1,233 matches
-
Doilea Război Mondial, dr. Jekelius făcea parte din Comisia Socială Vieneză. În 1948, a fost acuzat de reprezentanți ai Armatei Sovietice de genocid datorită implicării sale în dezvoltarea diferitelor sisteme (atât legislative cât și medicale) de eutanasiere; pedeapsa fiind muncă silnică timp de 25 de ani. Dr. Jekelius moare de cancer la vezica urinară în 1952, într-un lagăr de muncă din Rusia. În 2005, în arhivele Moscovei, au fost găsite și publicate jurnalele de interogare a medicului în care se
Erwin Jekelius () [Corola-website/Science/328930_a_330259]
-
lot de 37 de foști polițiști care făcuseră parte din Inspectoratului Regional al Siguranței din Basarabia, fiind incriminată activitatea acestora contra rețelelor comuniste. Prin sentința nr. 85 din 30 martie 1957 a Tribunalului Militar București, a fost condamnat la muncă silnică pe viață. A fost deținut la penitenciarele Jilava, Făgăraș, Târgșor, Aiud, Sibiu și Gherla. Constantin Maimuca a murit în închisoarea Gherla la 10 decembrie 1962, câteva luni înainte de amnistia generală a deținuților politici decretată de guvernul comunist. În serialul documentar
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
închis din nou, iar după eliberare, este primit la Mănăstirea Lainici. Aici starețul Calinic Cărăvan în însărcinează cu instruirea monahilor în literatură, gramatică, limbi străine și istorie. În 1958, este din nou arestat și condamnat la 20 (douăzeci) ani muncă silnică și 10 (zece) ani degradare civică. Este eliberat în 1964 la amnistierea deținuților politici. A petrecut peste 12 ani în temnițele comuniste, fiind închis la Galata, Văcărești, Brașov, Târgu Jiu, Slobozia, Făgăraș, Jilava, Canal, Aiud, Suceava. A trecut mai întâi
Adrian Făgețeanu () [Corola-website/Science/329031_a_330360]
-
el a scris, de asemenea, poezii în limba idiș. Bercovici s-a născut într-o familie săracă din clasa muncitoare din Botoșani, România și a primit o educație tradițională evreiască. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a făcut muncă silnică până la sosirea armatei sovietice în România. După război și-a început cariera în limba idiș, în ziare, radio, în special săptămânalul "IKUF-Bleter" (1946-1953), și "Revista Cultului Mozaic" din R.P.R. (Jurnalul Culturii Evreiești din Republica Populară România, de asemenea, cunoscut sub
Israil Bercovici () [Corola-website/Science/325501_a_326830]
-
întregime, din punct de vedere al concepției, preotului Zosim Oancea, susținut pe plan material, de locuitorii din Sibiel și de alți donatori. Ajuns la Sibiel ca preot al satului în ianuarie 1964 (după cincisprezece ani de temniță și de muncă silnică), Părintele Oancea a avut ideea de a crea un Muzeu de icoane pe sticlă după ce, în 1965, a restaurat vechea biserică a satului, ridicată în 1765. Urmărind să îmbogățească patrimoniul pentru a înlesni includerea satului într-un itinerar cultural de
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
reprezintă încă un succes: Law prezintă Louisiana drept "o țară a abundenței" (unde curge lapte și miere!) pentru a atrage capitalurile, dar coloniștii nu sunt suficient de numeroși la plecare, iar cei mai mulți dintre ei pleacă pentru a scăpa de muncă silnică. Operațiunea permiterea unei datorii publice de 60 de milioane de livre. Dar Law înțelege să facă din cele două instituții ale sale niște instituții publice. În mintea sa, cele două sunt legate: este vorba de a atrage restul de monedă
Sistemul lui Law () [Corola-website/Science/323616_a_324945]
-
a apăra drepturile coloniștilor aromâni pe care îi considera persecutați de guvernul de la București. În 1933 l-a asasinat alături de alți doi legionari pe prim-ministrului I.Gh. Duca, în gara de la Sinaia. În aprilie 1934 a fost condamnat la muncă silnică pe viață, împreună cu alți doi complici, pentru faptă. În închisoare a scris o carte despre problemele aromânilor. În noaptea de 29/30 noiembrie 1938 a fost ucis de autorități, prin strangulare, alături de Corneliu Zelea Codreanu, așa-numiții ”decemviri” și ceilalți
Ion Caranica () [Corola-website/Science/323696_a_325025]
-
au asasinat pe președintele Consiliului de Miniștri Ion Gh. Duca, la data de 29 decembrie 1933, în gara din Sinaia. La 5 aprilie 1934, cei trei membri ai acestui grup, numit "Nicadori", au fost condamnați de Tribunalul Militar la muncă silnică pe viață. În noaptea de 29/30 noiembrie 1938 au fost asasinați de autorități, lângă pădurea Tâncăbești.
Doru Belimace () [Corola-website/Science/323695_a_325024]
-
Asperula odorata"), sănișoara ("Sanicula europaea"), frag ("Fragaria veșca"), găinușe ("Isopyrum thalictroides"), brebenel ("Corydalis solidă"), ciclamen ("Cyclamen purpurascens"), rostopasca ("Chelidonium majus"), talpă găștii ("Leonurus cardiacă"), tătăneasa ("Symphytum officinale"), traista-ciobanului ("Capsella bursa-pastoris"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), viorea ("Scilla bifolia"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), silnic ("Glechoma hirsuta"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), sânzâiană ("Galium verum"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), sunătoare ("Hypericum perforatum"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), podbal ("Tussilago farfara"), scai vânat ("Eringium planum"), coada-calului ("Equisetum arvense"), ciuboțica cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), păpădie ("Taraxacum officinale
Grădina Zmeilor () [Corola-website/Science/323772_a_325101]
-
ale represiunii comuniste. Rezistența din Dobrogea a reușit să strângă 2000 de partizani combatanți și de susținători locali. Aproape toți vor fi uciși de Securitate, sau vor muri ca urmare a torturilor. Supraviețuitorii vor fi trimiși în coloniile de muncă silnică de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, adevărate colonii de exterminare prin epuizare, în care regimul comunist trimitea opozanții pe care nu dorea să îi mai vadă revenind în societate. Având în vedere că Puiu era considerat spion de către autoritățile comuniste, în 2014
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
aflau în munți (cazul gruparii Mandea). Rebelii arestați și cei care îi sprijineau erau fie uciși în interogatorii, fie judecați în procese publice sau cu ușile închise. Condamnările erau foarte mari: moartea, sau ani lungi de pușcărie sau de muncă silnică. Au fost pronunțate mai multe mii de condamnări. Unele penitenciare sau colonii de muncă sunt cunoscute pentru numărul mare de morți și pentru practicarea curentă a torturii. Astfel, mulți rezistenți au murit de epuizare, din cauza torturii sau a tratamentelor la
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
conducere, în frunte cu Maica Teodosia și Maica Mihaila Nicoară, secretara Mănăstirii. Un an mai târziu a fost desființată Mănăstirea Vladimirești și maicile împrăștiate. S-a judecat Procesul, în care sentința dată a fost condamnarea la moarte, comutată în muncă silnică pe viață. Executarea sentinței a început la Penitenciarul Semicerc din Galați, chiar în celula unde a zăcut Iuliu Maniu, în condiții de exterminare. A contractat un T.B.C. ganglionar, iar din cauza mizeriei și frigului, i-au crăpat mâinile până la os. Cu
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
o arestează pe măicuța Veronica împreună cu părintele Ioan, precum și Comitetul de conducere, în frunte cu maica Mihaila Iordache. Pe 5, 6 si 7 decembrie 1955 are loc la Galați procesul, a cărui sentință a fost de 15 ani de muncă silnică. Urmează 9 luni de stat în celulă, singură, în așteptarea recursului, care totuși îi reduce pedeapsa la 8 ani închisoare. Este transferată la Jilava, apoi la Miercurea Ciuc, unde se afla și Maica Mihaila - secretara mănăstirii. Adusă înapoi la Jilava, află
Veronica Gurău () [Corola-website/Science/326619_a_327948]
-
finele anului V de facultate, când era cu o echipă de 5 studenți și lucrau la releveul picturii exterioare a Mănăstirii Moldovița, este arestat chiar în incinta mănăstirii. După anchetă, pe 8 noiembrie 1958, este condamnat la 8 ani muncă silnică sub acuzația de "“crima de uneltire împotriva ordinei sociale - activitate mistic dușmănoasă“" împreună cu încă patru colegi prieteni: Rădulescu Nicolaie, Mihăilescu Emil, Mironescu Șerban și Pistol Dan. Toți cei cinci studenți au fost incluși în „Lotul celor 16” numit Rugul Aprins
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
este denumirea prin care a intrat în istorie un proces terminat la 15 septembrie 1959 la Brașov (pe atunci "Orașul Stalin"), care a avut ca rezultat condamnarea la un total de 95 de ani de muncă silnică, confiscarea averilor și anularea drepturilor civile, a grupului de cinci scriitori transilvăneni de limbă germană, Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel și Harald Siegmund, pentru "infracțiunea de instigare împotriva ordinii sociale și agitație", unul din capetele de
Procesul scriitorilor germani () [Corola-website/Science/325775_a_327104]
-
capturați la 22 decembrie 1944 de către trupele americane nu departe de unul din locurile unde se petrecuseră masacrele civililor de la Stavelot. Un bărbat a fost achitat, ceilalți au fost găsiți vinovați și în mare parte condamnați la zece ani muncă silnică, cu excepția a doi gradați care au primit pedepse de 12 și respectiv 15 ani.
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
jucat 10. Născut la 4 iunie 1938 la Ploiești, este nepot de senator și prefect al județului Prahova și fiu al Ioanei Poescu, și a avocatului Paul Grigorescu, un apropiat al lui Iuliu Maniu, condamnat 20 de ani la muncă silnică de comuniști, fapt ce avea să-i marcheze nefast tinerețea dramaturgului. Eliminat din școală, eliminat din liceu, evacuat din case și obligat să devină muncitor pentru a-și putea completa studiile universitare, lui , după absolvirea Facultății de Științe Juridice la
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
Mai târziu a profesat în baroul de avocatură buzoian. În timpul liceului face parte din colectivul redacțional al revistei „"Licăriri literare"” (1929), revistă în care publică proză și versuri. Ca student frecventează Cenaclul Sburătorul. Regimul comunist l-a condamnat la muncă silnică în lagărul de la Periprava, din cauza convigerilor sale de extrema dreaptă. A fost întemințat în perioada 1948 - 1960. În perioada șederii sale la Buzău a fost redactor la revista „"Carnetul literar"”, în perioada 1931 - 1934 și la ziarul „"Gând nou"”, între
Dem Iliescu () [Corola-website/Science/329530_a_330859]
-
a putut dovedi nimic. Totuși, în 1950 este judecată în contumacie pentru complicitate la crime de război prin faptul că escadrila ei a transportat în țară diferite bunuri ale statului sovietic. A fost condamnată la 20 de ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică și confiscarea întregii averi. În 1946 s-a căsătorit cu comandorul Traian Udriski (n. 23 februarie 1906, Focșani), pilotul și instructorul aviatic al regelui Mihai. În 1947 se se naște fiul lor, Radu-Șerban. Pleacă din
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
Jovibarba heuffelii "), garofiță albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), precum și o specie rară de mușchi ("Buxbaumia viridis"). Alte specii din flora spontană: tătăneasă ("Symphytum officinale"), traista-ciobanului ("Capsella bursa-pastoris"), țintaură ("Centaurium umbellatum"), viorele ("Scilla bifolia"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), silnic ("Glechoma hirsuta"), leurdă ("Allium ursinum"), brândușă de toamnă ("Colchicum autumnale"), margaretă ("Leucanthemum vulgare"), brustur-negru ("Symphytum cordatum"), mierea ursului ("Pulmonaria rubra"), mirodea ("Hesperis nivea"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), garofiță ("Dianthus carthusianorum"), păștiță ("Anemone nemorosa"), iarba osului ("Helianthemum nummularium"), coacăză ("Bruckenthalia
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
pe 11 septembrie 1872, cu acuza de numeroase infracțiuni, printre care și crima premeditată, formarea unei bande armate, răpirea de persoane, jaf și rebeliune împotriva poliției. Dar condamna, prin Decretul regal din 13 septembrie 1874, a fost comutată în muncă silnică pe viață în condiții obscure, așa cum au fost condamnați și alți tâlhari cu acuzații similare. Potrivit lui Del Zio, motivele au fost politice și diplomatice, deoarece guvernul italian ar fi trebuit să se supună "voinței franceze". Francesco Guarini, avocatul lui Crocco
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
femeile voastre au primit de la voi un legământ greu?" Versetul 22: "Nu vă căsătoriți cu femeile e care tații voștri le-au avut de soții, în afară de cea ce a fost înainte, căci cu adevărat aceasta este o faptă nerușinată și silnică, un drum rău ales." Versetul 23: "Vă sunt oprite vouă: memele voastre, fiicele voastre, surorile voastre, mătușile din partea tatălui, mătușile din partea mamei, fiicele fraților voștri, fiicele surorilor voastre, mamele voastre care v-au alăptat, surorile voastrede lapte, mamele femeilor voastre
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
Drăgănești, Prahova, Rodas s-a născut pe 14 noiembrie 1924 și a fost arestat prima dată pentru apartenență la Frățiile de Cruce în 1942, când era elev la Liceul Comercial "Spiru Haret" din Ploiești. Condamnat la cincisprezece ani de muncă silnică, a fost eliberat în aprilie 1944 prin decret și rearestat după doar patru luni. Plimbat prin mai multe închisori, a reușit să evadeze din lagărul de la Slobozia în septembrie 1945 și a fost reîncarcerat abia pe 17 mai 1948. Anchetat
Constantin (Tache) Rodas () [Corola-website/Science/329253_a_330582]
-
luni. A fost eliberat pe 17 februarie 1956. Constantin Rodas nu a reușit să își termine studiile niciodată, fiind rearestat pe 14 mai 1958, în al doilea mare val de represiune. A fost condamnat la alți douăzecide ani de muncă silnică și a fost închis la Ploiești, Jilava și Aiud. A refuzat și reeducarea de la Aiud, fiind izolat în Zarcă. După eliberarea din 1 august 1964, a lucrat în contabilitate, fiind permanent șicanat de Securitate. http://www.scribd.com/ - Cronica unei
Constantin (Tache) Rodas () [Corola-website/Science/329253_a_330582]
-
avut două soții, Anisia de Costin (1897-1965) și baronesa Margit (1903-1971), fiica generalului austriac de divizie Eduard von Vetsei. Fiind capul unei familii "de origine nesănătoasă", Alexandru a fost condamnat în 1949 de regimul comunist la cinci ani de muncă silnică la Canalul de la Dunăre la Sulina, ulterior la domiciliu forțat la Dumbrăveni.
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]