19,447 matches
-
Marina Constantinescu Alexander Hausvater este un regizor carismatic cu un discurs convingător, bine structurat și expus cu un simț de retor desăvîrșit. În ultimul timp mi se pare că s-a creat o distanță între intenție și, mai ales felul în care ea este prezentată, și concretizarea ei. Alexander Hausvater teoretizează, glosează minunat pe marginea propriului spectacol, încărcîndu-l cu
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
cazul românesc, domeniul e foarte instructiv din punct de vedere lingvistic, în etimologie vădindu-se tradiția asimilării mai multor influențe (de la sarma la borș, la șnițel, ștrudel, pizza sau hamburger). Una dintre zonele în care etimologia poate face unele surprize simțului lingvistic comun mi se pare aceea a "fructelor de mare": sintagma e tîrzie, calchiată după franceză (acum se înmulțesc indicațiile de tip "produse seafood"), dar acoperă o realitate orientală și mediteraneană cu care lumea românească se familiarizase mai de mult
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
același premier să se deplaseze prin oraș însoțit de coloane nesfârșite de mașini pline de sepepiști. De ce se teme dl. Năstase? Bazându-se pe o majoritate confortabilă, el poate face și desface absolut orice lege - mai puțin aceea a bunului simț. Îl înțeleg pe dl. Năstase că încearcă să-și facă curaj, lăsând impresia că e stăpân atât în țară, cât și în propriul partid. Realitatea tristă e că stă pe scaune mult mai șubrede decât își imaginează. Să nu ne
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
ei însiși să ducă o viață de câine, asociindu-se cu nefericitele patrupede, păzindu-le cât pot de juvățul Marelui Hingher... Dulăii, cotarlele, maidanezii, clasa proletară ce latră, substituită, se gudură recunoscătoare, pe lângă cealaltă clasă, treptat aliată... Mai mult chiar, simțul proprietății, de care dl. Iliescu zicea că este un moft (mă întreb, ce-i aparține dumisale, de fapt?!), câinii solidarizați de mizerie, cu instinctul lor natural retrezit de înduioșările cetățeanului, luă, în proprietate, fiecare, parcela lui, apărată, slujită cu un
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
Tăutul - un scriitor de satire deosebit de talentat sau despre Catastihul amorului, roman anonim din 1865 greșit atribuit lui Radu Ionescu, critic, estetician și poet în epocă, în fond o destul de probabilă traducere localizată din franceză. Spiritual și cu un deosebit simț al asocierilor, Ștefan Cazimir surprinde adeseori prin întorsura pe care o ia la un moment dat expunerea, asemeni unui scamator care uimește prin imprevizibilul mișcărilor. Timpul și spațiul cultural nu mai sunt obstacole, iar conexiunile între autori, scrieri sau diverse
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
și totuși ascultând discul, cu toate lecturile sedimentate în memorie, ești furat de vitalitatea discursului. În pofida numeroaselor versiuni incitante, dirijorul nu se lasă constrâns de apăsarea marilor modele și atent la păstrarea echilibrelor interioare, le insuflă o libertate controlată minuțios. Simțul impecabil al desfășurării timpului muzical - care caracterizează de altfel interpretările lui Andreescu - operează și aici mlădiind fraza după pulsațiile firești și conferă formei un dinamism intrinsec. Prima parte și mai ales Scherzo au o fluență care nu este dată numai
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
Barmy (1962), The British Museum Is Falling Down (1965), Out of the Shelter (1970), Changing Places (1975), Small World (1984), Nice Work (1989), Souls and Bodies (1990), Paradise News (1991), Therapy (1995), Thinks... (2001). Inteligență prin excelență ironică, cu un simț al umorului ieșit din comun, cu poftă pentru narațiune dar și teoretizarea ei, Lodge e scriitorul Desperado de referință. Problematica romanelor lui merge de la confruntarea religie-sex la terorismul politic, de la ridiculizare la căldură sufletească și înțelegere. Lodge e autorul complex
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
căldură sufletească și înțelegere. Lodge e autorul complex, care construiește și tipare comice, dar și povești atașante. Spre deosebire de mulți Desperado, e foarte 'citibil', nu întinde capcane și nu vrea să fie complicat ori epatant. Lodge este adeptul romanului de bun simț și al criticii pe înțelesul tuturor. Lidia Vianu: Ați scris romane care evadează în ceea ce numiți "comic", romane care se hrănesc cu zâmbetul lectorului și care își clădesc intriga și personajele pe ironie, ca un sine qua non. Nici nu
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
trebuie să amuze, să aducă plăcere. L.V.: Changing Places (1975) se încheie cu sugestia că un film are posibilități mai mari decât o povestire. N-aș crede că preferați ecranul cărții, fiindcă știu că tot ce spuneți trebuie luat cu simțul umorului, totuși vă întreb: Care credeți că va fi viitorul cărții? Poate ecranul (cinema, computer, televizor, 'tele-ecran'etc.) să întreacă plăcerea lecturii? D.L.: Întrebare grea. Răspuns scurt: nu. Nu cred că mijloacele electronice de comunicare pot ucide lectura și cartea
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
care nu le mai revendică nimeni sau teritorii de multă vreme abandonate, mi se pare destul de trist. Principala noastră infirmitate: absența tragicului, apoi suficiența, complexul inegalabilității, al superiorității, bășcălia măruntă, reluarea unor tendințe sau curente eșuate demult, contemplarea primitivă, exacerbarea simțurilor, inapetența pentru întrebările esențiale ale omului și toate cele ce decurg de aici spun foarte multe despre un mod de a înțelege și practica literatura. Nu mă îndoiesc că vor apărea și alte anchete, cu alți "mari" în top, căci
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
efort intelectual, cunoaștere, durere, spaimă, neliniște. Și mai este o categorie, de... continuatori! Unii declară că au rezolvat diverse situații chiar mai bine decît modelul! Sîntem cei mai...! Gogol al nostru, Joyce al nostru, Tolstoi al nostru etc., etc. Absența simțului tragic ne menține, am mai spus-o, la periferia interesului general. O mentalitate provincială începe să se extindă periculos. Cît despre simțul ridicolului, ce să mai vorbim? Diverși lideri împărțind ciracilor laude și locuri în Pantheonul dîmbovițean. Unde, fără îndoială
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
bine decît modelul! Sîntem cei mai...! Gogol al nostru, Joyce al nostru, Tolstoi al nostru etc., etc. Absența simțului tragic ne menține, am mai spus-o, la periferia interesului general. O mentalitate provincială începe să se extindă periculos. Cît despre simțul ridicolului, ce să mai vorbim? Diverși lideri împărțind ciracilor laude și locuri în Pantheonul dîmbovițean. Unde, fără îndoială, vor ajunge Aproape Tolstoi, Aproape Gogol, Aproape Dostoievski. Eu cred că ar fi vremea ca scriitorii să redevină ceea ce au fost. Dar
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
cu nouăzeciștii, Cornel Regman a reușit să configureze și o imagine completă, exactă și destul de nuanțată asupra literaturii române postbelice. Schimbările de "canon" nu sunt importante pentru el decît în măsura în care se supun celui mai restrictiv "canon": al valorii. Acest extraordinar simț al valorii, pe care puțini critici îl au, deși mulți îl clamează, i-a permis lui Cornel Regman să guste literatura autentică indiferent de epocă sau poate deferent cu fiecare epocă. Dacă prețuiește "Psalmii" lui Doinaș sau "Baladele" lui Radu
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
un efect provocator. În paranteză fie spus, toate acuzele de "cabală", "conjurație" ș.a.m.d. care i s-au adus sînt nemaipomenite copilării, chiar dacă nu odată sinistre prin vehemența cu care s-a cerut pedepsirea �complotiștilor". Fie și numai bunul simț arată fără echivoc că nu a fost vorba de nici o "concertare", ci de o convergență cît se poate de firească între oameni care gîndesc și simt, într-o problemă dată, aproximativ la fel. Numitorul comun al articolelor, atît de transparent
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
fost, îl luă în bătaie de joc imitînd ce-i spunea el maică-si, în copilărie, ceea ce însuși anticarul îi povestise într-unul din momentele lor de intimitate: "Mamă, mamă, de ce m-ai făcut așa de mic, rău și urît?" Simțul ei acut și rațional de dreptate, văzînd cît de ironizată fusese "clasa muncitoare" prin reprezentantul ei, oricît de caraghios ar fi fost, - o inamică, în fond, care și începuse "răfuiala istorică", - o determina să exagereze, să forțeze nota, deși nu
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
cu poetul austriac prin aceeași viziune schizomorfă asupra universului, pe Rimbaud și pe Baudelaire, pe care, de altfel, tânărul Trakl îl citea fascinat când se afla la Viena, pe la fel de necunoscuta (în timpul vieții) Emily Dickenson cu care împarte același simț al contradicțiilor intime ("Sunt întotdeauna trist când sunt fericit. Nu e ciudat?" sau "Devii mereu mai sărac pe măsură ce te îmbogățești" - din corespondența lui Georg Trakl) și nu în ultimul rând, l-am apropia de poetul român Bacovia, alături de care pășește
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
librării și biblioteci, chiar din simpla lectură a presei, constat un tot mai mare interes pentru cărțile de bucate. E un semn bun, la urma urmelor, de prosperitate și ușoară decadență, dar și de pragmatism: trăim vremuri de răsfăț al simțurilor și de entuziasm al lui "pot face orice". În fiecare cititor de asemenea volume stă, pe cale de a fi descoperit, un gurmand rafinat și un bucătar pe măsură. La jumătatea anilor '90 Jean-Michel Revel a publicat o carte - poate chiar
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
în România. Eu consider că este o eroare (am și scris despre asta): localnicii nu au obligația "să adopte" ce li se spune, ar trebui, pur și simplu, să asculte, să adapteze, să ciupească acele lucruri pe care bunul lor simț le sugerează. Da, așa cum spui, există și excepții, oameni "plecați" care se insinuează în chip abil în modurile de gândire ale celor "rămași". Numai că, după mine, asta nu înseamnă mare lucru: avantajul celui desprins e tocmai unghiul său de
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
rasismul e o mișcare de stânga!), așa cum îl înțeleg eu, are ca un fundament ultim un anume absolutism: egalitate absolută, nivelare, "puritate", consecvența reducționistă, visul etern al omogenității. O gândire liberal-conservatoare, sau pur și simplu orice gândire, pornind din bunul simț moderat, caută dimpotrivă posibilul, acceptabilul, caută soluția cinstită și calmă. Iată ce trebuie să înțelegem: că trăim într-o lume a imperfecțiunilor, pe care întruna căutăm să le reparăm și să le îndreptăm (așa se și cuvine), iar nu într-
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
nici o soluție, ci doar reflecții și teoretizări. Zizek susține, confirmînd cîteva din mai discretele aluzii ale lui Keene, că prăbușirea comunismului (atît de nesperată, după ororile celor cincizeci de ani) a condus la crearea unor așteptări profund utopice, alterînd astfel simțul realității. Capitalismul, pentru cineva care privește lumea prin asemenea lentile prea generoase cu detaliile urîte, nu e o soluție acceptabilă. Mulți intelectuali din Est abhoră capitalismul, mai cu seamă în varianta sa americană, receptîndu-l prin grila heideggeriană sau cea a
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
melodramă. Satira de moravuri din subtext Cărțile pentru copii sunt și ele scrise cu o mână neezitantă, de un povestitor exersat. În plus - trăsătură care îl individualizează pe Stelian Țurlea printre autorii de cărți pentru copii - ele se remarcă prin simț publicistic. Prozatorul imaginează tot felul de aventuri plecând de la evenimente care au preocupat și chiar au obsedat presa: eclipsa de soare, Jocurile Olimpice, trecerea într-un nou mileniu, însoțită de spaima că va avea loc sfârșitul lumii etc. Peisajul însuși este
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
Oceanului, pe propriul lor teren, cu American Beauty. Rămas la fața locului, autorul lui Billy Elliot se simte mai în largul său, filmează în decorurile naturale ale unui orășel minier și dă curs documentarismului congenital al insularilor. Dar și unui simț al inefabilului pentru care cinematograful s-a născut cel puțin cu aceeași îndreptățire ca în registrele spectaculosului. Urmărind afirmarea talentului de balerin al unui băiat (interpretul de 14 ani, Jamie Bell, i-a învins pe contracandidații din alte filme, Tom
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
și orientalist Fusco Maraini, aparținând unei familii de intelectuali cu durabile veleități scriitoricești, și a Topaziei Allicata de Salaparuta, vlăstar emancipat și nonconformist al unei străvechi familii aristocratice siciliene, Dacia pare să fi moștenit de la ambii părinți spiritul de libertate, simțul dreptății și curiozitatea tinerească lipsită de prejudecăți cu care privește viața. Mânată de interesele etnografice ale tatălui, în perioada 1938-1946 toată familia s-a aflat în Japonia, unde, survenind războiul, timp de trei ani a trăit închisă într-un lagăr
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
securitatea lui Ceaușescu se folosea de înalte fețe bisericești pentru a influența exilul românesc. Știam de infiltrările - ce supraviețuiesc și astăzi - serviciilor secrete în lumea credinței. Și mai știam că acolo unde "jurământul de ascultare" e mai puternic decât bunul simț și decât rațiunea, mai devreme sau mai târziu putregaiul va corupe totul. Mai știam, de asemenea, că în numele credinței se petrec multe abuzuri și se cultivă un medievalism strident. Am văzut, în primăvara anului trecut, la Schitul Darvari, o scenă
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
lipsa cozii, omul diviniza orice forță a naturii gata să-l vatăme, ba chiar să-l extermine, nu este deloc sigur că în acele aurorale momente a ceea ce s-a numit vârsta de aur, el era cu desăvârșire lipsit de simțul proprietății. Și că tot așa a dus-o pe plaiurile noastre până mai ieri, alaltăieri când, otrăvit de miasmele Vestului s-a tulburat, firește nu chiar într-atât încât să nu știe cui să dea votul. Astăzi, omul veacului XXI
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]