1,315 matches
-
între ele, conștiente sau inconștiente. O asemenea comparație, devenită tangibilă, ar ilustra pentru noi, cu claritate, ideea că ne aflăm pe culmea gratuității. Simulacrele pot să ia ușor forma realității, iar aceasta, la rândul ei, poate să se adapteze violenței simulacrelor, pe care o gândire materialistă le confundă, în mod prostesc, cu violențele realității tocmai datorită lipsei lor de coerență cu realitatea și a gratuității lor. Nimic nu mă poate împiedica să recunosc multipla prezență a simulacrelor în exemplul imaginii multiple
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
să se adapteze violenței simulacrelor, pe care o gândire materialistă le confundă, în mod prostesc, cu violențele realității tocmai datorită lipsei lor de coerență cu realitatea și a gratuității lor. Nimic nu mă poate împiedica să recunosc multipla prezență a simulacrelor în exemplul imaginii multiple, chiar dacă una dintre stările sale adoptă înfățișarea unui măgar putrezit și chiar dacă un asemenea măgar este cu adevărat și îngrozitor de putrezit. Acoperit de mii de muște și de furnici și, cum în acest caz nu putem
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
putem presupune semnificația în sine a stărilor distincte ale imaginii în afara noțiunii de timp, nimic nu mă poate convinge că această crudă putrefacție a măgarului ar fi altceva decât reflectarea orbitoare și dură a unor noi pietre prețioase... Cunoscători ai simulacrelor, noi am învățat de mult timp să recunoaștem imaginea dorințelor în spatele simulacrelor fricii, și chiar trezirea "vârstelor de aur" în spatele rușinoaselor simulacre scatologice (2005a: 154). Subiectul (artistul), departe de a se supune lumii, domină realitatea modelând-o conform propriului "delir
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de timp, nimic nu mă poate convinge că această crudă putrefacție a măgarului ar fi altceva decât reflectarea orbitoare și dură a unor noi pietre prețioase... Cunoscători ai simulacrelor, noi am învățat de mult timp să recunoaștem imaginea dorințelor în spatele simulacrelor fricii, și chiar trezirea "vârstelor de aur" în spatele rușinoaselor simulacre scatologice (2005a: 154). Subiectul (artistul), departe de a se supune lumii, domină realitatea modelând-o conform propriului "delir". Plasându-și demersul creator la nivelul freudian al inconștientului, Dalí cedează uneori
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
putrefacție a măgarului ar fi altceva decât reflectarea orbitoare și dură a unor noi pietre prețioase... Cunoscători ai simulacrelor, noi am învățat de mult timp să recunoaștem imaginea dorințelor în spatele simulacrelor fricii, și chiar trezirea "vârstelor de aur" în spatele rușinoaselor simulacre scatologice (2005a: 154). Subiectul (artistul), departe de a se supune lumii, domină realitatea modelând-o conform propriului "delir". Plasându-și demersul creator la nivelul freudian al inconștientului, Dalí cedează uneori imperativelor libidoului; picturile lui conțin un simbolism adesea explicit sexual
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ce merită numele de proiecție. Percepția internă este suprimată, în schimb conținutul ei, după ce suferă un anumit grad de distorsiune, intră în conștiință sub forma unei percepții externe" (1959: 452 ff). Între subiectivitate și realitate apare, astfel, o lume de simulacre, construită potrivit dorinței artistului, permițând-i acestuia să manipuleze fenomene exterioare, investindu-le cu semnificații și emoții onirice. Este o lume intersubiectivă, a experiențelor iluzorii prin care arta devine o "lectură" fantasmatică a realului. Pictorul spaniol pare să își proiecteze
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
intra în apă. Monstrul evocă și rezumă teama de impotență și boli venerice, ce l-a determinat pe Dalí să își amâne viața sexuală până când Gala a apărut în viața lui. În acest proces de deformare și descompunere se deslușesc "simulacrele transformării și metamorfozei care nu permit nici reconciliere, nici unitate", căutând astfel să depășească prin comuniune dialectică principiile automatismului suprarealist (LaFountain 1997: 56). Compoziția din Construcție moale cu fasole fiartă (Premoniția Războiului Civil, 1936) este dominată de asemenea de o
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
realitatea sensibilă 11, în numele unei ontologii absolute. Platon spune despre sofist, în dialogul cu același nume, că aparține grupului de producători de forme sensibile, care nu sunt cópii (eìkastike), ci doar aparențe (phantăstike). Artiștii, atunci când creează fie replici fidele, fie simulacre înșelătoare, vin mult în urma creatorilor de esențe adevărate (sau de grade de real), pentru că, de fapt, imită ceea ce este deja o copie (Politeía/ Republica 12 596a-597e). Cu toate că rolul ei ontologic este foarte slab, funcția producerii ei este criticabilă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
deschise de Aristotel, se așează și interpretarea conform căreia și sufletul, și corpul sunt mișcate de imaginație (plasată între senzație și rațiune), ea reprezentând înțelegerea intelectuală, pentru că (re)aduce în conștiință imaginile unor obiecte cunoscute în trecut, dar al căror simulacru devine în cele din urmă (Despre suflet 427b 21-22). Vom regăsi acest "mecanism" în ritualul funerar roman. El implică rememorarea provocată și controlată prin ceremonial și anamneza colectivă a propriei istorii, care asociază realități sensibile cu idei constitutive. Imaginația este
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
excepțională (dar rar atestată) mai ales în construcția funerariilor (aspect care interesează în mod specific aici), atunci când înlocuiește corpul defunctului - eroul care și-a pierdut viața în afara cetății sale (Plutarh, Moralia 410f, apud Vernant, Figure 36). Ca figură a mortului, simulacrul său este realizat din piatră și pus la mormânt pentru a fixa locul celui pe care îl reprezintă, a-i da un punct de ancorare, a-i semnala "starea" și a-i evoca memoria prin forme care îi subliniază absența
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de către sofiști. Relația mult discutată dintre conceptele grecești care trimit la existență și la cunoaștere a condus în mod necesar la reflecții asupra metamorfozei vizibilului în invizibil, dar și asupra unui alt raport relevant, cel dintre imaginea−copie și imaginea−simulacru (Védrine 19). Pentru phantasia/imaginatio, diferența dintre cele două tipuri de imagini, copie și simulacru, nu era determinantă doar semantic, ci în primul rând conceptual. Aceste dublete de termeni s-au consolidat de fapt pe opoziția îndelung și amplu dezbătută
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a condus în mod necesar la reflecții asupra metamorfozei vizibilului în invizibil, dar și asupra unui alt raport relevant, cel dintre imaginea−copie și imaginea−simulacru (Védrine 19). Pentru phantasia/imaginatio, diferența dintre cele două tipuri de imagini, copie și simulacru, nu era determinantă doar semantic, ci în primul rând conceptual. Aceste dublete de termeni s-au consolidat de fapt pe opoziția îndelung și amplu dezbătută dintre imuabil și devenire, așadar pe o gândire duală, care căuta soluții complementare, în încercarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ceea ce am numit "imaginarul filosofic al politicului". Ceea ce de asemenea respinge, dovedind din nou o gândire conservatoare, este asimilarea experienței ei, pe care o înțelege ca pe un factor disturbator, iluzoriu, ca pe o luptă a contrariilor. Páthos-ul, dóxa și simulacrul îi provoacă o atitudine critică față de imagine, văl al aparenței, prin care imitatorul degradează sensurile reale ale lumii și ale ideilor. Cu totul alta era valorizarea acestor noțiuni în credințele cetății, mai ales în ritualul morții (am văzut deja acest
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nu vorbește despre o altă substanță, ci despre aceeași, reprezentată, prin imagine, diferit. Raportul existentului și al non-existentului cu "realul" divin favorizează degradarea așa-zis valorică, care este de fapt o de−gradare a ideii divine. Imaginea−copie și imaginea−simulacru nu sunt complet altceva decât ideea, ci ideea e tot mai puțin reprezentată în ele ca idee; ea apare mai mult ca imagine a ei însăși. Imaginea ar fi mai curând un cadru în care reapare ideea, diminuată și "diluată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reapare ideea, diminuată și "diluată", dar și ceea ce reprezintă această diluare, chiar de−gradarea în sine. Are de suferit doar substanța conceptuală, și în primul rând prin reluarea sa tot mai inconsistentă, așadar nu statutul imaginii ca atare. Falsitatea imaginii−simulacru sau a iluziei, în opoziție cu adevărul ideii absolute, nu destituie sau nu alungă definitiv imaginea din gândire, ci stabilește ordinea reprezentărilor și totodată caracterul mijloacelor de reprezentare, ele însele situate pe o scară descendentă. Profit de această observație pentru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cetății (ceea ce nu se întâmplă în Politeía). Imitația savantă îi cere însă lui Platon un preț semnificativ: revizitarea propriei teorii a ideilor și reconsiderarea măcar parțială a imaginii, care trimite, de aici încolo, când la model, când la simulacru. Aș nuanța înțelegerea imaginii−iluzie, a simulacrului - i-realul, non−existentul −, nu ca pe un instrument de devalorizare a mímēsis-ului însuși sau a imaginii în sine, ci ca pe o subliniere a "paricidului lui Parmenide", impus lui Platon de sofistică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
́a). Imitația savantă îi cere însă lui Platon un preț semnificativ: revizitarea propriei teorii a ideilor și reconsiderarea măcar parțială a imaginii, care trimite, de aici încolo, când la model, când la simulacru. Aș nuanța înțelegerea imaginii−iluzie, a simulacrului - i-realul, non−existentul −, nu ca pe un instrument de devalorizare a mímēsis-ului însuși sau a imaginii în sine, ci ca pe o subliniere a "paricidului lui Parmenide", impus lui Platon de sofistică: Un-ul parmenidian nu poate fi susținut
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe de o parte, divinitatea invizibilă și imaginea sa filială (christică) și, pe de alta, planul Întrupării oikonomice ("corpul" creștinătății, echivalat cu corpul mistic al lui Iisus) și imaginea artificială (icoana). A doua ontologie, cea a copiei și a iluziei (simulacrul), va face ca mímēsis-ul însuși să joace un rol în diferențierea de simbol a imaginii−fantezie sau a celei artistice. În contextul lumii medievale, ele nu se exclud, ci se intersectează, se combină, alteori se suprapun, putând fi însă identificate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fiarei. Alegerea mea personală de a mă închina chipului fiarei, sortește căderea centrului de greutatea al sufletului meu în infern. Ceea ce rămâne din mine dincoace de icoană, în lumea doar bântuită de influențele demonului, este un eu fără de nume, un simulacru de ființă ce pășește prin imanentul istoriei muribunde avându-și inima dăruită întinderilor de tartar. Abia la final, odată cu judecata divină ce va erupe peste imanent, topindu-i esențele, acest simulacru al existenței mele, acest halou de stinsă palpitația ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de influențele demonului, este un eu fără de nume, un simulacru de ființă ce pășește prin imanentul istoriei muribunde avându-și inima dăruită întinderilor de tartar. Abia la final, odată cu judecata divină ce va erupe peste imanent, topindu-i esențele, acest simulacru al existenței mele, acest halou de stinsă palpitația ce mai amintește doar de cel ce-am fost va coborâ și el treptele spre rugul pedepsitor final. Pănă la acea clipă de contracție și spasm universal, mă voi perinda încă sub
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pe tradiția populară, Asachi s-a străduit să înjghebe o mitologie literară română, într-o viziune mai grandioasă, intențional, decât aceea a lui Alexandri, și în termeni clasici. Munte sacru e declarat Ceahlăul, sub numele de Pion. Acolo se află simulacrul Dochiei. După bürgeriana Lenore, poetul scrie Turnul lui But pe muntele Pion, istorie a unui strigoi care vine să-și ia logodnica spre a o aduce în galop pe muntele sfânt al Daciei: Luna luce - Butul fuge, Peste munte, prin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o ciută: "Aice un spectacol nou se desfășură înaintea ochilor ei, un ocean de neguri plutea deasupra coamelor de pini urieși, stânci manine ăgreleî, răsturnate de cutremur, parcă erau aninate deasupra capului ei și formau o tărie nestrăbătîndă în giurul simulacrului Dochiei". Valea-Albă e un basm de aventuri mongolice în care Ștefan cel Mare e tot atât de puțin istoric ca și Goffredo în Gerusalemme liberata. Scenele de război sunt văzute într-un spirit cu totul mitic. La Catelina lângă Cotnar sunt mari
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Tudor, Cuza și Bălcescu. Centenarul Aldea Longin, căpetenia satului etnic pur, îi duce pe toți la comoara Dochiei, se strică zăgazul unei ape și o poartă tăinuită, și într-o peșteră cu arcade și bolți corectate de daltă, plină cu simulacre de zei, sunt găsite închise în sicriu de lemn negru analele românilor, a căror lectură la lumina faclelor avea să constituie romanul. Grandea apucă doar a da descripția "Sarmigetuzei" într-o fantezie neagră. Vlăsia sau Ciocoii noi, roman satiric debutând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lor de luptă și de jertfă în slujba neamului, fără a urî alte neamuri, dar și fără a accepta să fie nedreptățit, umilit și exploatat neamul nostru. Recunoscând statutul metafizic al neamului în lumina adevărurilor creștine, nu se pot accepta simulacrele istorice ale mistriei, echerului și ale Marelui Arhitect. Aici este miezul problemei legionare și din această perspectivă trebuie să se vadă cine și de ce ne-a prigonit până acum mai mult de șapte decenii.” (Sebastian Mocanu) Până când această oribilă nedreptate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
că mă eliberează... De unde! Într-o noapte, Înspre ziuă așa, vin și ne iau cu duba și-atunci m-am revăzut cu colegii, pentru că eram În aceeași dubă și mergeam la proces. Cum a decurs procesul? Procesul a fost un simulacru... A avut loc la Negru Vodă... Au venit martori ai acuzării, a venit unu’ Dumitru Ganciu, țigan geamgiu din Frâncești, Vâlcea. Era mai În vârstă ca mine și era activist făcut... Și nevastă-sa a fost secretara ministrului Învățământului, a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]