2,018 matches
-
rostite de Hattie au fost imprudente. Emoțiile lui George când se strecurase în casă prin pivnița de cărbuni erau amestecate și printre ele se infiltra și teama - un excitant amalgam de neliniște și de bucurie sinistră, și acel vechi, intens simțământ de culpabilitate, inseparabil de senzația stringentă a unei datorii de împlinit. Șocul brusc al prezenței lui Hattie, atitudinea ei sfidătoare, l-au temperat în oarecare măsură, punându-l pe gânduri. Până în acel moment, gândirea fusese cu totul absentă. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzuse când alunecau și se încordau pe geamul din spatele mașinii? Sau le văzuse doar într-una din fanteziile lui? N-ar putea găsi vreun indiciu? Dar orice indiciu i se furișa din minte, reducându-l la un zadarnic, neputincios, pustiu simțământ de nimicnicie. Dacă ar fi putut să-i spună cineva, dacă măcar ar fi existat vreun martor. Dar a existat un martor, ba chiar îl și recunoscuse. Și această idee se dizolvă însă în neantul din mintea lui și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimeni. Zet asculta de fiecare dată cu mult interes aceste povețe reconfortante, privindu-l pe Adam cu ochișorii lui vioi și scoțându-și din când în când limba ca să-l sărute pe nas. Scena aceasta îi inspira lui Gabriel vechiul simțământ familiar: amestecul de intensă iubire și de intensă teamă, fiecare dintre emoții împingând-o pe cealaltă la suprafață. Adam era îmbrăcat în uniforma lui școlară, „knickerii“ care-i plăcuseră iui Hattie: pantaloni golf din catifea reiată cafenie, un jerseu albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
salivă la colțuri, la ochii gălbui, dreptunghiulari, aprigi, care se străduiau din greu să-i transmită un semnal. Movilițele moi de pe frunte, ciuruite de pori dilatați, aflate atât de aproape de ea, de cealaltă parte a mesei, îi inspirau un ciudat simțământ de tristețe, de bătrânețe. Se simțea cuprinsă de frică și în același timp de milă. Rosti, doar ca să spună un cuvânt mângâietor: — O, nu fi îngrijorat, te rog, nu fi îngrijorat... — M-am privat de tovărășia ta și acum cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în inima ei în chip tainic, posesiv, identificându-se cu dorințele lui până la punctul în care îi venea greu să creadă că el era o persoană diferită, cu alte preocupări, care habar nu avea și nici nu se sinchisea de simțămintele ei. Dorința de a-ți mărturisi iubirea este un ingredient firesc al iubirii însăși; pe care aceasta îl consideră ca pe un privilegiu, o binecuvântare, un dar ce se cere dăruit. Fără îndoială, dorința de a i se confesa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te iubesc. Pentru că mă gândesc... că ceea ce ne leagă... e ceva absolut. — Absolut, ce cuvânt! Totdeauna ai fost o absolutistă. Tu vorbești de iubire, tu care n-ai în tine pic de tandrețe, de blândețe, de iertare! — Încerc toate aceste simțăminte, dar tu le ucizi mijloacele de a se exprima, felul în care aș dori să le exprim, tu respingi limbajul meu... Întotdeauna e vina mea. Nu. — Nu mi-ai iertat niciodată nimic. Ții minte fiecare greșeală a mea. Parc-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te văd suferind, încercă să nu suferi... — Te înspăimânt, îți provoc repulsie fizică. — Nu! — Ieri te-am înspăimântat... ieri, sau când a fost... am pierdut noțiunea timpului. — Ieri a fost de mult de tot. Să știi că nu-mi inspiri simțămintele de care ai vorbit. Eu am cu totul alte senzații... simt... simt că te-am descoperit. — Vrei să spui că e o situație interesantă, o discuție care te incită. — Nu! — Of, ce prostie, și ce chin! — E drept că descoperirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lor luase sfârșit. Vorbi: — Ești răscolită, tulburată, pentru tine totul înseamnă doar o experiență nouă, și ești decepționată. Dar pentru mine, Hattie... nu-ți pot spune ce iad e viața mea. Hattie refuză să-și exprime compătimirea. Se gândea la simțămintele ei. — Mi-ai forțat iubirea pentru dumneata... asta ai făcut... și acum o ucizi pe loc. Mi-ai stârnit atât de multe sentimente... Te-ar surprinde să știi cât de mult simt... ce simt acum... Pentru că ești atât de aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care vin membri sistemului la astfel de întîlniri? 2. Care este starea generală a membrilor sistemului: pozitivă sau negativă? 3. Cum evaluează membri sistemului informațiile primite? 4. Ce reacții declanșează o anumită informație în rîndurile membrilor sistemului? 5. Cu ce simțăminte și cu ce încărcătură informațională pleacă membri sistemului, în momentul în care se termină manifestarea? Dacă se reușește aflarea răspunsurilor la aceste cinci întrebări, in-formațiile sînt suficiente, pentru ca membrii birourilor de imagine sau consilierii PR ai sistemului să poată avea
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
mituri și ritualuri, iar cel de-al doilea cuprinzînd o ierarhie, împreună cu un set de reguli formale. Tradiția, miturile și ritualurile sînt folosite de consilierul PR al sistemului cu un scop major, și anume acela de a crea în interiorul sistemului simțămîntul de Noi. Este extraordinar ca membrii unui sistem să simtă conceptul de Noi. Conceptul de "noi" nu trebuie înțeles ca o masă de oameni, nivelată. "Noi" reprezintă o sumă de "Eu-ri" cu potențialități specifice, care conștientizează dorința apartenenței la "Noi
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
de Noi. Conceptul de "noi" nu trebuie înțeles ca o masă de oameni, nivelată. "Noi" reprezintă o sumă de "Eu-ri" cu potențialități specifice, care conștientizează dorința apartenenței la "Noi" și care, prin calitățile sale contribuie la întărirea ideii de "Noi". Simțămîntul de "Noi" oferă unitate și putere sistemului. Există o serie întreagă de acțiuni și tipuri de întruniri pe care le-am descris în această carte, care contribuie semnificativ la crearea ideii de "Noi". În ceea ce privește subsistemul formal și rolul său în
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
avea știință de ele. Și, dacă totuși avea știință, cu siguranță că rangurile o lăsau indiferentă. Mama continuase să le viziteze pe cumnatele ei, mătușile lui Tiberiu, de fiecare dată cernită, dându-i lacrimile la fiecare două, trei vorbe, cu simțământul că numai în casa aceea își putea afla mângâierea și liniștea, adică alături de surorile soțului ei dispărut. Și a continuat să fie dezinteresată de trecutul ei. Și nici pentru trecutul soțului ei n-a arătat vreodată vreun interes special. A
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dezgust, îi ajută mai târziu să asculte empatic fără a se implica emoțional (Fox & Lief, 1963). Empatie clinică vs grijă detașată Este evident că înlăturarea tuturor emoțiilor resimțite este imposibilă medicilor, dar ideea de empatie clinică încurajează recunoașterea obiectivă a simțămintelor pacientului. Simpla etichetare a stărilor nu este suficientă. Halpern (2001) subliniază importanța sincronizării cu pacientul, recunoașterea emoțiilor sale atunci când ele apar și adecvarea discursului în consecință. Un studiu care a observat interacțiunile dintre pacienți și medici, a raportat că medicii
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
să fie transformată în livadă înflorită sau cu fructe date în pârg. M-a impresionat sincer paginile de final și sfârșitul simplu de muritor a generalului, unde cartea are de acum rezonanțe sonore și sufletești în memoria lectorului, dându-i simțăminte nostalgice și acel dulce-amar ce ți-l lasă o carte bună. Ce să mai spun despre carte în câteva cuvinte, dinaintea întâlnirii cu autorul? Că este o nouă cărămidă în tezaurul de suflet al unui om care și-a irosit
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
mai iubesc! Dacă în clipele acelea aș fi avut la îndemînă un revolver, cred că mi-aș fi zburat creierii fără nici o ezitare. Nu mai jucam teatru de rândul acesta. Toate cuvintele pe care le rosteam erau fotografii credincioase ale simțămintelor mele. Izbucnise, printre prefăcătorii, adevărata mea fire și ea vorbea acum. Și vorbea atât de cald și de convingător că nici o forță n-ar fi putut să i se împotrivească. Într-adevăr, cine s-ar fi încumetat să reziste acelui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
goliciunea. Pentru întîia oară îmi veni în minte că aș putea s-o (rețin toată noaptea, profitând de împrejurarea că soră-sa era plecată în provincie, și s-o am. Cu toate astea am gonit ispita care îmi insulta un simțământ curat de ocrotire față de o ființă aflată în paza mea. Legătura cu Mihaela era pură, îmi trezea avânturi de generozitate, îndemnuri la fapte mari. Aș fi făcut pentru ea chiar acte de eroism dacă vreo împrejurare le-ar fi cerut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sus și mângâia marea cu mâinile lui de lumină. Apa tremura înfiorată și-i plăcea, se vede, jocul. Din pricina asta avea fața strălucitoare, ca un om fericit. Prezența mării făcea să ne simțim uriași, ca Guliver în țara piticilor, și simțământul acesta de grandoare era atât de puternic, încît crdeam că am ieșit din noi, iar în spate se târau nevolnic rămășițele noastre. Și mergând așa la braț cu marea, amândoi îi sorbeam aerul, măreția, necuprinsul. ― Du-te și-i cere
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
luminos și coborâșul sumbru? Asta e marea artă, să știi să mori frumos! Și scoțând un revolver își trase un glonț în inimă. Oare marea artă în iubire nu e să rupi când ești pe culme? De ce să aștepți descompunerea simțămintelor, inevitabilele certuri, înjosiri, invective, care scoboară în mocirlă cerul dragostei? De ce să aștepți mușcăturile înveninate ale șerpilor de care pomeneam adineauri și să nu isprăvești în plină strălucire? ... Chiar în seara aceea am așternut Mihaelei scrisoarea de despărțire. La aceasta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în orice termeni ar fi fost concepută. Această nesăbuită necesitate care mi se înfipsese în creier, m-a împins să-i scriu din nou. Îi explicam, de astă dată, rostul primei scrisori ca o simplă încercare de a-i verifica simțămintele. " Și iată, conchideam, adevărul a ieșit la iveală ca untdelemnul deasupra apei. Nu, nu m-ai iubit, e limpede. Dacă m-ai fi iubit cât de puțin, ai fi alergat ca o nebună, după primirea scrisorii cu pricina, ca să vezi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-o pe mama noastră adevărată, și acum, când pe Mihaela o pândește dezonoarea, vin și te întreb: știi care este datoria dumitale? ― Datoria mea? Ce vreți să spuneți? ― Am pus o întrebare clară. Dacă ești om de onoare, dacă ai simțământ omenesc, trebuie, ai obligația morală de a repara tot răul pe care l-ai făcut. A fost o fată cinstită și nu merită situația pe care i-ai creat-o. ― Domnișoară Deleanu, e adevărat că între noi a existat o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în fața unei hotărâri coapte. ― Chiar la o eroare ai redus dragostea noastră? Se vede atunci cât preț puneai pe dânsa. Ți-am mai spus și repet: scrisoarea de despărțire n-a fost decât o simplă încercare de a-ți verifica simțămintele, o capcană pe care ți-am întins-o. ― Parcă eu spun altfel? Și ți-ai dat seama că n-am decât dispreț pentru tine. Și cu asta am isprăvit. ― Dar n-am isprăvit eu. Admit că am comis o greșeală
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
numărul unu. Ar fi reacționat numaidecât înăsprind tot mai mult relațiunile dintre noi și așa destul de șubrede. Cel mai cuminte lucru era s-o iau cu binele (sau cu duhul blândeții cum spunea soră-sa), să-i trezesc, cu ajutorul amintirilor, simțămintele de odinioară care dormeau somn greu. Poate în felul acesta voi reuși cât de cât s-o înduplec. Nu trebuia în ruptul capului să scap prilejul. Pentru că, nu știu, dar simțeam că e un prilej unic, decisiv. Ciudat: pentru prima
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o grijă apăsătoare, absurdă, care în răstimpuri lua forme de spaimă neînțeleasă. Încercam s-o alung cu rațiunea (dealtfel n-avea nici un sens) și izbuteam pentru o bucată de timp; dar după aceea revenea tot mai obsedantă și neliniștitoare. Aveam simțământul că se petrece ceva anormal cu această căsătorie, că-i lipsește ceva, că nu-i decât o simplă înscenare. Iată, mă aflam la propria-mi nuntă și totuși nu eram convins că mă însor. Oare lipsa părinților sau altceva neconform
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Să mă schimbe Mihaela cu altul? Pe mine, cuceritorul atâtor femei cărora le-am stârnit râuri de lacrimi? Nu, hotărât lucru, pentru Tudor Petrican nu exista, nu se născuse încă infidelitatea. Cu toate astea îndoiala (deși până acum străină de simțămintele mele) mă sfredelea mereu ca burghiul. Și ca să mă conving de șubrezenia acestor bănuieli stupide și să scap de pacostea obsesiei, am urmărit-o într-o zi pe Mihaela cu mașina, tot așa cum făcuse bărbatul Iolandei Manole, eroul tristei drame
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
transcrierea divorțului, mi-am dat seama ce pierdusem, cât preț aveai tu. E parcă un făcut să nu ne dăm seama de valoarea unei ființe sau a unui lucru decât după ce-l pierdem. Despărțirea mi-a deschis mintea asupra unui simțământ de care nu mi-am dat niciodată seama că există câtă vreme ai fostul soțul meu: că te iubeam. Nu ridica din umeri; nu te mint, nu te-am mințit niciodată. Și mai ales în clipele acestea. Te-am iubit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]