4,167 matches
-
instituționalizate și conduse de logica profitului, întăresc ideea că sinele poate să fie corelat sau în competiție cu normele, valorile, credințele și scopurile organizaționale. Nu contează dacă există de fapt sine real și sine fals, sau dacă există diferențe între sinele real și cel fals; ceea ce contează este că indivizii acționează ca și cum aceste diferențe ar exista. O versiune mai fragmentată și poststructuralistă a identității ar putea fi considerată patologică, bolnavă și în imediată nevoie de intervenție specializată. Dihotomia sine real - sine
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care înfățișează un sine ideal care se dezvoltă și crește continuu 47. Angajatul antreprenorial este într-o continuă căutare de sensuri, înțelesuri, semnificații și responsabilități care îi vor permite să devină o persoană mai bună și mai de succes. Astfel, sinele real este cel care se dezvoltă. Managerialismul și antreprenoriatul construiesc sinele ideal ca un mulaj în care angajatul fie se potrivește, fie nu. Acest sine ideal este definit incremental prin confluența mobilității ierarhice și consumului. Nepotrivirea cu mulajul ideal nu
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
47. Angajatul antreprenorial este într-o continuă căutare de sensuri, înțelesuri, semnificații și responsabilități care îi vor permite să devină o persoană mai bună și mai de succes. Astfel, sinele real este cel care se dezvoltă. Managerialismul și antreprenoriatul construiesc sinele ideal ca un mulaj în care angajatul fie se potrivește, fie nu. Acest sine ideal este definit incremental prin confluența mobilității ierarhice și consumului. Nepotrivirea cu mulajul ideal nu este o problemă socială, ci o problemă personală/individuală care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mulajul ideal nu este o problemă socială, ci o problemă personală/individuală care trebuie rezolvată individual, nu prin acțiune colectivă 48. Aceste discursuri de putere întăresc dihotomia sine real - sine fals care, în schimb, constrânge indivizii fie să-și alinieze sinele lor real cu sinele preferat de organizație, fie să le separe. Alinierea își are originea în procese de tipul subordonării strategice, creării unui sine amânat continuu, auto-dresajului. Pe de altă parte, separarea poate apărea prin transformarea indivizilor în "comercianți abili
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
o problemă socială, ci o problemă personală/individuală care trebuie rezolvată individual, nu prin acțiune colectivă 48. Aceste discursuri de putere întăresc dihotomia sine real - sine fals care, în schimb, constrânge indivizii fie să-și alinieze sinele lor real cu sinele preferat de organizație, fie să le separe. Alinierea își are originea în procese de tipul subordonării strategice, creării unui sine amânat continuu, auto-dresajului. Pe de altă parte, separarea poate apărea prin transformarea indivizilor în "comercianți abili"49. A transforma sinele
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
sinele preferat de organizație, fie să le separe. Alinierea își are originea în procese de tipul subordonării strategice, creării unui sine amânat continuu, auto-dresajului. Pe de altă parte, separarea poate apărea prin transformarea indivizilor în "comercianți abili"49. A transforma sinele într-unul preferat de organizație era în trecut un mijloc de a dobândi recompense materiale și de viață, dar acum a devenit un scop în sine. Deși compartimentarea identității "poate părea ca o rezistență, în mod ironic, ea poate orbi
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
devenit un scop în sine. Deși compartimentarea identității "poate părea ca o rezistență, în mod ironic, ea poate orbi angajații în fața puterii colonizatoare a discursului organizațional"50. Prin urmare, angajații își construiesc identitatea prin consens și nu prin negociere, deci sinele nu este niciodată destul de bun, ci întotdeauna în căutarea alinierii cu sinele preferat de organizație. O modalitate de a depăși și distruge această dihotomie este să mergem dincolo de utilizarea unui limbaj de tipul sinelui real, fals, autentic și esențial, spre
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
rezistență, în mod ironic, ea poate orbi angajații în fața puterii colonizatoare a discursului organizațional"50. Prin urmare, angajații își construiesc identitatea prin consens și nu prin negociere, deci sinele nu este niciodată destul de bun, ci întotdeauna în căutarea alinierii cu sinele preferat de organizație. O modalitate de a depăși și distruge această dihotomie este să mergem dincolo de utilizarea unui limbaj de tipul sinelui real, fals, autentic și esențial, spre utilizarea unui limbaj de tipul sinelui cristalizat care este departe de a
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
consens și nu prin negociere, deci sinele nu este niciodată destul de bun, ci întotdeauna în căutarea alinierii cu sinele preferat de organizație. O modalitate de a depăși și distruge această dihotomie este să mergem dincolo de utilizarea unui limbaj de tipul sinelui real, fals, autentic și esențial, spre utilizarea unui limbaj de tipul sinelui cristalizat care este departe de a fi aplatizat și colonizat, deoarece este multidimensional, multifațetat și complex 51. Atât pentru cei care ocupă poziții manageriale marginalizate, cât și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ci întotdeauna în căutarea alinierii cu sinele preferat de organizație. O modalitate de a depăși și distruge această dihotomie este să mergem dincolo de utilizarea unui limbaj de tipul sinelui real, fals, autentic și esențial, spre utilizarea unui limbaj de tipul sinelui cristalizat care este departe de a fi aplatizat și colonizat, deoarece este multidimensional, multifațetat și complex 51. Atât pentru cei care ocupă poziții manageriale marginalizate, cât și pentru cei care ocupă poziții preferate, sinele cristalizat permite angajaților să reveleze diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
spre utilizarea unui limbaj de tipul sinelui cristalizat care este departe de a fi aplatizat și colonizat, deoarece este multidimensional, multifațetat și complex 51. Atât pentru cei care ocupă poziții manageriale marginalizate, cât și pentru cei care ocupă poziții preferate, sinele cristalizat permite angajaților să reveleze diferite fațete ale sinelui în contexte diferite și, astfel, să relaționeze diferit cu munca, casa și spațiul dintre muncă și casă52. Angajații trebuie să conștientizeze că identitatea organizațională nu este cea mai importantă identitate și
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
este departe de a fi aplatizat și colonizat, deoarece este multidimensional, multifațetat și complex 51. Atât pentru cei care ocupă poziții manageriale marginalizate, cât și pentru cei care ocupă poziții preferate, sinele cristalizat permite angajaților să reveleze diferite fațete ale sinelui în contexte diferite și, astfel, să relaționeze diferit cu munca, casa și spațiul dintre muncă și casă52. Angajații trebuie să conștientizeze că identitatea organizațională nu este cea mai importantă identitate și să eleveze identitățile alternative, non-profesionale la același nivel cu
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
multe narațiuni și resurse discursive și simbolice pentru a-și construi un sine mai bogat, mai complex și mai cristalizat. Prin adoptarea de discursuri conflictuale, prin traversarea, intersectarea, alegerea și crearea discursurilor, angajații dobândesc agency-ul necesar pentru a dezvolta continuu sinele cristalizat. Astfel, angajații au atât iluzia alegerii, cât și voce în constituirea unui sine cristalizat. Chiar dacă angajații sunt constrânși de discursurile de putere, "întotdeauna există noi fațete care nu sunt nici reale, nici false, ci relevante material și simbolic și
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
-se inclusiv la interferența cu alte evenimente care preced sau urmează actul respectiv. Clasificarea diferitelor tipuri de agresiune se face avându-se În vedere În primul rând un pattern comportamental. Astfel o categorie este reprezentată de atacul fizic realizat Împotriva sinelui, iar alte categorii se referă la atacuri Îndreptate Împotriva altor persoane sau a diferitelor obiecte. Multe tipuri de comportament sunt considerate agresiuni, incluzându-le și pe cele care nu implică neapărat o injurie fizică, de exemplu agresiunea verbală. De asemenea
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]
-
a echivala - prin recursul la un silogism altminteri admirabil - autoreflexivitatea și delirul imagistic cu ficțiunea propagandistică a „limbii de lemn”, pe criteriul lipsei de aderență la real, poate părea oarecum hazardat. E drept că, în cele mai multe situații, la Nichita Stănescu sinele indistinct și proiecțiile astrale capătă întâietate în fața dreptului la propria imagine, la propria persona, dar ne putem întreba dacă nu cumva asemenea tentații nu pândesc și cea mai „personistă” poezie, în care acumulării lacome de ipostaze i se substituie convenția
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sunt acelea pe care el însuși le oferă. Textele lor teoretice, la fel de bine ca și celelalte (distincția între ele este, practic, prea puțin relevantă), ne înlesnesc accesul la acea imagine (construct identitar) pe care ei se străduiesc să o impună. Sinele - imagine literară, poetică, fictivă, autoportretul, de cele mai multe ori idealizat, constituie, în fapt, referința lor ultimă. Iată ce nota, în acest sens, Gh. Crăciun: În spațiul scrisului nu cred că e cu putință, orice ai face, să te desparți de tine
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
schema hegeliană, a trebuit deci să se meargă mai departe decât merseseră toate obiecțiile adusepână atunci (Marx, Kierkegaard). Era nevoie să se arate că Hegel Însuși subaprecia alteritatea. Pentru acesta din urmă, conștiința de sine se dezvoltă treptat. La Început, sinele și lucrurile: dorința. Apoi, sinele și un alt sine, inegal, recunoașterea: stăpânire/servitute. În sfârșit, sinele și toți ceilalți: conștiința universală. Acestor trei trepte li se pot aduce pe rând următoarele obiecții: ă că dorința trece dincolo de asimilare și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să se meargă mai departe decât merseseră toate obiecțiile adusepână atunci (Marx, Kierkegaard). Era nevoie să se arate că Hegel Însuși subaprecia alteritatea. Pentru acesta din urmă, conștiința de sine se dezvoltă treptat. La Început, sinele și lucrurile: dorința. Apoi, sinele și un alt sine, inegal, recunoașterea: stăpânire/servitute. În sfârșit, sinele și toți ceilalți: conștiința universală. Acestor trei trepte li se pot aduce pe rând următoarele obiecții: ă că dorința trece dincolo de asimilare și de recunoaștere; ă că iubirea umană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Marx, Kierkegaard). Era nevoie să se arate că Hegel Însuși subaprecia alteritatea. Pentru acesta din urmă, conștiința de sine se dezvoltă treptat. La Început, sinele și lucrurile: dorința. Apoi, sinele și un alt sine, inegal, recunoașterea: stăpânire/servitute. În sfârșit, sinele și toți ceilalți: conștiința universală. Acestor trei trepte li se pot aduce pe rând următoarele obiecții: ă că dorința trece dincolo de asimilare și de recunoaștere; ă că iubirea umană depășește recunoașterea; ă că celălalt ne scapă Întotdeauna: nu suntem niciodată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
percep pe mine prin intermediul atitudinilor celuilalt față de mine” și, În consecință, „Îmi asum roluri prescrise de celălalt”. Se adaugă Eul sau Eul-subiect, care se referă la autonomia personală: acest „actor individual spontan” răspunde În special la situațiile colective. În sfârșit, Sinele („self” În engleză) este „o posibilitate de conștiință ș...ț, constituită prin interacțiunea dialectică Între Eul-subiect și Eul-obiect” (Mucchielli, 1986, p. 44). Sinele este astfel produs atât de normele sociale, cât și de autonomia subiectului, În cadrul unui dialog constant Între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
se referă la autonomia personală: acest „actor individual spontan” răspunde În special la situațiile colective. În sfârșit, Sinele („self” În engleză) este „o posibilitate de conștiință ș...ț, constituită prin interacțiunea dialectică Între Eul-subiect și Eul-obiect” (Mucchielli, 1986, p. 44). Sinele este astfel produs atât de normele sociale, cât și de autonomia subiectului, În cadrul unui dialog constant Între Eul-subiect (pentru mine Însumi) și Eul-obiect (pentru ceilalți). Sinele este așadar locul În care se construiește identitatea. El permite o articulare complexă Între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ș...ț, constituită prin interacțiunea dialectică Între Eul-subiect și Eul-obiect” (Mucchielli, 1986, p. 44). Sinele este astfel produs atât de normele sociale, cât și de autonomia subiectului, În cadrul unui dialog constant Între Eul-subiect (pentru mine Însumi) și Eul-obiect (pentru ceilalți). Sinele este așadar locul În care se construiește identitatea. El permite o articulare complexă Între identitățile colectivă și individuală, dar și Între ceea ce se schimbă (imaginea de sine și apartenențele) și ceea ce este permanent (sentimentul ă inclusiv la nivel fizic ă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sentimentul ă inclusiv la nivel fizic ă de a constitui unul și același individ În timp și spațiu), Între schimbare (impulsionată de creativitatea Eului) și continuitate (accentuarea trăsăturilor prin duplicarea lor instituită). Pentru Krewer, care pornește de la Honness (Honness, 1990), Sinele este „inima psihică ș...ț, locul unde ș...ț se construiește Omul, luând ca referință organizarea socială și socioculturală, care fac posibile interacțiunea și cooperarea” (Krewer, 1994, pp. 163-164). Sentimentele de apartenență colectivă țin de sentimentul de Sine: este vorba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
conștiința Eului de a fi un Eu-obiect recunoscut de ceilalți. Unii cercetători sunt de părere că, o dată ce s-a instaurat conștiința de sine În cursul copilăriei și adolescenței (L’Ecuyer, 1994; Mucchielli, 1986), Eul-obiect și Eul-subiect se estompează treptat În favoarea Sinelui (Gresle et alii, 1994, p. 349), care, printr-un dialog constant Între Sinele-obiect și Sinele-subiect (Krewer, 1994), permite dinamica sentimentului de identitate. Caracteristici și elemente de tipologie Sentimentele de apartenență constituie unul dintre aspectele (colective) ale identității și deci ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
al lui Descartes ă un eu care cugetă (Cogito, ergo sum) și care are despre sine o intuiție nemijlocită ă și propune un sine Înrădăcinat În istorie, despre care nu avem decât cunoștințe indirecte (prin semne, simboluri, texte etc.). Identitatea sinelui, trecând prin proba istoriei, Îmbină permanența și schimbarea. Anumite trăsături sunt stabile: caracterul, definit de Ricœur ca „ansamblul mărcilor distinctive care permit reidentificarea unui individ uman ca fiind același” (Ricœur, 1990, p. 144). Altele, dimpotrivă, se pot modifica În cursul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]