3,823 matches
-
firesc într-o cultură politică edificată pe referințe iacobine și în care l’idée républicaine, liberalismul francez, respinge net orice formă de antistatism sau orice aparentă resurecție a unor referințe și fantasme regresive, cum ar fi punerea în chestiune a separației Bisericii de stat. Uneori francezii opun „Franța republicană” „Americii comunitariste”. În Québec, pledoariile comunitariste ale unui Charles Taylor (de exemplu, pentru ceea ce el numește „diversitate profundă”) au putut fi apropiate de tradiția unui survivalisme communautarien antiliberal, cu rădăcini în secolul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
peste tot în cultură, angajându-se în „războaie culturale”. Febra noutății, siguranța că poți spune ce vrei fără vreun risc, revelațiile și cunoștințele propriu-zise aduse de studierea trecutului național și de racordarea la conversația internațională, tentația atât de democratică a „separației” (în sensul lui Pierre Manent) și nervozitatea timpurilor noi au impus un stil ideologic-intelectual radical, precum și o „agendă” extrem de cuprinzătoare, mergând de la extrema dreaptă ancorată în tulburele său trecut interbelic și alimentată de experiența național-comunistă la o „stângă” factice, delegitimată
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai ahtiată după asemenea exerciții și tot mai dezinteresată de realitate, raportul dintre ficțiune și fapt s-a modificat esențial. Plutim într-o lume de ficțiuni și de ficțiuni construite pe ficțiuni ș.a.m.d., într-un univers în care separațiile nete au fost înlocuite de evanescente zone de negociere și contaminare ontologice indecidabile. Reazemul tuturor acestor fabulații și fantasme s-a pierdut. Prin urmare, nu mai poate exista nici exigența minimă a adevărului. Putem spune orice despre orice și despre
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
teoria kantiană a experienței. Unele dintre enunțurile caracterizate de Kant drept sintetice a priori vor fi apreciate din perspectiva fizicii actuale nu atât drept false, cât irelevante 21. Ceea ce arată cât de greu este să se traseze o linie de separație valabilă o dată pentru totdeauna între principii metafizice și enunțuri care sunt sub controlul experienței. Brittan conchide: Poate că este timpul să înțelegem caracterul inadecvat al afirmației lui Kant că o mulțime particulară de presupoziții poate fi garantată o dată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
câmpul său de aplicare într-un spațiu al penalității excesive. În mod curios, acest proces s-a amplificat în aceeași perioadă în care au fost elaborate instituțiile democratice de tip occidental. Este perioada de afirmare a principiilor legalității, fundamentată pe separația puterilor în stat; perioada noii Constituții, construită pe fundamentul drepturilor și al libertăților cetățenești; perioada în care libertatea individului, în toate formele sale de exprimare, încetează să fie privită ca periculoasă pentru stat. În planul penalității, mișcarea pare să se
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pleacă de la o interogare ce ține chiar de această simbioză dintre Partidul și Statul comunist, și anume: care sunt mijloacele prin care Partidul controlează Statul? Ipoteza noastră principală este că unul dintre cele mai importante astfel de mijloace este nomenclatura. Separația - logică și necesară În orice sistem democratic - dintre birocrația de Stat și aparatul de Partid este ștearsă de existența unei nomenclaturi care aparține atât Partidului, cât și Statului: o elită de Partid care este transferată În posturile de răspundere din
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
unanimist. Nu aveau unul unanimist, ci unul al unei eventuale pluralități, nu a majorității populației - trecând, desigur, peste faptul că nu Întotdeauna majoritatea are dreptate. Ai amintit ideea lui Adrian Năstase referitoare la o anumită obsolescență, un anacronism al principiului separației puterilor. Cel puțin de la Montesquieu Încoace, acesta face parte din ceea ce se numește „minimum democratic”, și sunt câteva puncte esențiale pe care În științele politice le numim minimul democratic. Putem merge la oricare dintre clasicii teoriei democratice, o să-i numesc
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
scop este de a-i pregăti pe credincioși să-L cunoască pe Dumnezeu. Deși ea se adresează În primul rând călugărilor (p. VIII), În realitate sunt vizați toți creștinii, pentru că „În Biserica ortodoxă socotim că nu există o linie de separație netă Între viața monahului și viața creștinească În general. Fiecare este dator să se silească să se Înalțe cât mai mult spre idealul desăvârșirii; fiecare e dator să lupte pentru curățirea de patimi și pentru dobândirea virtuților, care culminează În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
terorismului nu a făcut decât să complice mediul de securitate actual și să faciliteze o anumită remilitarizare a securității, chiar dacă nu neapărat În stil tradițional 1. Este de remarcat totuși că nu toate statele reacționează la fel și există o separație Între cele care reacționează prin Întărirea capacităților militare sau exercitarea lor - de exemplu, SUA - și țările europene care Încearcă să analizeze mai degrabă cauzele decât efectele terorismului. În acest sens, este interesant să analizăm noile strategii de securitate ale SUA
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
În felul acesta, negația apare ca structură constructivă a Înțelegerii logice a ființei celuilalt În comparație cu ființa mea. Această negație este dată de aparențele exterioare din care decurg diferențele dintre mine și tine. Acest „nu este la fel” constituie elementul de separație și de diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a comunicării, de absența relației de prezență corporal-fizică a exteriorității. Din aceste motive, nu se poate pune problema unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În comparație cu ființa mea. Această negație este dată de aparențele exterioare din care decurg diferențele dintre mine și tine. Acest „nu este la fel” constituie elementul de separație și de diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a comunicării, de absența relației de prezență corporal-fizică a exteriorității. Din aceste motive, nu se poate pune problema unei relații interioare, simpatetice, Între mine și celălalt. Relația simpatetică interioară este precedată, În mod
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoane cu care vor veni În contact. este un proces dublu: pe de o parte este lichidarea terapeutică a conflictului, iar pe de altă parte, este refacerea stării de echilibru psihomoral a persoanelor traumatizate de acest eșec sau nevroză de separație. În felul acesta, restaurarea va reprezenta revenirea la starea originară de armonie și echilibru. Ea va compensa nostalgia liniștii și a Împlinirii pierdute. Restaurarea este actul de anulare a singurătății și de revenire la condiția sufletească și morală normală a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se pleacă, În principal, de la Supra-Eul individual. În sensul acesta, tipurile umane din psihologia morală sunt În primul rând expresia nivelului de dezvoltare psihologică și de evoluție valorică morală a Supra-Eului unui individ. Nu trebuie făcută, În nici un caz, o separație Între tipurile psihologice și tipurile morale. Ele se completează. Fiecare dintre acestea pun În evidență, În mod preferențial, anumite aspecte ale personalității, cu caracter structural, dinamic sau valoric. Tipurile morale scot În evidență, În primul rând, caracterul valoric al unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și ele privesc omul ca persoană. Spre deosebire de tipurile constituționale, care sunt structurale, tipurile morale sunt valorice, formate conform unor modele exemplare, prin care omul fizic (somatopsihică se spiritualizează, devenind persoană umană (ființă valoricăă. Nu trebuie Însă trasată o linie de separație absolută Între tipurile psihologic-constituționale și tipurile moral-valorice. Orice individ este un tip constituțional prin natura și structura sa genetică, dar el devine un tip moral numai prin interiorizarea valorilor moral-spiritual-culturale ale unui model. Dacă În psihologie tipurile sunt constituționale, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate avea un caracter pozitiv sau negativ. Ea poate ajuta sau poate prejudicia, fie persoana care a comis-o, fie pe celelalte persoane. Din acest motiv vinovăția nu privește numai acțiunea, ci și consecințele acesteia. Din acest motiv trebuie făcută separația Între acțiune, care este exterioară, și vinovăție care este interioară. Vinovăția este un sentiment moral penibil, negativ, reprobabil, pe care eu Îl resimt În planul conștiinței mele. Ea este o chestiune de conștiință. Omul Își asociază actelor sale vinovăția din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Îl vom analiza În mod special. Aspectele psihomorale ale conflictului Orice conflict intervine În cadrul unei relații interpersonale, fie că este vorba de o relație Întâmplător constituită, fie de o relație stabilă. Conflictul nu este numai un act de ruptură, de separație Între două persoane. Prin natura sa, el depășește cadrele stricte ale psihologiei și psihopatologiei, dobândind și o profundă semnificație morală. Conflictele circumstanțiale sunt, de regulă, conflicte de interese, ciocniri imediate, legate În special de frustrări. Cele mai importante conflicte care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
actele negative pe care eu le-am săvârșit și, prin aceasta, fac un prim pas, care mă eliberează de ele. În felul acesta, prin actul de căință, are loc, În sfera Eului meu personal, un act de desprindere interioară, de separație, Între Eul actual, care se căiește, și Eul din trecut, care a greșit. Acestea sunt două Euri ale aceleiași persoane, pe care, prin vinovăție, conștiința morală le pune față-n față. Pentru Spinoza, Kant și Nietzsche, căința este un simptom
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lume, cu și pentru ceilalți, dar, concomitent, Eu sunt și În mine, cu și pentru mine. Care este, În acest caz, pentru mine, semnificația propriei mele morți? Tematic, dar și ca fapt, despărțirea Eului meu de propriul său corp. Această separație, pe care eu o intuiesc ca pe o ruptură, este bruscă, nu o mai percep, eul meu nu o mai poate surprinde. În acest moment se Încheie, aparent, totul. Eu aș putea Înțelege acest lucru numai dacă ruptura dintre eu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vieții trăite În câmpul conștiinței pot fi analizate și explicate, dar moartea face excepție. De ce trebuie să murim? De ce suntem destinați morții? Putem oare depăși, odată cu moartea, perisabilul persoanei umane? La toate aceste Întrebări se impune o precizare. Trebuie făcută separația Între ideea morții care este o temă ontologică; sentimentul că suntem muritori sau sortiți morții, care este o temă psihologică cu o semnificație emoțional-afectivă particulară, de regulă negativă; În fine, actul morții, care reprezintă un eveniment biologic, prin Încetarea funcțiilor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul imaterial și neperisabil. Ideea de dublu, deși o realitate incontestabilă, a generat mitul nemuririi sufletului. Moartea nu mai reprezintă un pericol, o aneantizare a ființei. Ea este un act de separație a sufletului de trup, o eliberare a sufletului din Închisoarea trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face ca, prin sufletul nemuritor, persoana să devină o „ființă destinată eternității” (D. Stăniloaeă. În felul acesta, miturile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tip de valori, care afirmă sau neagă natura umană. Ambii depășesc posibilitățile persoanei În lume. Amândoi se proiectează În transcendență, devenind astfel simboluri ale depășirii. Unul reușește, pe când celălalt se prăbușește. Eroul și personajul tragic sunt complementari, produse ale unei „separații interioare” a contradicțiilor persoanei. Ei exprimă, Într-o manieră concentrată, natura antropocentrică a persoanei care, Înfruntând suprarealitatea, vrea să se substituie acesteia. Dar, prin aceste eforturi, atât eroicul, cât și tragicul nu fac altceva decât să ilustreze În mod exemplar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în extensie, cu călcâiele sprijinite de pat. Răspunsul este facilitat prin: întoarcerea capului pacientului spre partea opusă; căldură. Răspunsul este abolit când genunchiul este în flexie. Răspunsul caracteristic constă: într-o dorsiflexie lentă, tonică, uneori clonică a halucelui și în separația degetelor de haluce (evantai). Alte răspunsuri: extensia rapidă, scurtă a halucelui; întâi extensia, urmată de flexie; flexie predominantă, urmată de extensie; dorsiflexie sau evantai ce apar separat. La stimulări repetate, răspunsul diminuează și apoi dispare. (Constantinovici, Adam, 1997). BALANSARE (de la
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
am văzut-o timp de ani niciodată grăbită să se întoarcă spre casă, după oricâtă vreme petrecută împreună și după orice-aș fi făcut. Totdeauna despărțirile erau disperate. Pentru a și le întîrzia, făcea, fără ezitare, sacrificii zilnice. Dar dacă separațiile dintre noi erau mai lungi, imediat se simțea o oarecare răceală din partea ei. Dacă se amuzase cu alții, nu mai contenea să povestească amuzamentul, și simțeam o atmosferă streină, cu toate că faptul de a-mi povesti tocmai mie toate detaliile mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
romano-catolice încercaseră să soluționeze gravele conflicte sociale ale lumii moderne, este totuși, înainte de toate, un act de politică naționalistă portugheză. Libertatea pe care și-o păstrează Salazar față de Biserica romano-catolică o dovedește nu numai articolul 46 din Constituție, care confirmă separația Bisericii de Stat, dar și atitudinea lui față de Centrul Catolic. Într-un celebru discurs, din 23 noiembrie 1932, în care analizase "diferitele forțe politice față de ", nu se sfiește să afirme că "organizarea independentă a catolicilor, în vederea activității pe teren politic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu o caligrafie admirabilă de unghiuri mici și egale, care amețeau pe Mini și îi aminteau pedepsele la școală în ora de germană. Ei-au ;colo fraze metodice asupra sănătăței și petrecerei reciproce și gri'tsse prelung întortocheate și stimabile. Separația de corp ar fi trebuit prevăzută în contractul acestui menaj. Se auzi la intrare un zgomot de voci amestecate și de râsete. - E și Lică! zise Lina uitîndu-se la Rim, care nu clinti. Pe Lică Trubadurul, Mini nu-l văzuse
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]