3,370 matches
-
1871... Vreme de vreo zece ani edificiul este lăsat în părăsire. Nici refăcut, nici distrus: o ruină. Sicriul de plumb a avut de suferit de pe urma flăcărilor. în decembrie 1880, ceea ce a mai rămas din rămășițele pământești este depus într-un sicriu care va fi transferat și înhumat în mănăstire. Rămâne acolo timp de cinci ani. Pe 11 martie 1886, Montaigne este în sfârșit instalat în vestibulul Facultății din Bordeaux - Muzeul Activaniei, unde se mai află și azi. O odihnă binemeritată... Sarcofagul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
instantaneu, aceasta își dezvăluie secretele peste veacuri. Prăvăliile și celelalte magazine, prostituatele și clienții lor, prizonierii legați, la fel ca și animalele domestice, cuptoarele brutarilor și tarabele negustorilor de pește, locurile de cult, bordelurile, locuințele private, construcțiile publice: din acest sicriu de cenușă răcită renaște o întreagă populație. în rândurile ei se găsesc probabil și niște filosofi care trăiesc într-o vilă creată cu o sută și mai bine de ani înainte de către un alt filosof, Philodemos din Gadara. Când, în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Cum poate să apară „părtinirea” În judecata oamenilor? Iată un exemplu plastic, oferit de Înțelepciunea chineză: „Când Zhuang Zi era pe moarte, discipolii doreau să-i facă o Înmormântare bogată. Zhuang Zi spuse: «Cerul și pământul au să-mi fie sicriu, stelele și luna au să-mi fie jaduri și vase de Înmormântare, stelele au să-mi fie perle, iar cele zece mii de lucruri au să meargă În urma sicriului meu. Oare Înmormântarea n-o să fie completă? Ce mai trebuie adăugat?». «Ne
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Înmormântare bogată. Zhuang Zi spuse: «Cerul și pământul au să-mi fie sicriu, stelele și luna au să-mi fie jaduri și vase de Înmormântare, stelele au să-mi fie perle, iar cele zece mii de lucruri au să meargă În urma sicriului meu. Oare Înmormântarea n-o să fie completă? Ce mai trebuie adăugat?». «Ne e teamă», ziseră discipolii, «că Maestrul nostru are să fie hrană pentru ulii și vulturi». Deasupra șdacă rămân neîngropat - n.n.ț mă mănâncă vulturii și ulii, iar dedesubt șîn
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
București, 1984; Livada cu aripi, București, 1988; Cocoșul de tablă, București, 1989; Prăbușirea îngerilor, Alexandria, 1994; Învierea lui Lazăr, Alexandria, 1994; De prea puțină vreme pe pământ, Alexandria, 1995; Păcatele lui Dumnezeu, București, 1995; Liturghia satanică, București, 1996; Valea răsturnată. Sicriul de argint, Alexandria, 1996. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „Dospirea ploii”, LCF, 1971, 35; Constantin, A doua carte, 201-203; Dan Cristea, „Dospirea ploii”, RL, 1971, 39; Nicolae Manolescu, Debuturi în poezie, CNT, 1971, 46; Nicolae Manolescu, Doi poeți, RL, 1974, 8
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
de fierăstrău, a balustradelor și a porților. Ulmul nu este ușor de crăpat și este folosit ca pană pentru despicat lemne sau la fabricarea de șabloane pentru pălărieri, de cufere și cutii ce urmează să fie Îmbrăcate În piele, de sicrie, dulapuri și mese de mari dimensiuni. Acest arbore este Întrebuințat de sculptori și de acei lucrători ciudați care sculptează fructe, frunze, statui, scuturi și majoritatea ornamentelor arhitecturale... În sfârșit, nu sunt de disprețuit nici frunzele de ulm, mai ales cele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sa lucrare în acest domeniu fiind Dicționar bulgar-român (1994). Traduceri: Emilian Stanev, Într-o seară liniștită, București, 1966 (în colaborare cu Nicolae Mărgineanu), La pândă, București, 1977; Kamen Kalcev, Cei doi din orașul nostru, București, 1967; Svetoslav Minkov, Femeia din sicriul de aur, București, 1967 (în colaborare cu Constantin Velichi); Orlin Vasiliev, Haiducul, București, 1970; Lada Galina, Culoarea izvoarelor, București, 1972; Ștefan Dicev, Rali, București, 1972; Gheorghi Mișev, Matriarhat, București, 1975, În depărtare, București, 1989; Slav Hr. Karaslavov, Arme pentru cei
IOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287613_a_288942]
-
sociologic - precum rasa, clasa sau crezul -, ci memoria colectivă, adică construcția colectivă a trecutului de către o comunitate dată. Or, când spui „construcție colectivă a trecutului” Înțelegi, de fapt, asamblarea viziunii despre trecut. Trecutul Însuși rămâne unul și același, Închis În sicriul lui și ascuns privirilor de imposibilitatea contactului direct și ubicuu cu el. Dar tocmai această circumstanță permite viziunii despre trecut să se construiască, lacunar și selectiv, din aproape În aproape sau prin salturi nu lipsite de semnificație, devenind substitutul prin
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
simplă”, ca un trubadur și-a scris „cartea visată leneș cu sânge și azur”. Mult mai intens, mai acut devine acum sentimentul extincției: „E undeva un sunet de cuie și de scânduri,/ Prin toamnă simți o trudă de meșter de sicrie”. Inexorabilul drum al vieții spre moarte ar fi unica șansă de a supraviețui în eternitate: „Te căutăm, vecie, noi, putrezi călători”. Percepția morții se convertește în sentință și, totodată, în izbăvire. Câteva inflexiuni luminoase surprind, ca în niște stampe, peisaje
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
de rod,/ Și tot ce-ncepe până recunoaște fiecare/ Pe celălalt în sine, rămânând el însuși. / Dar tu, cel ce pătrunzi, ești cel ce poartă-n el/ Sâmburul sfânt?/ [...] Sorbind pământu-n sine-l face viu. E totul mumă, totul e sicriu”). Începută încă de pe acum, adaptarea simbolisticii „laudei somnului” e continuată în Inscripții (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu). Somnia-regenerare e protagonista „imperiului întunecat”, a „pădurii străbătute de iluminări” și cu cărările șterse, poetul fiind și de astă dată în căutarea
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
de personaje originale configurează atmosfera de epocă, perspectiva fiind a unui umorism superior, a anecdoticului dezvăluit cu voluptate, la modul hilar, în secvențe narativ-reportericești: lui Coșobea cel cu mustăți atât de lungi, acestea îi sunt scurtate ca să îi încapă în sicriu (Coșobea); un colonel xenofob își lasă averea celui mai pauper localnic din urbe, care se nimerește a fi chiar „o evreică - surdă și mută” (Norii); un preot de țară își achiziționează crucea de veci, care, însă, îl răpune, prăvălindu-se
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
este cartea recent apărută, Mort după America. Totul în cuprinsul ei intrigă și scandalizează, începând cu ideea pe care o agită autorul de la primele pagini: că plecarea în America a fost pentru el o tentativă de înviere (a ieșit din "sicriul" vieții din România ca să renască în "Lumea Nouă"!), și că, spre deosebire de Isus Hristos, el a eșuat în această tentativă, din cauză că civilizația americană însăși, iremediabil mercantilă, se asfixiază: " Dar oricare ar fi opțiunile, experiențele și trăirile, americanii au ceva comun, care îi
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
în vasta simbolică a ușii ca loc de trecere între înăuntru și înafară, ori chiar între două universuri din dimensiuni matematice diferite, examinăm această povară anevoie de purtat, către un misterios "undeva" ("Mergem încet spre cine știe unde"); ea seamănă cu un sicriu dar, în plan orizontal, ușa pare și o planisferă, de vreme ce: Lemnul din care-i Închipuită brutal e ud și greu și zgâriat, Ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii Cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit Loc pe întinsurile
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
N-am îndrăznit vreodată să te lăsam uitării, În gândurile noastre noi ți-am săpat mormânt, Toți știm c-ai vrut s-adormi lângă talazul mării, Când te-am luat din stele să fii al nostru sfânt! N-ai vrut sicriu bogat, dar am lăsat să-ți fie Izvoarele aproape, cu murmur ne-ncetat, Te-am odihnit în suflet, pe ram de poezie, Sub teiul ce-nflorește mereu mai întristat! Trecut-au ani prin lume ca norii plumburii, Ne-ai dat iubirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
N-am îndrăznit vreodată să te lăsam uitării,În gândurile noastre noi ți-am săpat mormânt,Toți știm c-ai vrut s-adormi lângă talazul mării,Când te-am luat din stele să fii al nostru sfânt!N-ai vrut sicriu bogat, dar am lăsat să-ți fieIzvoarele aproape, cu murmur ne-ncetat,Te-am odihnit în suflet, pe ram de poezie,Sub teiul ce-nflorește mereu mai întristat!Trecut-au ani prin lume ca norii plumburii,Ne-ai dat iubirea sacră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
mărturisește poetul. Rareori însă „inexprimabilul” s-a exprimat mai bine în limba română. Diotima este un fel de jurnal sans rivages, în care se amestecă morții cu viii, trecutul cu prezentul, realitatea de coșmar cu visul și feeria cu coșmarul (sicriul cu trupul mutilat în timpul anchetei al colonelului, cu mâinile așezate cuminte pe piept, doar că fără unghii), abjecția cu puritatea, revolta cu rugăciunea, proza cu poezia, anecdota cu meditația înaltă. K. își amintește scene și personaje din copilărie sau din
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
îngrozitoare se va abate asupra pământului; vor fi plângeri nemângâiate, gemete cumplite și vaiete fără sfârșit. Oamenii vor numi „fericiți” pe cei care au murit înaintea lor, zicându‑le: „Deschideți mormintele voastre ca să ne primiți pe noi cei nefericiți! Deschideți sicriele voastre ca să‑i primiți pe cei vrednici de milă, părinții și prietenii voștri! Fericiți sunteți voi că nu ați cunoscut zilele acestea! Fericiți voi cei ce n‑ați dus această viață plină de suferință, care nu ați cunoscut această ciumă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Pelerinii către ideal, împrumutați și ei de la Minulescu, sunt descumpăniți de un miraj funest: „Și totuși ei zăresc din când în când în zare/ (În zare totul doar e gol)/ Un negru, mare, rece și monstruos simbol,/ Trimesul morții -/ Un sicriu”. Un scherzo despre trei prințese plecate în căutarea iubiților din Turnul Vieții lasă să se vadă și dispoziția ludică, etalată deplin abia în anii următori: „Și s-au dus, s-au dus, au mers/ ca și-n ritmul unui vers
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
Chiajna - „Și iar au venit doamna Chiajna cu fie-său Pătru vodă în București” -, veritabilă deținătoare a autorității lângă un fiu minor; femei ce au binemeritat elogii pentru actele lor de generozitate în favoarea Eclesiei („Făcut-au doamna Bălașa și un sicriu mare de argint poleit foarte iscusit, în carele au pus sfântul trup al Sfântului Grigorie Decapolit, de la mănăstirea Bistrița. Și alte multe bunătăți și odoare scumpe a făcut și le-au împărțit pe la Sfetagora și prin alte părți”), ori prin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi fost soție a principelui - susțineau partizanii ilegitimității statutului ei -, „întrucât cea dintâi soție este încă în viață, în a cărei casă se afla Ștefana ca sclavă, iar în urmă fu răscumpărată”. Ștefana Mihailovna, „văduvă” contestată, a dus în Moldova sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Gheorghe Ștefan, l-a îngropat la Mănăstirea Cașin (ctitorie a Voievodului) și a plecat apoi, prin 1669, în Rusia, încercând să redeștepte simpatia pe care se pare că i-o trezise cândva țarului Alexei Mihailovici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mitropolitană seamănă, ca fast și etichetă, cu alaiul care marca „ieșirile” domnești, afișând, în plus, semnele durerii (plângeau chiar și caii, „căci știau să le stoarcă lacrimi din ochi cu zeamă de ceapă”): boierii, care purtau, pe rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales orientali eclesiae usitatos accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care purtau, pe rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales orientali eclesiae usitatos accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o înșirare solemnă de cântări și ovații funebre (cântări și ovații funebre (omiletica funerară câștigă tot mai mult în însemnătate), încheiate cu defilarea celor care se perindau prin fața coșciugului pentru a săruta mâna mortului („Finita
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
casă timp de trei zile, mai ales dacă vremea este rece și este iarnă. în aceste trei zile ei nu fac altceva decât că le dau mâncare săracilor și călătorilor, cântând mereu din instrumentele pomenite mai sus în jurul năsăliei sau sicriului celui mort. După împlinirea celor trei zile, îl duc la cimitirul de lângă biserică, trăgând clopotele, cu preotul lângă ei, cu mulți bărbați și femei care merg despletite, bocind cu glas tare și smulgându-și părul. După ce l-au băgat pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vorba ca Mihailovna să fie soție a principelui, „întrucât cea dintâi soție este încă în viață, în a cărei casă se afla Ștefana ca sclavă, iar în urmă fu răscumpărată”. Ștefana Mihailovna a obținut totuși permisiunea să ducă în Moldova sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Gheorghe Ștefan și să-l îngroape - datorie de „văduvă” - la Mânăstirea Cașin, ctitorie a Voievodului. A plecat apoi, prin 1669, în Rusia, încercând să redeștepte interesul pe care se pare că i-l trezise țarului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mihail Apafi, instituitor în Ardeal al unui timp al prosperității și excelenței și închinându-i „pârga dintâi a tipografiei”) la Sas-Sebeș (tiparnița fiind, probabil, cea confiscată de la mitropolitul Sava Brancovici la scoaterea sa silnică din scaun) în 1683, sub titlul Sicriul de aur, alcătuiesc un discurs eminamente livresc. A fost un cărturar harnic acest preot calvin (înnobilat, împreună cu fratele său Oprea, la 20 mai 1664608; de aici, probabil, îngăduința pe care o obține de a imprima cărți românești și chiar unele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]