1,491 matches
-
50. Herman Nohl, Stil und Weltanschauung, Jena, 1920. 51. Cf. Emile Cailliet, Symbolisme et âmes primitives, Paris, 1936, în care se acceptă cu remarcabilă seninătate și lipsă de discernămint critic echivalența dintre spiritul prelogic al popoarelor primitive și obiectivele poeților simboliști. 52. MacNeice, op. cit., p. 111. 53. Vezi Harold Rosenberg, Myth and Poem, în Symposium, II (1931), p. 179 și urm. 54. Gladys Wade, Thomas Traherne, Princeton, 1944, pp. 26-37. Vezi analiza critică a lucrării făcută de E. N. S. Thompson, în
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
stânca lui Sisif). Sonetele shakespeariene i-au fost la îndemână și l-au îndemnat la emulație. La fel cosmogoniile din Rig-Veda. Și așa mai departe. Mereu în căutarea adevărului în cuvânt și topirea acestuia într-o eufonie superbă, depășind jocurile simboliste cu cuvintele, i-au fost țeluri superioare de atins. De aceea Th. Codreanu are dreptate când vede în opera lui Eminescu o sinteză indisolubilă între cele trei aspecte ale gândirii și creației sale, și dă postmodernismului care legitimează "un pluralism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și "Întoarce fiecăruia ce-i dă". Complexul bacovian, așa cum îl denumește, îl descrie și îl explică pe larg domnul Theodor Codreanu, se înscrie într-un cerc foarte mare. Și într-adevăr, conexiunile sale de semnificație poetică încep de la ultimele grupări simboliste, trec prin grupările primei avangarde și se reactivează până la Nichita Stănescu și generația optzecistă, textualistă. Lucrul este real, dar, după opinia mea, în definirea strictă a rezoluției specifice personalizate a oricărui poet, conexiunile, interferențele trebuie limitate, nu extinse. Astfel, ajungem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
face seară/ Cina,/ Culcarea.../ Dar, și un vis deosebit". Bacovia deschide calea notației directe, concentrate, eliminând progresiv coordonate poetice ale limbajului modern standardizat. Cum spuneam, "proza", dimpotrivă, se liricizează, în spiritul poemului în proză sau al prozei poetice de coloratură simbolistă. Mai precis, poem în proză, ridicat de simboliști la rangul de formă literară ideală, ca aspirație spre sinteză și experiment, pe linia Aloysius Bertrand, Maurice de Guérin, Baudelaire, Mallarmé, Huysmans ș.a., iar la noi Macedonski, I.C. Săvescu, Ștefan Petică. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
precis, poem în proză, ridicat de simboliști la rangul de formă literară ideală, ca aspirație spre sinteză și experiment, pe linia Aloysius Bertrand, Maurice de Guérin, Baudelaire, Mallarmé, Huysmans ș.a., iar la noi Macedonski, I.C. Săvescu, Ștefan Petică. În registrul simbolist sunt textele din Bucăți de noapte și Dintr-un text comun. Evocările reduc anecdotica la minimum sau o exclud, în tot cazul încalcă și transgresează codul prozei care încearcă mult cu "inefabil", într-un fel de "paralelism cu deveniri în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la Bacovia timpul generează senzațiile cele mai puternice, melancolizându-l și dramatizându-l în categorii negative: în "ecou de pustiu și tăcere", în rezonanțe dizarmonice de nopți "plângătoare și pustii". Episodul cubului negru, "un cuib al uitării" e de pură extracție simbolistă, iar scena unei femei care se confesează autorului e tipică decadentismului de sfârșit de secol: "E târziu, de acum nu voi mai iubi decât rochiile de mătase și poeziile triste". Interioritatea muzicală, peisajele autumnale, parcurile desfrunzite, lumea rafinată sau vulgară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
E târziu, de acum nu voi mai iubi decât rochiile de mătase și poeziile triste". Interioritatea muzicală, peisajele autumnale, parcurile desfrunzite, lumea rafinată sau vulgară, boema artistică, ființele rătăcite, melancolice, "străzi cu grădini plouate" iată teme și motive din panoplia simbolistă, transpuse în dicțiune lirică. În amestecul de umbră și lumină, peisaj vesperal prielnic imaginilor și situațiilor stranii, un călugăr visează un cod coordonator, deși e un "patriarh al magiei negre"; doi pensionari comentează o dramă amoroasă; un nebun "mânca și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ceva esențial, datorită metodei folosite și ochiului sagace al celui care cercetează straturile de profunzime ale unei opere ce mai are destule lucruri de "ascuns" și de "arătat". Pentru a putea ajunge la esența bacovianismului, Theodor Codreanu explică de ce "eticheta simbolistă" a împiedicat pentru mult timp o receptare corectă a autorului băcăuan, după un excurs necesar în critica interbelică. Găsește totuși loc și timp să vadă în Bacovia "ipostaza literară și morală a Cenușăresei", dar și un veritabil precursor al literaturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cerebrală. De aceea și creația poetică este excepțională." (apud op. cit, p. 114). Descoperim împreună cu autorul acestei cărți un Bacovia apropiat preceptului cvasi-idealist al lui Platon: "esse est percipi"; și, prin recuperarea unor elemente, transpuse mai mult sau mai puțin simbolist dintr-un sistem logic într-unul analogic, găsim prin intermediul acestui volum critic arta ca reflectare a vieții autorului, cuvintele ca timbre spirituale. În cea de-a treia secțiune, care da și titlul cărții în discuție, universul cultural deschis de filosofia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cartea care ajunge la soluționarea tendințelor contrarii una alteia și amândouă spiritului bacovian: minimalizare, pe de o parte, punctul comun al teoriilor din această zona hermeneutică este ideea decadenței; pe de altă parte, idealizarea, entuziasmul naiv, pe linia prejudecății descendenței simboliste. Titlurile din Complexul bacovian sunt în sine elocvente și fiecare capitol poate fi considerat o carte: structură exigentă, situare diacronică și sincronică a tezei elaborate, dezvoltare concentrică a ideii, la fiecare întoarcere asupra problematicii discutate se simte progresia înregistrată în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alchimic". Primul capitol al studiului exegetic Complexul bacovian operează periodizarea, cu analiza tendințelor, receptării critice a lui George Bacovia. Destinul autorului a stat sub semnul diagnosticelor ismelor, de care nici astăzi nu s-a eliberat de tot: "Înțelegem că eticheta simbolistă a constituit principalul obstacol în calea veritabilei consacrări a bacovianismului. Poetul a constituit "material ilustrator" pentru disputele criticilor în marginea a ceea ce își imaginau ei că este simbolismul. S-a convenit, în cele din urmă, că simbolismul implică o acută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în limpezimea oglinzii. Transparența lui e atât de pură, încât pare ermetic". Aici Th. Codreanu atacă imaginea încremenită a unui Ion Barbu poet ermetic, din perspectiva unei critici prea comode, tot așa cum, altădată, respingea imaginea (erodată) a unui Bacovia poet simbolist. În altă parte: "Opera lui Sadoveanu este o nesfârșită și sfâșietoare bătaie de clopot. De nuntă și de moarte". Din perspectiva timpului, unele puncte de vedere sunt discutabile, dar asta nu scade cu nimic valoarea unei cărți ce încearcă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
elocvent cum așa-zișii pășuniști sau "clasicii" întârziați, după George Călinescu citire (Văcăreștii, Costache Conachi, Matei Millo) au fost contraziși de romantici (Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu), aceștia, la rândul lor, fiind negați de reprezentanții multor curente literare simboliști (Ion Minulescu, Elena Farago, Ștefan Petică), avangardiști (Tzara, Urmuz, Ion Vinea), ortodoxiști (N. Crainic, L. Blaga, V. Voiculescu), tradiționaliști (Zaharia Stancu, Radu Gyr). În ultimă instanță, și ei au fost eclipsați de moderniști (T. Arghezi, G. Topîrceanu, A. Cotruș) care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neon încărcînd totul rece, cenușii asortările, banchetele dimprejur goale după cîteva stații, cărămiziu și cafeniu, strat al mumelor cromatice peste forme și întîmplări, bucură ochiul, aduce mai a om nuanța, nu culoarea, călătoria cu trenul, nu cu ea însăși, retorica simbolistă, nuanța libertate! oferta de astă-seară a CFR-ului, instituție de cultură între instituțiile de cultură ale lumii: oferta știută, la Tîrgu Frumos întîlnirea cu Tîrgu Frumos, cîteva păreri cu el, cîteva lumini alcătuind despărțirea la drumul rutier spre Strunga Roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Scriitorilor Români au candidat în 1930, la poezie, Tudor Arghezi și Alfred Moșoiu (?), iar la proză, Ionel Teodoreanu și Ion Foți (?). Evident, laureații au fost... Moșoiu și Foți!! Sumedenie de epigrame și parodii datorate lui Caragiale luau în răspăr creațiile simboliste ale lui Macedonski, A. Mirea (adică, Dimitrie Anghel și Șt. O. Iosif) cultiva cu succes șarja amicală, astfel fiind cum nu se poate mai bine pregătită apariția lui Topârceanu, cu ale lui "Parodii originale". George Lesnea, apoi, Fl. M. Petrescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
extravagant”. Sau: „ Rinocerul cu un singur corn(...) este vânat pentru coarnele lui folosite ca afrodiziace, ceea ce valorează sume imense pe piața neagră!” Descrierile se succed apoi, enumerativ, ca o avalanșă. Uneori se strecoară ca un fior liric, poate de nuanță simbolistă: „ Prin eucalipți cu flori roșii zboară În stoluri păunii verzi. În munți, cocoșii sălbatici se-ngână În cântece, și-n țipetele lor se zburătăcesc ca iluziile din cugetul oamenilor”. Ca orice călător modern, D-na Oltea nu crede orice și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
opac și-nșelător ochi dintre noi e fereastra 969. Acolo se framântă norii și ne plouă sau ne ninge. Divinitatea pare să hotărască, după starea noastră afectivă sau capriciile sale, schimbările meteorologice. Și plouă, indiferent dacă poeții sunt romantici sau simboliști, clasici sau suprarealiști, din ceruri plâng îngerii. Vin norii, ah, norii/ Sălbaeci în cete.// ...Întunec-azurul/ Cu negre aripe,/ Vin norii ca clipe/ Schimbându-și conturul 970. Fundoianu spunea că simbolismul liric este o adevărată revoluție sufletească și intelectuală. Perspectivele și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu toate acestea, poetul manevrând cuvântul conduce simbolul ca o forță în sine pentru a îndeplini menirea. Poesia nu are nimic comun cu celelalte forme de activitate intelectuală, ea e socotită fie de domeniul magiei, fie de domeniul jocului. Poetul simbolist este un oficiator închis în gesturile lui ca-ntr-o enigmă. Poesia se întoarce asupra ei însiși, nu comunică ci se comunică. Gestul creator se substituie creației, cuvântului îi este preferată absența cuvântului, adică o muzică în care se descoperă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cerului. Iar eu, de-aș fi soare tot un consort aș fi luminii tale"1015. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud Cum se izbesc de geamuri razele de lună1016. Dacă, pentru a trece vămile sufletului, poeții simboliști au preluat de la romantici tema singurătății asociată lunii, nostalgia depărtării constituie asocierea posibilității unei oglinzi în care să se reflecte în același timp doi oameni ale căror gânduri pot astfel într-un spațiu arid și prin vid să comunice. Exemplul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
plutea atmosfera înaintașilor de la Rotopănești, a scriitorului Nicolae Istrati, a fiului său Titus, precum și umbra - aproape materială - a lui Edgar Istratty. M-au impresionat preocupările artistice multiple ale lui Edgar (cântăreț de operă, traducător din literatura franceză, poet de factură simbolistă, pictor). A avut norocul să fie căsătorit cu doamna Ella, care probabil l-a înțeles și care avea aceleași preocupări artistice elevate. Despre muzicologul Ella Istratty auzisem, dar nu puteam s-o găsesc. Și ați apărut Dv., în chip de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
zisa "Epurare sîngeroasă". "Generalul Schleicher", comenta Iorga, "a fost împușcat". "Cîțiva dintre prietenii apropiați (ai căpitanului Roehm)", continua el, "au fost găsiți în compania unor tineri de moravuri aparte"Iorga nu putea rezista să nu facă un calambur pe seama literaturii simboliste pe care o ura atît de mult "care nici măcar nu erau poeți simboliști". După care conchidea: "așa că nava de stat nazistă se îndreaptă spre cei o mie de ani pe care i-a proclamat Hitler chiar ieri"112. La moartea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
apropiați (ai căpitanului Roehm)", continua el, "au fost găsiți în compania unor tineri de moravuri aparte"Iorga nu putea rezista să nu facă un calambur pe seama literaturii simboliste pe care o ura atît de mult "care nici măcar nu erau poeți simboliști". După care conchidea: "așa că nava de stat nazistă se îndreaptă spre cei o mie de ani pe care i-a proclamat Hitler chiar ieri"112. La moartea feldmareșalului Hindenburg, Hitler s-a proclamat "Führer und Reichkanzler". Iorga a scris un
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mbrie 18 98, Iași - d. 2 octombrie 1944, lagărul de exterminare german KZ Auschwitz-Birkenau, în Polonia) este un critic, eseist, poet și teoretician literar franco român, evreu. B. Fundoianu a debutat în 1914, la 16 ani, în revista de orientare simbolistă și modernistă Viața nouă, editată de Ovid Densușianu. Este începutul unei susținute activități de poet, publicis t, eseist, om de teatru. În timpul ocupației germane a Franței este arestat de către Gestapo împreună cu sora sa mai mare Lina. Ei au fost deportați
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
rezultatul firesc al legăturilor vitale ce se stabilesc între toate lucrurile existente, iar idealul comun al reprezentărilor artistice l-ar constitui dorința de a accede într-o lume transcendentală, superioară prin puritatea trăirii. Printr-o atitudine înrudită cu arta poeților simboliști (Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé), ce cultivau culoarea sonoră a cuvintelor mai presus de sensul acestora, urmărind cu 12 prioritate muzicalitatea versului, Debussy va recurge la sugestie, ca mijloc esențial în crearea ambiguității. Prin definiție, simbolul se delimitează de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
progresist susținut de Baudelaire, potrivit căruia contopirea artelor ar fi rezultatul inevitabil al relațiilor vitale dintre toate lucrurile existente, Debussy va tinde către un obiectiv artistic suprem, cel al reflectării „inexprimabilului”. Această atitudine îl va înscrie sub egida curentului cultural simbolist (în pofida reținerii sale de a-și exprima totala adeziune față de ideologia acestuia), în care arta se dorea a fi salvată de pericolul superficialității de analiză la care fusese supusă de-a lungul mișcării realiste (al cărei principiu fundamental promova simpla
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]