3,720 matches
-
de tine, ești singura ta avere. Ironia este o stare efemeră. Capul pătrat râde de cel rotund. Calomniile trec, ce scrii tu rămâne. Etica năpârlește mereu. Haita are putere până la primul salt în gol. Haita nu are legi, lupii se sfâșie între ei. Unii au creierul în picioare, alții în stomac, alții în inimă. Aceștia din urmă sunt artiștii. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Labirintul / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1284, Anul IV, 07 iulie 2014. Drepturi de Autor
LABIRINTUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371036_a_372365]
-
spune cine e mai tare. Atunci bătăușii au trecut la o altă fază a luptei, începând să se tragă de haine, de cămăși. Pe ici, pe acolo, cămășile lor, și așa vechi, au cedat. Apoi băieții au început să se sfâșie de-a binelea. Atunci mi-a trecut prin minte, așa, ca un fel de revelație, că-i mare păcat ceea ce se întâmplă, că băieții își rup cămășile amărâte. Amândoi erau săraci, de unde să aibă alte cămăși? Chiar am strigat să
SETEA DE IERARHIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371033_a_372362]
-
nu, deși tot ce e construit mai de vază în Ierusalim, inclusiv templul cel mare, tatăl meu a clădit. Chiar nu înțeleg de ce iudeii ăștia nu-i acordă respectul cuvenit... Iar acuma cu Iisus ăsta... O scânteie și.. ne vor sfâșia ca pe niște cepe amintindu-și și de noi pentru moartea Botezătorului. -Chiar crezi asta? Să mă ierți luminate tetrarh dar ești puțin naiv, spuse Irodiada cu neîncredere. Noroc de mine pentru că altfel te-ar fi încălecat acest Ioan cu
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369829_a_371158]
-
NU UITA, ROMÂNE! Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Române frate, acum îți scriu Să te gândești cât nu-i târziu, Că trebuie să-ți aperi țara, Ce vrea s-o sfâșie fiara. Din țară, azi totul se vinde, Sărăcia ne cuprinde. Toți ne râvnesc averea țării, Ploconindu-se puterii. Din nou s-avem curaj, măi frate, Și azi să facem dreptate, Căci parlamentarii parveniți, Stau în fotolii,dorm cuminți. Ne sug
NU UITA, ROMÂNE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369947_a_371276]
-
și unindu-se cu cele ale celor trei puternice crengi. Si s-au prăbușit aripile copacului care-i duceau frunzele către razele soarelui. Si sunetul a făcut să răsune în stradă ca un urlet de durere a unei inimi zdrobite. Sfâșiat trunchiul singur a rămas ciuntit, și-mi privește fereastra cu ultimile lui suflări. De la mine veneau în cascade admirația și iubirea. Ii dădeam binețe în fiece dimineață si mă lăsam încântată de verdele lui imaculat. Anul acesta parcă a simțit
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
m-am aprins ca para, Mi-am acceptat, făr’-a cârti, povara Punându-mi, pe grumaz, o altă cruce. Le-am dus pe toate-n palida-mi făptură Cuprinsă, și așa, de-o maladie. Cu-ntâia zi de viață mă sfâșie Iubirea neatinsă de vreo ură. Poate-ai vrut tu așa, să fiu bolnavă, Și mi-ai sădit iubirea-n măruntaie În inimă i-ai construit odaie, De unde-o cânt și-n versuri i-aduc slavă. Te rog acum, chiar de
SĂ NU MĂ VINDECI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369978_a_371307]
-
nu am să dau Măcar o oră, să ai libertate. Tu biet nebun, ce tot îndrugi acum ?! Nu vezi că nu e loc de sănătate ?! Când îți văd ochii că sclipesc deșart M-apucă o cumplită nebunie. Gingașe mâini ce sfâșie de-un ceas Visele-avute, cu o cununie. A mai trecut o zi, a mai căzut o mască Și-atâtea sentimente s-au schimbat. De au ajuns ca să îmi fie flască Un dor ce-a fost demult premeditat. Azi văd un
CAD MĂȘTILE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370044_a_371373]
-
și pământul se unesc prin noianul de zăpadă. Ajungem repede, fiindcă e aproape cantonul de sat, cam 4 kilometri. Plătim, luăm chitanța, mai stăm un pic de vorbă și plecăm. E noapte de-acum. În lumina farurilor se vede întunericul sfâșiat de săgețile înghețate ale viscolului. Îmi place ce văd. Simt fiorul grandiosului. Ieșim din pădure cu greu și cu atenție și o pornim pe drumul de pe câmp, care pare un tărâm fantastic, misterios, într-o negură albă... Doar noi în
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
i-am legat, veniți și voi să aflați și cu toți vă bucurați, că...”astăzi s-a născut Hristos, Mesia cel luminos!” Niciuna din păsările pomenite nu i-a ascultat chemarea. Depărtările au rămas mute...Dar, această muțenie a fost sfâșiată pentru câteva clipe de un urlet surd ca un vaiet din adâncuri: Cum Tudorel plutea în extazul său la braț cu luna, nu auzi vaietul din depărtări. Mai ales acum, când întreg Universul cânta împreună cu el și întreg alaiul său
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
alun nu reușise să-l îndepărteze cu vraja sa. Sau, pur și simplu, în acest peisaj, Tudorel s-a dovedit a fi cea mai tentantă pradă care-i strivea nările și-i umplea botul cu o ciudată poftă de a sfâșia. Îndârjit, lupul fugea ca un disperat, hotărât să mănânce ceva. În sfârșit, îl ajunse pe Tudorel, care plutea în extazul colindelor. Situația îi convenea lupului văzând că băiatul nu se apără și nici nu fuge. Și se pregăti de atac
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
și care atestă un destin prometeic, al umanității contemporane chiar, în căutarea, de-a lungul culturilor și sistemelor, să-și găsească temeiuri de a exista. Furia chinuitoare a cunoașterii, dorința de a da plenitudine și sens vieții, descoperite sau căutate, sfâșie inima lumii noastre.” Deși un poet romantic, un poet al „răului veacului”, Eminescu este totodată și un poet modern (Eugen Todoran). Poetul modern este cel care, înlăturând ruptura dintre eu și lumea reală are sentimentul reintegrării lumii într-o unitate
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
cu blana rozíe Au simțit că Marele Tigru este bolnav Și-au sesizat că-n aerul nou ce vine Din țările străine, un iz de dalb. Schimbându-și blana după ăst anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
societatea aleasă pe care o vizita, din cauza acestor calități, făcea umbră întotdeauna în jurul celorlalte femei”,la aflarea tristei întâmplări, face primul pas către liniște, devenind măicuță într-o chilie a Mânăstirii Văratec, căreia-i donase o parte din avere. Singură, sfâșiată de durere, la numai câteva luni de la moartea lui Eminescu, în noaptea de 3/4 august 1889, înlesnindu-și zborul cu un dram de arsenic, la ora la care slujba atingea momentul legăturii cu Cerul, își înalță sufletul spre El
AMPRENTA MÂNGÂIERII SPIRITUALE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370411_a_371740]
-
tine peste ape Cu gândul bun te urmăresc, Cum îți cânți viața, vals pe clape, Și note-n praf stelar plutesc; Ca-n vânt ce duce și adie Eu briza lor s-o simt acum, Văd pân' la tine,mă sfâșie Cum plânge cântecul pe drum. Și dacă îmi mijesc verzi ochii, Se îngustează calea lor Peste arcadele de timpuri, Pătrund aievea, mă strecor. Învârt cu mine caruselul- De mâna ta mă prind și sar Din amintire-n amintire, Din minutar
SCRISORI, DE LA FEREASTA MEA (SAU VALS VIENEZ) de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370418_a_371747]
-
a nu fi înjosită, înrobită, părăsită, izolată. Existențialismul ateu are ca exponenți clasici pe germanul Martin Heidegger (1889-1976) și francezul Jean Paul-Sartre (1905-1980). Filozofia lui Sartre este răspândită în prezent în mai multe țări. Varianta atee nu mai consideră omul sfâșiat de contradicția dintre subiectivitatea sa și transcendentul divin, și susține un conflict permanent între om și lume. El definea iadul: „ceilalți, iată iadul”. Cu adevărat, dacă nu prețuim binele, trăim în condiții de groază, de veșnic război și în cest
BINELE TREBUIE SĂ FIE ŞI VOIT! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370433_a_371762]
-
stea de aur în frunte. Caielele ruginind monezi Cresc prin umerii vagabondului dormind la metrou. Și doar eu mai aștept poștalion de Bizanț Cu un geamantan din ziare de ieri. Nu am invatat mai nimic din vechea durere Când vântu-mi sfâșie săptămâna În bucățile pe care le coș în poala rochiei albe. A cui poate fi silueta ce s-a proțăpit între noi Ca o folie strălucitoare de staniol ? Un mormanul de stele și sticle scoase din uz Zornăie în buzunarul
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
cu blana rozíe Au simțit că Marele Tigru este bolnav Și-au sesizat că-n aerul nou ce vine Din țările străine, un iz de dalb. Schimbându-și blana după ăst anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
mai mult O haită de lupi cu blana rozíeAu simțit că Marele Tigru este bolnavși-au sesizat că-n aerul nou ce vineDin țările străine, un iz de dalb.Schimbându-și blana după ăst anotimpL-au încolțit pe tigrul bolnavL-au sfâșiat rupându-l, în timp,Ce și-au schimbat blana în albS-au strâns în haita lupilor curațiDefilând în fața prostimii urlândPozând pentru ei ca imaculați,Dar prada, din nări adulmecândAu acceptat lângă ei și mâțe, și câini,Și alte bipede cu
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
din durere , Si totusi cine sunt eu ? Poate sunt o umbră din nemărginire, Sau șoaptă zbuciumata a unui val, Ori murmurul apei ce se scurge-n tăcere, Sau fulgul de nea topit pe aceleași gene. Sunt pasărea scufundata în oceanul sfâșiat de valuri ? Sau doar gândul mut dintre strigate și șoapte Ce-aduna conturul privirii tale desenate. Și totuși cine sunt eu ? Pe pârtia vieții ce-aluneca-n uitare Nu sunt nici prezent .....nici viitor, Sunt doar un suflet rătăcit printre amintiri Plutind
CINE SUNT EU ? de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370494_a_371823]
-
Când simți că universul deodată te respinge Și valurile vieții urlând, se năpustesc, Când ești ocean de lacrimi dar nu mai poți nici plânge, Te-îndemn să-ți plângi durerea la tronul Lui, ceresc! Când deznădejdea vine și sufletu-l sfâșie, Cănd părăsit de toate și toți, pe lume, esti, Cănd singur cauți drumul ieșirii din pustie, Mă rog din suflet, Calea cea Sfântă, s-o găsești! Când peste tot în suflet mulțimi de răni deschise Îți adâncesc amarul din fiecare
ÎNDEMNURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370570_a_371899]
-
au îngrădit și-au început să-i fure Din razele-aurii, din frumusețe. Nu-nțelegea, sărmanul, ce se-ntâmplă, Cu el, în jungla-ceea, ce-o să fie? N-or să-l mângâie razele pe tâmplă, Când toți copacii vechi or să-l sfâșie. Și a-nțeles că trebuie să lupte, Să poată-apoi să-ntrezărească cerul, Ca, din spendoarea lui, să se înfrupte Și să-i dezlege, în sfârșit, misterul. Cu ramurile verzi, întortocheate, Corola și-a purtat-o-n drum spre soare, A
COPACUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369327_a_370656]
-
se împrăștie în eter invitându-mă la dans. Mlădioasă precum o salcie sub mângâierea vântului, încep să dansez... Mă simt atât de liberă și ușoară precum un fulg imaculat Pentru prima dată, nu simt durerea! Nu mai simt chinul sufletului, sfâșiat de... lacrimi! Durerile și lacrimile au dispărut precum nici nu ar fi existat... Totul este albastru... și plin de finețe. Insă, ceva mă neliniștește... Simt, din nou, o durere; o rană deschisă mă chinuie din nou... Cioburi din secundele grăbite
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369404_a_370733]
-
mincinoasă și spioană” care „[a] aruncat asupra fericirii noastre cea mai neagră injurie mortală”, ignorând cu bună știință dragostea lor. Recunoscându-i „darul actoresc de a simula, de-a părea încântător prin jocuri de cuvinte”, o îndeamnă pe Veronica să sfâșie „masca acestor jocuri de cuvinte și a glumelor echivoce” pentru a vedea că „Satyrul cel mai scârbos, putoarea grecească de capră pătrunde toate mișcările acestui mizerabil” cu „acea fizionomie de spion și de om de rând în adevărata ei formă
UN TRIUNGHI AMOROS CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369393_a_370722]
-
ei iarba rămase pârjolită ca de jarul unui foc. Arnăutu însă nu observă scena, fiind surprins de ceea ce i se întâmplase. Pe metereze reapăru Contele poruncind mânios: - Ucideți-i până la ultimul! Vampiri și vampirice se aruncară asupra oștenilor și-i sfâșiară fără milă. Căpitanul Arnăutu își dădu seama că oamenii săi intraseră în panică. Aruncă o altă suliță în direcția lui Dracula, dar acesta o prinse în palmă cu un zâmbet disprețuitor. Cu o ultimă încercare Arnăutu își scoase arcul și
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
de la Coliboaia îi erau necunoscute? Flăcările și chinurile sufletești ale personajului dau o ciudată impresie de mișcare a ființelor de pe pereții peșterii. În nebunia sa, Sânger aruncă săgeți spre ele, în timp ce, însuflețite parcă de flăcări, reprezentările se materializează și îl sfâșie cu ghearele și colții, iar altele, cu copitele, îi amestecă trupul în solul pietros al peșterii. Mai târziu, ca o eternă aducere aminte a acestei osânde divine, dreaptă și necruțătoare, din sângele său crește un arbore cu frunze roșiatice numit
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]