aceste materiale poate fi înțeleasă prin stadiul cuantic al electronilor, fiecare conținând zero sau un electron (Principiul Pauli). Aceste stări sunt
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
Acestor materiale le lipsesc rigiditatea structurii cristaline convențională a semiconductorilor, precum siliciul. Ele sunt în general folosite în structuri subțiri, care nu au nevoie de materiale cu conductivitate electrică mare, fiind relativ insensibile la impurități și radiații. Fizică și semiconductorii Semiconductorii sunt definiți prin comportamentul lor electro-conductiv unic, undeva între cel al metalelor și al izolatorilor. Această diferență între aceste materiale poate fi înțeleasă prin stadiul cuantic al electronilor, fiecare conținând zero sau un electron (Principiul Pauli). Aceste stări sunt asociate
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
fie parțial plin. Dacă starea este mereu ocupată cu un electron, atunci trecerea altor electroni este blocată în acea stare. Un semiconductor pur nu este util, deoarece nu este nici bun conductor, nici bun izolator. Dar o calitate importantă a semiconductorilor (și unele izolatoare cunoscute că semi-izolatoare) este acea de a crește conductivitatea și controlul acesteia prin dopare cu impurități și prin aplicarea câmpurilor electrice. Purtători de sarcină Electronii umplu locurile de la bază benzii de conducere care poate fi înțeleasă că
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
scăzută, si (spre deosebire de metale) este posibil să ne gândim la electronii dintr-o bandă de conducție a unui semiconductor că la un fel de “gaz ideal”, unde electronii zboară în jur liberi fără a se supune Principiului Pauli. În majoritatea semiconductorilor, benzile de conducție au o relație de dispersie parabolica și astfel electronii răspund forțelor (câmpurilor electrice, magnetice etc.) la fel cum ar face în vid, cu mase efective diferite. M. Petrescu (coord) Tratat de știință și ingineria materialelor metalice vol
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
O plăcuță semiconductoare este o tabletă subțire de material semiconductor foarte pur și monocristalin, cum ar fi un cristal de siliciu, folosită în fabricarea circuitelor integrate și a altor microdispozitive. Plăcuța are rolul de substrat pentru dispozitivele microelectronice construite în și pe plăcuță
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
O plăcuță semiconductoare este o tabletă subțire de material semiconductor foarte pur și monocristalin, cum ar fi un cristal de siliciu, folosită în fabricarea circuitelor integrate și a altor microdispozitive. Plăcuța are rolul de substrat pentru dispozitivele microelectronice construite în și pe plăcuță și este supusă multor pași ai proceselor
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
supusă multor pași ai proceselor de microfabricație precum doparea sau implantarea ionică, decaparea, depozitarea variatelor materiale și șablonarea fotolitografică. Aceste plăcuțe se mai folosesc și pentru mai multe tipuri de celule solare. O „plăcuță solară” este de obicei o plăcuță semiconductoare circulară întreagă (ne mai fiind deci tăiată în celule solare dreptunghiulare mai mici). În limba engleză plăcuța semiconductoare este denumită „"wafer"” (napolitană), datorită texturii caroiate similare celei de pe foile de napolitană. Plăcuțele sunt formate din material monocristalin de înaltă puritate
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
fotolitografică. Aceste plăcuțe se mai folosesc și pentru mai multe tipuri de celule solare. O „plăcuță solară” este de obicei o plăcuță semiconductoare circulară întreagă (ne mai fiind deci tăiată în celule solare dreptunghiulare mai mici). În limba engleză plăcuța semiconductoare este denumită „"wafer"” (napolitană), datorită texturii caroiate similare celei de pe foile de napolitană. Plăcuțele sunt formate din material monocristalin de înaltă puritate (99,9999 %), aproape lipsit de defecțiuni. Un procedeu pentru formarea plăcuțelor cristaline este numit metoda Czochralski, inventată de
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
eficiența. Sticla fosfosilicată generată este îndepărtată de pe marginea plăcuței la decapare. Plăcuțele sau discurile de siliciu monocristalin sunt disponibile într-o varietate de dimensiuni de la 25,4 mm (1 țol) la 300 mm (11,8 țoli). Uzinele de fabricare a semiconductoarelor sunt definite de dimensiunea plăcuțelor care pot fi produse cu echipamentul aflat în dotarea acestora. Dimensiunea a crescut treptat pentru îmbunătățirea rezultatelor și reducerea costurilor. Companiile Intel, TSMC și Samsung conduc separat cercetări pentru pregătirea fabricilor de prototipuri de 450
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
astfel încât profitul pe plăcuță poate crește semnificativ. Acesta este motivul principal al trecerii la dimensiuni de plăcuțe din ce în ce mai mari. Conversia de la plăcuțe de 200 mm la cele de 300 mm a început în anul 2000; prin aceasta prețul pe pastila semiconductoare a putut fi redus cu circa 30-40%. Totuși, aceasta nu s-a întâmplat fără probleme semnificative pentru industrie. Următorul pas, către un diametru de 450 mm, ar trebui să conducă la câștiguri ale productivității similare celor rezultate din mărirea anterioară
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
brut de pastile pe plăcuță [PPP] poate fi estimat prin următoarea expresie: formula 1 De luat în vedere că numărul brut al pastilelor nu ia în calcul pierderile pastilelor defecte, variate marcaje de aliniere și locuri de testare de pe plăcuță. Plăcuțele semiconductoare sunt crescute dintr-un cristal ce are o structură cristalină regulată, siliciul având o structură cubică de tipul diamantului cu o spațiere a rețelei cristaline de 5,430710 Å (0,5430710 nm). Atunci când este tăiat în plăcuțe, suprafața este aliniată
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
În timp ce plăcuța de siliciu este tipul predominant de plăcuță semiconductoare folosit în industria electronică, alte tipuri de plăcuțe din compuși III-V sau II-VI au fost folosite de asemenea. Plăcuța din arsenură de galiu (GaAs) este unul dintre materialele semiconductoare din grupa III-V folosite în mod comun și care pot fi produse folosind metoda Czochralski.
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
practică de măsurare a temperaturilor criogenice este termometria magnetică, care se bazează pe măsurarea susceptibilității paramagnetice a unor săruri. Altă posibilitate practică este măsurarea cu ajutorul termistorilor. Pentru domeniul temperaturilor ultrajoase ( - ULT), adică sub 5 mK, drept senzori se pot folosi semiconductori. S-a observat că tensiunea de deschidere a unei diode din GaAlAs începe să crească repede la temperaturi sub 35 K. Această sensibilitate rămâne suficientă și la curenți foarte mici, de ordinul pA, ceea ce face ca puterea disipată de diodă
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
dețin perspectiva conducerii dezvoltării nano- și micro-dispozitivelor inteligente și a schimbărilor revoluționare în îngrijirea sănătății, energie, mediu și fabricație. Nivelul de maturitate al acestei tehnologii este încă scăzut, fiind necesar un nivel ridicat al cercetărilor fundamentale. Microelectronica și nanoelectronica inclusiv semiconductoare sunt esențiale pentru toate bunurile și serviciile care necesită controlul inteligent în sectoare ca automobile și transporturi, aeronautică și industria aerospațială. Fotonica este un domeniu multidisciplinar care se referă la generarea, detecția și managementul luminii. Printre altele, oferă baza tehnologică
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]
-
putere) și a descrește costurile. Această tehnologie explică larga răspândire a pieței globale de semiconductoare. Al doilea segment al industriei se referă la încorporarea în dispozitive a unor funcționalități care asigură valoare suplimentară în diferite moduri (diversificare funcțională a dispozitivelor semiconductoare). Această abordare implică o mare varietate de dispozitive semiconductoare combinate pe același cip, în așa-numite "sisteme pe cip" ("SoCs") sau în același pachet (capsulă care conține circuitul integrat), utilizând așa-numite "sisteme în pachet" ("SiPs"). Acest concept implică o
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]
-
răspândire a pieței globale de semiconductoare. Al doilea segment al industriei se referă la încorporarea în dispozitive a unor funcționalități care asigură valoare suplimentară în diferite moduri (diversificare funcțională a dispozitivelor semiconductoare). Această abordare implică o mare varietate de dispozitive semiconductoare combinate pe același cip, în așa-numite "sisteme pe cip" ("SoCs") sau în același pachet (capsulă care conține circuitul integrat), utilizând așa-numite "sisteme în pachet" ("SiPs"). Acest concept implică o mulțime de alte dispozitive în topul procesului de miniaturizare
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]
-
ani după începutul cucerirea spațiului. Al doilea zbor de forma [[Spacehab]] a marcat o sarcină utilă de 100 ° științifice pentru a zbura în spațiu. Sarcina principala a misiunii, a fost conceput pentru a studia noi tehnici pentru crearea de straturi semiconductoare de componente electronice avansate. În timpul misiunii astronauți aflați la bordul [[Discovery]] au făcut mai multe experimente în modulul [[Spacehab]] pentru conectarea celor 3 cosmonauți la bordul [[Mir]], [[Valery Vladimirovich Poljakov]], [[Viktor Mihailovici Afanas'ev]] și [[Iuri Vladimirovici Usačëv]]. [[Imagine:STS-60
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
(Întreprinderea de piese radio și semiconductori) Băneasa a fost o companie producătoare de componente electronice și aparatură electronică și electrotehnică din România. A fost înființată în anul 1962. Compania se întindea pe o platformă de 14 hectare în inima complexului de vile din Pipera. În anul
IPRS () [Corola-website/Science/321098_a_322427]
-
Un solid-state drive (expresie engleză cu traducerea liberă „unitate cu cipuri”; prescurtat SSD) este un dispozitiv de stocare a datelor care folosește memorii cu semiconductori, construite pe baza studiilor de fizica stării solide. SSD-urile se deosebesc de unitățile cu discuri dure clasice (HDD) care sunt dispozitive electromecanice cu discuri de stocare aflate în mișcare, prin aceea că SSD-urile folosesc numai microcipuri care rețin
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
cu tuburi electronice. Dar odată cu introducerea unităților de stocare cu tamburi, folosirea lor a fost oprită. Mai târziu, în timpul anilor 1970 și 1980, la primele supercomputere de la IBM, Amdahl și Cray, SSD-urile au fost implementate pe baza memoriilor cu semiconductori. În 1978 compania Texas Memory Systems a introdus pe piață un SSD de 16 KB RAM pentru a fi folosit de către companiile de petrol pentru achiziția de date seismice. În anul următor compania StorageTek a dezvoltat prima unitate SSD modernă
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]