2,355 matches
-
din Plante și animale, solilocviul îndurerat din Petre Schlemihl intitulat Hemoragie, ascensiune. Asamblând - sau răsturnând din „coșuri” - imagini disparate (Ov. S. Crohmălniceanu), V. nu le învestește pe nici unele cu funcții simbolice. Dacă în alte privințe poetul și-a călcat cu seninătate principiile atât de bătăios afirmate, în ce privește asimbolismul voit al semnificațiilor el a fost mereu consecvent cu sine însuși. S-a conformat cu strictețe propriei „gramatici”, care statuează că „artistul adevărat creează direct, fără simbol, în pământ, lemn sau verb, organisme
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Tristețe, 91-95; Mircea Vulcănescu, MS, 1996, 1-2 (semnează Mihai Șora, Alexandru George, Șerban Cioculescu, Măriuca Vulcănescu, Ștefan J. Fay, Zaharia Balinca, Virgil Ierunca ș.a.); Arșavir Acterian, Portrete și trei amintiri de pușcăriaș, București, 1996, 155-158; Cicerone Poghirc, Mircea Vulcănescu sau Seninătatea conștiinței, JL, 1997, 43-48; Marin Diaconu, O viziune asupra lumii, JL, 1997, 43-48; Dan C. Mihăilescu, Biblioplan de aprilie, „22”, 1997, 337; Emil Manu, Paradisul pierdut al lui Mircea Vulcănesu, ALA, 1997, 357; Dan C. Mihăilescu, Întoarcerea lui Mircea Vulcănescu
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
interes și mai scăzut: Prea târziu (dramatizare a nuvelei Jeana), Buccea sau căpățână și Thargelia din Milet. Ignorată sau subestimată multă vreme, publicistica lui Z. revelă fațete noi ale personalității scriitorului. Condus în literatura de imaginație de principii ale clasicismului (seninătate, echilibru, obiectivitate), el se manifestă în gazetărie ca un cronicar și comentator ce nu își ascunde subiectivitatea. Mereu impecabil articulată, fraza lui devine adesea caustică, flagelantă, mușcătoare. Umorul de stil academic coexistă cu polemica acidă, chiar cu virulența pamfletară, generată
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Universității. Acum, ca și în cărțile ulterioare - Manevrele de toamnă (1996), Insomniile bătrânului (2000), Vizita maestrului de vânătoare (2002) -, S. urmărește o fuziune între alegoria morală și pamfletul vitriolant. Suavitatea caligrafică face loc formelor rugoase, microarmonia devine reportaj postapocaliptic, iar seninătatea se lasă inundată de fluide biloase: „Manevrele de toamnă vor arăta / cât de supli suntem în rezolvarea problemelor vitale / vor arăta că știm să extragem esențe subtile din haosul splinei moarte / vom arăta că știm să aducem simetrie în franjurii
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
favorabil, calmând tendințele agresive ale elevilor și ajutându-i să se adapteze mai ușor la grup. Instruirea sugestopedică, în general, are un semnificativ efect psihoprofilactic și psihoterapeutic. Principii Aceste caracteristici sunt strâns legate de trei principii care constituie cadrul sugestopediei: Seninătate (calm) concentrată, spontană și plăcută. Cursurile sugestopedice sunt proiectate a se desfăsura într-un mediu fizic plăcut: există camere cu scaune confortabile și ușor de deplasat; există plante iar pe pereți, planșe viu colorate. Numărul de studenți este mic, de
Sugestopedia – metoda prin care înveţi uşor şi uiţi greu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Manuela Huţupaşu, Mihaela Şimonca () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1158]
-
Cea mai favorabilă stare de elaborare a ideilor autolitice este depresia melancolică.Suicidul poate marca fie debutul afecțiunii sau poate constitui punctul culminant al melancoliei;ideea sinuciderii la melancolici este Îndelung elaborată , premeditată, actul fiind îndeplinit cu mult calm și seninătate, reprezentând unică soluție salvatoare. În stările nevrotice, bine tolerată până la un moment dat este exacerbarea depresiva ce poate determina, funcție de structură și organizarea mecanismelor de apărare, trecerea la actul suicidar. Alteori, apar preocupări suicidare de tip obsesiv. În cadrul dezarmoniilor de
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
necesar formidabilul antrenament pansofic. Comenius nu uită niciodată să adauge cifrei șapte încă una. A opta lume este mundus aeternus, pentru care se pregăteau și vechii greci cu paideia lor și care avea ca precept fundamental îndemnul simplu: meléte thanátou! Seninătatea creștină a lui Comenius este așadar similară calmului surâs socratic din preziua plecării spre Olimp sau Hades. Tocmai această cucerire măreață a spiritului mi se pare că a fost risipită în zorii istoriei moderne a Europei. Proiectul comenian era însă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a teoriei fenomenologice a curriculumului. În 1979, Willis încă nu realizase că fenomenologia este un efort disciplinat și riguros de a înțelege experiența educațională în mod profund și autentic 105. La întrebarea „Ce este cercetarea fenomenologică?” Willis (1979) răspundea, cu seninătate, că este vorba despre „investigarea estetică și prehermeneutică” a fenomenelor. În 1991 însă, Willis a adăugat acestei definiții naive amendamente serioase: În formele sale cele mai elementare, cercetarea fenomenologică investighează percepțiile specific umane ale indivizilor și rezultatele acestora din descrieri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a filosofiei studiază materia și sistemul formal al artei, pentru a găsi un principiu fundamental și general, apt să rezolve toate problemele. Pentru el plăcerea estetică se constituie într-un domeniu diferit de cel al atitudinilor practice, caracterizându-se prin seninătate și independență, și se produce numai atunci când sufletul se află într-o stare de „joc”, adică de mișcare liberă (idee preluată din estetica germană a epocii). În felul acesta, apar „frumosul în sine”, dar și „urâtul” atunci când jocul nu priește
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
RL, 1969, 25; Daniel Dimitriu, Ion Rahoveanu, CL, 1973, 16; Pamfil Matei, „Imn copilăriei”, T, 1974, 3; Piru, Poezia, II, 151-154; Dana Dumitriu, Confesiuni rimate, RL, 1976, 39; Olimpia Berca, „Orizontul regăsirilor”, O, 1977, 2; Ion Arieșanu, O poezie a seninătății, O, 1982, 48; Ion Arieșanu, Un gen de elegie, O, 1987, 24; Micu, Limbaje, 284-286; Dicț. scriit. rom., IV, 6-8; Radu Săplăcan, Exerciții de balistică, îngr. Ioan Pintea și Sorin Gârjan, Cluj-Napoca, 2003, 186-189. R.D.
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
agendelor lui Lovinescu și a notelor zilnice camilpetresciene, făcută de Florica Ichim) -, relație al cărei moment polemic culminant este reprezentat de apariția, ca răspuns la portretul acid făcut scriitorului în memorialul lovinescian din 1932, a pamfletului Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile (publicat inițial în mai multe numere ale „României literare” din 1932). Revenit în București (1922), după ce fusese primit, la 1 noiembrie 1921, în Societatea Scriitorilor Români, P. își începe colaborarea la „Revista vremii”, care va dura până în 1924. Debutase
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Suflete tari (Nebunia lui Andrei Pietraru), București, 1925; Mitică Popescu, București, 1928; Substanțialism, București, 1928; Teatru, București, 1929; Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, I-II, București, 1930; Danton, București, 1931; Transcendentalia, București, 1931; Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, București, 1933; Patul lui Procust, I-II, București, 1933; ed.2, I, București, 1933; Rapid-Constantinopol-Bioram. Simplu itinerar pentru uzul bucureștenilor, București, 1933; Teze și antiteze, București, 1936; ed. îngr. și pref. Aurel Petrescu, București, 1971; Modalitatea estetică a teatrului
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
adus un ulcior de apă / și tu ai rânduit pe șervetul alb prima roșie din lume. / Eu am tăiat prima felie / din prima pâine a lumii, / iar după masă în timp ce priveam / cum zburdă scânteile pe apă / am scris primul poem.” Seninătatea și echilibrul noii vârste de aur sunt tulburate însă de ecourile traumatizante ale unei istorii convulsive, care induc neliniște și angoasă - trăiri ce formează substanța versurilor din Ovăzul sălbatic: „Cine-mi va răspunde? / Și de unde? Iată zilele curg, / ca apele
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
în anii ’70 - ’80 se aseamănă cu cele din tinerețe - aceleași teme, același univers poetic, aceeași manieră, același timbru. Temele noi depistabile în poeziile de senectute vor fi cele firești: despărțirea de viață, trecerea universală, vanitatea vanităților, moartea privită cu seninătate. M. a putut fi considerat parnasian, simbolist întârziat, iar încercările lui, manifeste la un moment dat, de a adopta, după exemplul lui Ion Barbu, modalitățile ermetismului au fost socotite inautentice. Mai pot fi recunoscute în poezia lui accente sămănătoriste, ecouri
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
caz de autoritate intelectuală, de comportament discreționar, în termenii autorului. Anexele incluse în versiunea românească probează că P. merge mai departe, concepând destinul spectaculos al structuralismului în relație cu mecanismul mutației paradigmelor intelectuale și cu efectele lui. Carte „de o seninătate destructivă”, cum o numește Jean François Revel, Le Mirage linguistique spune ceea ce lumea intelectuală franceză a trecut sub tăcere un timp îndelungat și aruncă o lumină revelatoare asupra comportamentului discreționar al intelectualilor francezi, care au manipulat lingvistica în scopuri precise
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
o bună observare a tratamentului; - sentimentul că pacientul controlează terapia; - întărirea alianței terapeutice; - menținerea dialogului și a încrederii; - optimizarea tratamentului psihoterapeutic susținut de cârja medicamentoasă. Vindecarea ”Doamne, dă-mi curajul să schimb lucrurile pe care le pot schimba, dă-mi seninătatea de a accepta ceea ce nu pot schimba și înțelepciunea de a face diferența dintre ele”. Această „rugăciune pentru seninătate”, atribuită în mod tradițional lui Reinhold Nieburh și popularizată de către Alcoolicii anonimi, redă bine pe scurt ceea ce ar însemna vindecarea. Ce
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tratamentului psihoterapeutic susținut de cârja medicamentoasă. Vindecarea ”Doamne, dă-mi curajul să schimb lucrurile pe care le pot schimba, dă-mi seninătatea de a accepta ceea ce nu pot schimba și înțelepciunea de a face diferența dintre ele”. Această „rugăciune pentru seninătate”, atribuită în mod tradițional lui Reinhold Nieburh și popularizată de către Alcoolicii anonimi, redă bine pe scurt ceea ce ar însemna vindecarea. Ce înseamnă vindecare? Intrebare halucinantă pe care și-o pun toți aceia care suferă de tulburări psihologice importante. Răspunsul nu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau de a uita agresiunile la care a fost el însuși supus. În fond, este tot un roman despre puterea malefică a trecutului și despre imposibilitatea evadării din trecut: „îmblânzitorul de lupi” reușește să trăiască concomitent, dar cu o inumană seninătate, în prezent și în trecut. Finalul pare optimist: fiul se vindecă de surzenie prin sacrificiul tatălui, iar câinii-lupi, „îmblânziți”, sunt eliberați. O caracteristică a scriiturii de aici o constituie adoptarea unui punct de vedere feminin și a persoanei întâi narative
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
fundal, În orice descriere sau evaluare a unei asemenea prestații. Nu poți vorbi deci până la capăt despre un sociolog decât sociologic. Această profesie te obligă la o coerență nu Întotdeauna comodă: nu poți fi un sociolog de nicăieri, evoluând cu seninătate În răspăr cu liniile majore de evoluție ale societății tale. Ești, Într-o măsură mai mare decât În orice altă meserie umanistă, În infernul lumii. Pe care ți-l asumi, căruia Îi răspunzi, după măsura și capacitatea ta. (Nu e
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Dacă „ciclurile” sunt predominant filosofice, partea ultimă poartă către un spațiu privilegiat la N., „partea noastră de cer”, a românilor din comunitatea, comunicarea și cuminecarea cotidiană și seculară. Aici se glosează împrejurul unor cuvinte ori expresii uitate, de regulă, cu seninătate și condamnabilă nepăsare: Mă paște gândul!, A da drumul, Se cade, nu se cade, Minte și smintire, Nebun și netot, Ba nu, Discurs despre Nefârtate, Împelițatul, Hotărăște-mă, pune-mi hotare, Individul care nu e ins ș.a. În Creație și
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
cu ochi albaștri (1959), narând experiențele dureroase ale unui orfan, Andrei, ajuns băiat de prăvălie și îndrumat de organizația de pionieri să-și găsească drumul. Ambele romane prind însă cu justețe, dincolo de imperative politice , atmosfera senină a unei vârste, chiar dacă seninătatea nu caracteriza și acel timp istoric. Dispărut timpuriu, P.-I. rămâne un poet al iluziilor și al candorii copiilor. SCRIERI: Timpul stă în loc?, București, 1949; Atunci, în februarie, București, 1951; Multe, multe luminițe, București, 1951; Votez pentru prima oară, București
PANCU-IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288653_a_289982]
-
lumea înconjurătoare (Freamăt de holde, 1944). Spațiul pierdut al satului natal se suprapune cu cel al copilăriei, aici găsindu-și loc chipuri de odinioară: Ion, Maria, popa Ilie cădelnițând pe cei duși în cimitir. Și viața pare un cerc al seninătății, trasat pe pământul sub care se odihnesc strămoșii: „Îmi tot îngrop călcâiul în reavănul ogrăzii,/Întârzii pe colnice, sub brațe de troiță/ Mi-adorm prin țarini drumul, îmi zboară ochii - șiță -/ Și-mi sparg singurătatea de lespedea nămiezii”. Poezia târzie
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
despre puterea Cuvântului, despre sfințenie, adevăr și dreptate. Nu toți au lepădat credința în cuvintele neînțelese ale Mântuitorului: „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor”. Vor putea însă niște simpli salariați ai statului să accepte cu seninătate o eventuală prigoană „pentru dreptate”? Vor îmbrățișa ei crucea pentru împărăția cerurilor? Va putea oare Biserica să ridice răspicat vocea înainte de a fi făcut curățenie în propria ei ogradă? Ecouri balcanicetc "Ecouri balcanice" România rămâne leagănul de vis - și visul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la o tradiție spirituală vie și bimilenară este infinit mai bogată decât tirania modelor din muzica rock sau pop de duzină? Ce altă terapie ar putea oferi Biserica patologiilor psihice contemporane dacă nu viața comunitar-agapică, organizată cu sobrietate, bucurie și seninătate în jurul Sfintei Liturghii? Mărturisirea în „vremuri sărace”tc "Mărturisirea în „vremuri sărace”" „Stăruiți în rugăciune, priveghind în ea cu mulțumire” (Coloseni 4, 2). Desigur, pentru a redescoperi deopotrivă echilibrul și radicalitatea ortodoxiei Părinților, ar fi fost nevoie de implicarea deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dintre meritele modernității este și acela că aporiile teologice nu mai sunt rezolvate prin recurs la intifade sau cruciade. Pentru că religiile nu se mai pot impune decât prin ceea ce le este propriu, Biserica Ortodoxă n-ar trebui să îmbrățișeze cu seninătate constrângerile unui sistem de educație limitat de agenda valorilor modernității. Ea ar putea să redescopere astăzi virtuțile catehezei liturgice într-un context teologic specific, într-un proiect paideic care să unifice inima și mintea, persoana și comunitatea, dogma și spiritualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]