1,724 matches
-
patemelor iaste gândul. Iară întregăciunea minții iaste biruința pohtelor. Și dentru pohte unele sunt sufletești, altele trupești, și acestora amândurora gândul să arată a birui. (Ion Zoba din Vinț. Pentru sângurul țiitoriul gând. BAR, CRV 86: 740 II, 741 I) Simbolistica "recipientului [a trupului, n.n.] și a habitatului" (în terminologia lui Durand) include și motivul cupei, relevant în imaginarul puterii pentru că reprezintă regalitatea (alături de sceptru), dublând semnificația coroanei. Domus-ul, asimilat atât cu teritoriul politic, cât și cu creștinătatea, atât cu trupul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
obținerea purificării și a mântuirii, pentru (re)armonizarea spiritualului cu natura umană (precum în Psalmi). Construcția bisericii semnifică tocmai sacralizarea materiei (părăsirea casei laice și a cotidianului supus greșelii) și situarea în lumina iertării, prin rostirea constantă de rugăciuni. Dacă simbolistica nopții trimite și la odihnă, și la râvnita ocrotire a casei, dar și la Satan cel condamnat la nesomn, lumina sacră, corelată cu prezența credinciosului în biserică și în rai, semnifică reintrarea sub autoritatea benefică a tatălui celest, reprimirea fiului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
local mai curând cu soluțiile pragmatice de menținere în istorie (atât politic și ideologic, cât și social sau economic) decât cu o imaginație culturală fantezistă sau cu o gândire raționalistă novatoare (de altfel, aproape imposibile într-o cultură tradiționalistă). Imaginea, simbolistica și imaginarul colectiv, rămase la populația ortodoxă românească în siajul rezistenței canonice iconodule, pe alocuri chiar a isihasmului, au integrat în principal discursul militant al puterii și mesajul mobilizator pentru formarea "steagurilor", apeluri politice pe care le-au suprapus peste
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
veacului iluminist a constituit în parte contra-replica dată barocului și exceselor în reprezentarea sacrului din secolul precedent. La rândul lui, neoclasicismul reintroduce un "dezechilibru iconoclast între puterea Rațiunii" și imaginație, iar semnele "funcționalismului" său se fac simțite curând, prin anularea simbolisticii baroce atât de bogate și prin introducerea unor simple și univoce alegorii (Durand, Aventurile imaginii 141). Imaginarul continuă să reziste, însă contextul și cadrul său de manifestare se schimbă fundamental în ultimele două secole. Dincolo de perioada iluministă, caracterul dublu (laic
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Scriptorum, 1995. ---, Umberto Albini (a cura di). Bisanzio nella sua letteratura. Milano: Garzanti, 2004. Mandelbaum, Maurice. The Anatomy of Historical Knowledge. Baltimore: John Hopkins UP, 1979. [1938] Mango, Cyril. La civiltà bizantina. Bari: Laterza, 1998. [1980] Manolescu, Anca. Locul călătorului. Simbolistica spațiului în răsăritul creștin. București: Paideia, 2002. Manolescu, Nicolae. Istoria critică a literaturii române. Vol. I. București: Minerva, 1990. Marin, Louis. Le portrait du roi. Paris: Minuit, 1981. ---. Des pouvoirs de l'image. Gloses. Paris: Seuil, 1993. Marrou, Henri-Irénée. Patristică
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de la un obiect artistic la un obiect psihic. Obiectele artistice depind de intenția omului și de atitudinea obiectului iar consistența importanței lor diferă de la o cultură la alta. De exemplu, biserica este un obiect cultural care diferă în reprezentare în funcție de simbolistica pe care subiectul i-o atribuie. Persistența obiectelor cultual-artistice ține astfel de persistența simbolică a obiectului dat. Obiectele culturale sunt și obiecte sociale, adică părți obiective ale realității. Ele diferă de obiectele psihice și sunt caracterizate de obiectivitate. În acest
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care reprezintă temeiul prezenței cognoscibile și reale. Raportul dintre obiectul de artă și corelatul său exterior trebuie înțeles sub forma simbolului și a istoriei pe care o implică. Cu alte cuvinte, prezența unui obiect de artă necesită o înțelegere a simbolisticii sale expuse prin imagine, numai astfel poate fi un obiect cognoscibil și prezent. Prin absența obiectului de artă se arată urma care, pentru Derrida 21, reprezintă originea absolută a semnificantului. Ca și în cazul lingvisticii, semnificantul ține de imagine sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prezența celuilalt dar, de asemenea, ca o consecință fără absență, disimulare, ocol, diferență, scriere"25. Eticul operei de artă se definește prin non-eticul operei - opera violentă. Un obiect de artă dintr-o cultură necunoscută poate exprima pentru un european anumite simbolistici bazate pe anumite simboluri ale memoriei, ce pot fi coincidental adevărate. O astfel de interpretare a unui astfel de obiect va produce o flagranță ontologică. În sfârșit, prezența obiectului de artă ține de percepția subiectului, de modurile de existență și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pe anumite simboluri ale memoriei, ce pot fi coincidental adevărate. O astfel de interpretare a unui astfel de obiect va produce o flagranță ontologică. În sfârșit, prezența obiectului de artă ține de percepția subiectului, de modurile de existență și de simbolistica ce o implică. Ceea ce unește toate obiectele de artă este imaginea care intră în corelație directă cu imaginația. Toate obiectele de artă au o natură potențială de a fi prezentă prin intermediul absenței prezenței de care dispun. 3. Apariția și percepția
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
această treaptă a semnului intrăm în ordinea magiei, unde apariția este artificială și conține un adevăr ermetic. Al patrulea statut ontologic al semnului este simularea pură unde simulacrele nu au nicio relație cu realitatea. Semnul și simbolul rămân la nivelul simbolisticii și al interpretării în timp ce obiectele de artă și obiectele de cultură nu au pretenția de a reprezenta realitatea. Obiectul de artă este prins în aceste straturi ontologice ale semnului și ale simbolului, distincția dintre realitate și aparență fiind dată de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
loc imaginarului și fantasticului. Statuia are și puterea de a se ridica la nivelul simbolului, de exemplu, Gânditorului de la Hamangia exprimă starea de gândire, Venus din Milano simbolizează frumusețea sau David al lui Michelangelo ce arată vitejia și curajul. Caracteristica simbolistică a statuii poate fi observată și în cadrul barocului, în lărgirea spațialității statuii pentru a face posibilă mișcarea în spațiul formelor imense, așa cum se întâmplă în Apollo și Daphne de Gian Lorenzo Bernini care are ca finalitate trezirea emoției. Auguste Rodin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
la limbaj, propoziții și suportul material, care oferă realitatea obiectului său. Simbolul, imaginea, prezența sau narativitatea sunt numai o parte constituentă a literaturii ce-i definesc idealitatea. Altfel spus, dacă orginea temporală este dată de publicarea romanului Ulise, narativitatea sa simbolistică este atemporală și nu constituie, după cum spune Ingarden, doar o parte a sa, ci oferă existența reală autonomă a romanului. Perisabilitatea lui prevede, în special, natura sa materială, reală, în timp ce narativitatea este supusă distrugerii prin uitare. Există anumite teorii 14
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
arta mincinoasă. Un simbol redat într-o operă, ca Hyperion-ul lui Hölderlin, nu corespunde în permanență originalului, ci demonstrează calități diferite. În acest caz, calitățile personajelor necesită demonstrarea calităților, ce nu poate fi posibilă decât prin atenția criticului specializat. Simbolistica personajului este câștigată în timp și nu se bazează, în niciun fel, pe experiența lor estetică, așa cum insinuează Ingarden 17. Orice simbol oferă o imagine sau un sentiment ce este universal acceptat. Lectorul, prin contemplație, nu face nimic mai mult
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
înțeleasă ca proces creativ, dar și ca produsul (său) final, implică vopseaua, pigmentul și culoarea ca elemente folosite pe o suprafață reală. De aceea anumite proprități însușite de obiectul real devin suport pentru calitățile picturii, ele determinând reprezentarea, expresivitatea și simbolistica. Prin urmare, calitățile picturii nu pot fi contingente; de exemplu, dacă vorbim despre pictura Dante și Virgiliu în infern ca reprezentând doi pescari producem o incoerență descriptivă. Totodată, folosirea altor culori sau materiale în determinarea picturii lui Delacroix ar duce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
umbrelor și a reflecțiilor apropiate obiectului. Formele sunt articulate prin juxtapunerea unor spații de intensități diferite, în timp ce utilizarea culorii duce la reprezentarea unor forme simbolice. Culoarea este subiectivă și are efecte psihologice, ducând la interpretarea picturii în funcție de spațiul prezenței sale. Simbolistica culorii diferă, astfel, de la un spațiu cultural la altul. Utilizarea limbajului este doar o abstracție a unei culori echivalente. Ceea ce numim albastru poate acoperi o varietate largă de culori, care diferă în intensitate în funcție de alți factori externi, cum ar fi
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
factori externi, cum ar fi lumina. Culorile complementare sau mixte se află într-o relație reciprocă liberă fără a fi puse într-o gradație bine determinată. Pentru că pictura utilizează pigmenți, culoarea diferă în funcție de contextul semnificațiilor și duce la o nouă simbolistică formând o familie a unei culori complementare. Prin urmare, petele de culoare sunt dinamice și oferă un ton aparte fiecărei picturi, ducând spre individualizarea modalității picturale. Astfel se construiesc și tipurile de tablouri ca pastelul, fresca, guașa, tempera sau emailul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Comunist Francez în momentul Eliberării) (Presses de Sciences-Po, 1993). Le Communisme, une utopie en sursis (Comunismul, o utopie amânată, Larousse, 2001) și La Joie douloureuse. La libîration de la France (Bucuria îndurerată. Eliberarea Franței; Complexe, 2004) • Anticomunism; Antifascism; Război; Eliberare; Rezistență; Simbolistica comunistă. STÉPHANE COURTOIS, istoric, director de cercetări la CNRS (Sophiapol-Paris-X). Specialist în problemele comunismului francez și internațional și în problemele totalitarismului, director al revistei Communisme, director al colecției „Democrație sau totalitarism” (Le Rocher), este autorul a numeroase lucrări. A fost
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
citadină, ci și rurală. Figura mujicului este înlocuită cu cea a Kolhoznicei care conduce tractorul, reprezentată, la expoziția universală de la Paris din 1937 de sculptorița Vera Muhina alături de muncitor - ea înalță o seceră și el un ciocan, elemente clasice ale simbolisticii comuniste*. Aceste măsuri sunt luate sub impulsul secției feminine a Comitetului Central al PCUS*, Jenotdel, înființat în august 1919, și care lansează campania de alfabetizare - în 1926 proporția femeilor analfabete fiind de 57%, față de 28% la bărbați - și de luptă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
FRANCEZĂ (LAROUSSE). Traducerea legendelor ilustrațiilor de la paginile 321-... = INTERNAȚIONALA COMUNISTĂ = 1. Afiș al lui Dimitri Moor, unul dintre principalii graficieni sovietici din anii 1920 și 1931 pentru cel de-al II-lea Congres al Internaționalei Comuniste din iulie 1920. Regăsim simbolistica muncitorească - ciocanul și nicovala - în timp ce orașul, simbol al Rusiei bolșevice poartă pe frontispiciu una din lozincile lansate de Marx, „Proletari din toate țările, uniți-vă!” 2. Fotografie înfățișându-i pe secretarii Internaționalei Comuniste la cel de-al VII-lea Congres
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a fost șters, era neîndoielnic Meir Trilisser, vechi bolșevic și înalt responsabil al GPU, apoi al NKVD, și care controla departamentul cadrelor IC. El a fost împușcat în 1940. =CULTUL PERSONALITĂȚII= 3. Acest afiș sovietic din 1953 este tipic pentru simbolistica comunistă stalinistă. El reprezintă continuitatea și legitimitatea revoluționară a mișcării comuniste în perspectiva succesiunii liderilor săi istorici - Marx, Engels, Lenin și Stalin - sub ale căror chipuri uriașe mase de oameni se îndreaptă spre comunism cu drapele roșii fluturând în vânt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prăbușirea imperiului portughez și de înaintarea sovieticilor în Africa*, în Caraibe (Nicaragua, Insula Grenada) și, în fine, în Afganistan. Supraevaluându-și, însă, puterile, vor ajunge să se prăbușească. SIMBOLISM COMUNIST Ca orice religie politică, mișcarea comunistă acordă un loc central simbolisticii, iar prima sa dorință a fost de a se înscrie în seria de legitimitate a mișcării muncitorești europene, a cărei simbolistică este întreținută, înainte de toate, prin imnul - Internaționala* - și prin steagul său roșu. Comuniștii au mai preluat și simbolistici politice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
însă, puterile, vor ajunge să se prăbușească. SIMBOLISM COMUNIST Ca orice religie politică, mișcarea comunistă acordă un loc central simbolisticii, iar prima sa dorință a fost de a se înscrie în seria de legitimitate a mișcării muncitorești europene, a cărei simbolistică este întreținută, înainte de toate, prin imnul - Internaționala* - și prin steagul său roșu. Comuniștii au mai preluat și simbolistici politice anterioare acesteia: soarele - semn al cunoașterii și speranței, lanțul sfărâmat - reprezentare a eliberării sociale, grâul - simbol al prosperității, și fumul uzinelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
central simbolisticii, iar prima sa dorință a fost de a se înscrie în seria de legitimitate a mișcării muncitorești europene, a cărei simbolistică este întreținută, înainte de toate, prin imnul - Internaționala* - și prin steagul său roșu. Comuniștii au mai preluat și simbolistici politice anterioare acesteia: soarele - semn al cunoașterii și speranței, lanțul sfărâmat - reprezentare a eliberării sociale, grâul - simbol al prosperității, și fumul uzinelor, care rezumă avântul economic. Iar abandonând denumirile uzuale de social-democrat* și de socialist* în favoarea celei de comunist*, Lenin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
social-democrat* și de socialist* în favoarea celei de comunist*, Lenin a dorit să reîncarneze puritatea revoluționară a marxismului*, cel al Ligii Comuniștilor și al Manifestului Partidului Comunist de Marx* și Engels*. începând cu octombrie 1917, își face apariția o nouă paletă simbolistică, ce nu va înceta să se îmbogățească. Reproducând discursul oficial despre puterea muncitorilor și țăranilor, ea îi reprezintă cu seceră și ciocan, alegere ratificată de Congresul Sovietelor din iulie 1918, chiar dacă există alte reprezentări: un ciocan și o coasă sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a Federației Sindicale Mondiale. După 1945, alte partide* sau partide-stat* completează panoplia simbolică. Unele democrații populare* își adaugă spice de grâu. Dorind să aducă un omagiu truditorilor intelectuali, RDG alătură un compas la dipticul tradițional; PC albanez proletarizează și militarizează simbolistica, integrându-i cazmaua și pușca. Se impun și alte semne, cum sunt pumnul ridicat al trupelor de șoc ale PC german sau floarea pasiunii (pasionaria ori passiflora) în timpul războiului din Spania*. Această simbolistică evoluează odată cu inflexiunile de linie sau de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]