2,366 matches
-
epuizată după „tratament”; îl întreb dacă ăsta a fost rezultatul scontat, nu îmi răspunde și mergem să luăm masa de seară. O nouă reședință „Mâine mai vin trei voluntare, și ele din Anglia și stau o săptămână” anunță Alfonso cu seninătate a doua zi. Sandra se întreabă unde va dormi toată lumea (între timp coliba pentru musafiri fusese terminată și eu dormeam acolo pe un pătuc de lemn. Trei oameni s ar fi putut înghesui dar, în nici un caz, nu ar fi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
familia lui Guillermo și este impresionant cât sunt de uniți și apropiați unii de alții și privesc din canoe cum lăsăm malul în spate. Pecariul, cu siguranță, va fi fericit că am plecat, în sfârșit... Canoea deranjează cu zgomotul motorului seninătatea dimineții. În ciuda faptului că am vrut să plec, contemplu râul închis la culoare străjuit de junglă pe ambele părți și văd o lume fascinantă pe care o las în spate... De fapt, asta este problema principală sau, mai exact, singura
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
se lasă îmbrobodit de mincinoșii, potlogarii, farsorii ăștia, acești... acești... Furia o sufocă. Fiul ei i se adresează tânărului bărbat care vrea să treacă drept medic: Ce i-ați pus în perfuzie?" "Apă, pur și simplu apă", răspunde el cu seninătate. Ea îl trage pe Georges de mânecă: "Vezi, vezi? Tratează bolnavii cu apă chioară! Și o să ne coste ochii din cap rahatul ăsta de clinică!" Dar s-a întunecat deja. Negru profund. Camera și-a schimbat înfățișarea sau nu mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și ale visului lor de iubire absolută - nu capătă consistență. Intim (1892) este un jurnal, cuprinzând notații ale stărilor interioare, impresii de natură, comentarii pe marginea cărților. Paginile de autoanaliză descoperă un singuratic ce află în natură un izvor de seninătate și de împăcare. Sufletul tăcut al arborilor și florilor sugerează, ca la simboliști, melancolii aproape omenești. Expresia este poematică. Raicu Ionescu-Rion și G. Ibrăileanu i-au reproșat intimismul mic-burghez. Volumul Profile literare (1891) se compune din impresii de lectură; autorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
timp”. Studenții ne ajută la bagaje, peronul gării e invadat din nou de rafale de marș militar. Aflat încă la hotel, prind un fragment dintr-un interviu TV al unei doamne pe nume Kalinina, din stafful organizatorilor, care declară cu seninătate că scriitorii europeni sunt încântați de orașul Kaliningrad. „E o exagerare”, ar fi spus Petre Țuțea. Turcoaica Sezer Duru, care a dansat la intrare în Kaliningrad și s-a străduit să articuleze rusește, aruncă acum câteva vorbe în engleză și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o măsură a schimbării. Nici spațiul nici timpul nu au vreo existență în afara sistemului de relații în evoluție care cuprinde universul 4. Partea a doua a volumului (Ipostaze ale sublimării) urmărește să reconstituie procesul prin care s-a ajuns la seninătatea abstractă 5 despre care vorbea Maiorescu, căci poetul se refugia, cu melancolie impersonală, într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei 6; este tocmai lumea de sensuri ale operei, rezultatul procesului de sublimare ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Tocmai de aceea sacrul spune Marguerite Yourcenar este un cuvânt care trebuie luat foarte în serios. Plâng pe cei ce n-au trăit în mitul religios în chip natural, cu toată ființa lor, în timpul copilăriei 16. Se vorbește îndeobște de seninătatea copilăriei, de lipsa ei de griji, de bucuriile ei. E de nuanțat însă; numai dacă această întâlnire provoacă în substanța copilului uimiri și neliniști, întrebări și probleme, răspunsuri de un anume fel mai toate eroice, imaginare în idealitatea lor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
RL, 1969, 25; Daniel Dimitriu, Ion Rahoveanu, CL, 1973, 16; Pamfil Matei, „Imn copilăriei”, T, 1974, 3; Piru, Poezia, II, 151-154; Dana Dumitriu, Confesiuni rimate, RL, 1976, 39; Olimpia Berca, „Orizontul regăsirilor”, O, 1977, 2; Ion Arieșanu, O poezie a seninătății, O, 1982, 48; Ion Arieșanu, Un gen de elegie, O, 1987, 24; Micu, Limbaje, 284-286; Dicț. scriit. rom., IV, 6-8; Radu Săplăcan, Exerciții de balistică, îngr. Ioan Pintea și Sorin Gârjan, Cluj-Napoca, 2003, 186-189. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
consistentă sau nu se surpă nimic. Cutremurul albastru (1973), Ziua și noaptea cuvintelor (1977), În fața luminii (1981), continuă - fără obsesia timpului - zidirea universului poetic pe aceleași coordonate trasate în volumul de debut. Lumina este principiul central ce imprimă limpezime, solaritate, seninătate; de aceea, până și cotloanele sunt irizate, astfel încât nostalgia este vagă, resemnarea calmă și tristețea senină. Cărțile care urmează, perfect omogene și nemodificând major imaginea unei poete exaltate de natură, aduc câteva elemente noi: melancolia în contemplarea trecerii timpului, spaima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
de furie. Cerul e senin, doamnă, arăt eu cu privirea în sus, deși ar fi trebuit să fie înnourat, să viscolească! Viscolul să vă prindă așa, dezbrăcată... Măcar din afară să vă lovească furtuna dacă în interior domnește zefirul. Sfînta seninătate calmă a celor ce s-au pocăit după ce-au săvîrșit crime morale!... Tăiem vițelul gras pentru fiul risipitor! Ei bine, am să arunc Biblia cu tot cu învățăturile ei milenare, învechite! Fiul risipitor merită bice, nu carne de vițel! strig eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în voie cu ea, dar se gândea cu neplăcere la drumul lung. Totuși, ceva o îmboldea să nu dea înapoi. Oricum aveam de gând să-mi vizitez niște rude de la Cluj și tot amânam s-o fac, minți ea cu seninătate. Tocmai bine! Te sun când iau biletul de tren, să vedem cum și unde ne întâlnim! — Vai de mine, cum să vii cu trenul?! Mergi o noapte întreagă cu tot felul de inși! Suie-te, iubito, în avion, și-n
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu presa despre asta, le-am explicat că n-am avut nici o Îndoială Încă de la Început. Uciderea americanului trebuia să fie o treabă Întâmplătoare. Iar acum, slavă Domnului, s-a dovedit a fi așa. Ascultându-l pe Patta cu câtă seninătate punea uciderea lui Foster În cârca lui Ruffolo, Brunetti Înțelese că moartea doctorului Peters nu va fi niciodată văzută ca nimic altceva decât o supradoză accidentală. Nu avea de ales decât să se arunce sub juggernautul siguranței lui Patta. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
poezii, scrise-n fiecare zi și la sfârșitul fiecărei notițe, ca o încheiere, ca o cugetare asupra adormirei: "Ermil, te iubesc! " {EminescuOpVII 118} CEZARA * Era-ntr-o dimineață de vară. Marea și - întindea nesfîrșita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc - albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stîncele negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră. Din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
visele ei reveneau splendide și doritoare de viață. Ea nu se mai sătura privindu-l... și uitase starea în care era. {EminescuOpVII 167} CEZARA* Era-ntr-o dimineață de vară. Marea-și întindea nesfîrșita-i albăstrime, soarele se ridica încet in seninătatea adânc - albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stîncele negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră. Din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
doi bărbați se urau unul pe altul. ă Dar ăsta-i adevărul. ă Astă noapte am trecut pe la stabilimetul lui Fraulein Keller, spuse Porfiri brusc. Virginski păși ezitant, iar Porfiri nu-l scăpa din priviri. ă Cizmele? întrebă Porfiri cu seninătate. ă Sunt încă puțin largi. ă Prietena dumitale Lilia nu era acolo. Fraulein Keller este de părere că și-a găsit un protector bogat. ă Așa să fie, deci? ă Dacă e să-i dăm crezare lui Fraulein Leller. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aiurit și atunci vorbi din nou fata. - Te uitai la acestea? Sunt ale mele. Am avut poliomielită când am fost mică și am rămas cu sechele. Acum ele mă poartă. Vorbea ca și cum ar fi vorbit despre altcineva și tocmai această seninătate și detașare deplină îl făcu pe Simiuc să se cutremure. De undeva se auzi foșnetul pământului răsturnat și aproape imediat scârțâitul roabei trecând prin fața casei. Fata, așa cum stătea acum în lumină părea mult mai mică decât i se păruse
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
colegei îi prinsese pe cei doi în flagrant. Prietenul fetei o zbughise afară, uitând să se încheie la pantaloni. Râdeau toți de se prăpădeau și Luana se uita la ei fără să fi priceput mare lucru. Se trezi întrebând cu seninătate: De ce sunteți răi și faceți haz de bietul băiat? E firesc, dacă locuiesc împreună, să i se întâmple o astfel de neglijență. Se uitară la ea consternați. Ce-ai spus, Luana? întrebă Marian. Ești surd? N-auzi? Am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ducem ziarul la tipografie? Putem lua, apoi, o cameră la hotel, bem ceva, ne simțim bine și ne întoarcem cu trenul de seară. Atentă la ceea ce făcea, Luana nu realiză sensul cuvintelor. Îl puse să repete și bărbatul repetă cu seninătate. Ea se înroși și începu să urle. Îl făcu în fel și chip, ridicând caietul de pe care copia să i-l izbească în cap. Gheorghe Ereș se simți teribil de ofensat. Timp de o săptămână o șicană și-i întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se declara mulțumită, Luana abordă cu discreție și sensibilitate, profitând de orice prilej, pe fiecare angajat în parte iar în scurt timp știu, cu exactitate, ce responsabilități au oamenii din agenție. Ea îi cuceri cu vocea caldă, chipul drăgălaș și seninătatea privirii. Căuta să fie întotdeauna amabilă și bine intenționată, evita, cu delicatețe, discuțiile despre problemele personale încercând, obsedată de amintirea celei al cărei nume jurase să nu-l mai rostească vreodată, să evite orice controversă, orice conflict. Era conștientă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un ins care se plimba, Încercînd să-i ghicească profesia, situația familiei, genul de viață dus cînd nu era la cură. Nu era ușor. După cîteva zile sau cîteva ore, fiecare se integra În micul cerc. Cele mai multe priviri aveau aceeași seninătate plată, mai puțin bolnavii, pe care Îi recunoșteai după corpul deformat, după mers, dar mai ales după un amestec de teamă și speranță. Doamna În lila făcea parte din ceea ce s-ar fi putut numi cercul de intimi al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mine, au început să mă considere un arbitru al modei și al bunului-gust, încât mi s-a părut că sunt pentru Brescia ceea ce a fost Petronius pentru Roma. Rotari și Gaila erau îndrăgiți de supuși, și eu mă bucuram de seninătatea căminului lor. Toți trei însă aveam o mâhnire care ne rodea pe dinăuntru, cu toate că nici unul dintre noi nu-și deschidea inima. În Rotari mocnea, asemenea unui foc nicicând stins, dorința de a se răzbuna pe Oderzo; dădea de înțeles regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ennco și de pierderea banilor, Aidan era mult mai preocupat de dispariția logodnicei sale decât de aceea a averii ei. Darcey era chiar uluită să vadă că reușea să suporte pierderea unei cantități uriașe de bănet și să afișeze atâta seninătate. Deși știuse întotdeauna că banii nu îl interesau, una era să zici că nu îți pasă și alta era să îți alunece o avuție întreagă printre degete. Astfel înțelese Darcey cât de mult o iubea el pe Nieve. Și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din ochii albaștri, străfulgerare de-o clipă întărind cuvintele lui despre minunile icoanei, părul blond prins într-o coadă abia se zărește sub, Ai reușit să vezi ceea ce voiai, desenul tău acum e aproape gata, bucuros și tu, molipsit de seninătatea lui interioară, și nici când ne luăm rămas bun de la el nu mă privește în ochi, De ce? Pentru că adio seninătate, îmi spui tu râzând, dacă te-ar fi privit chiar și pentru o singură dată, e încă prea tânăr ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se zărește sub, Ai reușit să vezi ceea ce voiai, desenul tău acum e aproape gata, bucuros și tu, molipsit de seninătatea lui interioară, și nici când ne luăm rămas bun de la el nu mă privește în ochi, De ce? Pentru că adio seninătate, îmi spui tu râzând, dacă te-ar fi privit chiar și pentru o singură dată, e încă prea tânăr ca să se apere, tu mă privești acum în ochi, și-mi spui, nici eu n-am mai putut s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
voi avea odihnă și liniște până când nu voi fi aflat Cartea părintelui Ioan, lăsată mie, acum scriu în acest caiet nici eu nu știu prea bine de ce, poate fiindcă a scris și Theo, dar nu e numai asta, pentru că adio seninătate, dacă te-ar fi privit chiar și pentru o singură dată, e încă prea tânăr ca să se apere, tu mă privești acum în ochi, și-mi spui, nici eu n-am mai putut s-o fac atunci când te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]