2,658 matches
-
-l duceau cu ele, în legănarea cadențată a trupului său; în acest timp, la fiecare zvârlitură, printre semințele bălaie aflate într-un zbor necontenit, se vedeau cum strălucesc cele două galoane roșii ale unui veston de ordonanță aproape ferfeniță. Pășea singuratic, mereu înainte, cu o înfățișare măreață; și în urma lui, acoperind boabele de grâu, se rostogolea domol o grapă trasă de doi cai, pe care îi îndemna un căruțaș cu lungi și regulate lovituri de bici ce plesneau pe deasupra urechilor lor
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
neîndurerare”) și cere mamei să îl nască a doua oară, resensibilizat: „Tu care poți, întâia și singura, să fii / izvor al ființei mele, mai naște-mă o dată [...] // [...] îndurerează, mamă, din nou această carne” (Îndurerează). Drama sa, analoagă aceleia a „psalmistului singuratic” - și, în alt fel, a lui Baudelaire -, este de a dori cerul lăsându-se atras de pământ, de a se ști în neputința de a-și continua zborul „spre plus infinit”, sub impactul „ispitelor ușoare și blajine”: „Mi-e dor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
depind de ceilalți pentru ca munca lor să fie eficientă: scriitorul, de un editor și o editură, o tipografie, o librărie, pictorul, de o galerie unde să-și expună tablourile și așa mai departe. Altfel spus, chiar dacă mitul eroului sau luptătorului singuratic este în continuare în mare vogă într-o societate individualistă, dacă analizăm cu atenție faptele considerate la prima vedere a fi individuale, constatăm că ele sunt de fapt rezultatul efortului depus de o întreagă echipă. Oricât de impresionați am fi
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
imprezentabil. Un transfer regresiv care nu numai că arată lumea drept un a-fi-ca posibil, ci face lumea să fie văzută și ca prefigurare nonmanifestantă a semnificabilului: "A sosit o mireasă leneșă,/ rochie de voal fără trup/ și deodată înotătorul cel singuratic/ s-a împotmolit în carnea ei nevăzută,/ fâlfâitoare". Transferul meta-ferenței se desfășoară abrupt, în răstimpul fulgerător al unui deodată ce arde etapele. Saltul în necunoscut - căci despre un salt de nivel este vorba - e deopotrivă saltul în prefăcut, căci împotmolirea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
neașteptate apariții, creează între ele spațiul posibilului, intervalul care se deschide într-un peisaj mișcat, scos din tiparele așezării sale reale, fluidizat și redus la câteva repere subzistente: "Sclipiri de vieți, aceleași, ale timpurilor și cele de peste zări,/ Între țărmul singuratic și somnul uitării, apus;/ Vânt în răscruce și o stea de primejdii pe mări/ Ajung pentru navigatorii de sus". Coborâm, străbătând etapele acestei reducții, nu numai sub nivelul mării, al apelor ce își deschid adâncul, ci și sub nivelul vederii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
degrabă pe seama unor interese, era totuși primitivă în raport cu forma de comunitate izbutită de biserică, locul celor ce sînt trăitori în spirit. Pe fondul unei asemenea forme de colectivizare, problema cu adevărat importantă era aceea a singurătății. Noica vorbea însă de singuraticul adevărat, cel ce nu se izolează sau fuge de oameni din pricini psihologice sau de confort fiziologic, ci pentru a regăsi o alianță mai profundă dintre el și ceilalți: "Omul care știe să fie și singur, acela te înțelege cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
îngăduința blajină a unui demodat bătrân înțelept: „Ia seama și din dragoste se poate ucide”; Dacă vei fi singur/ îți vei aparține în întregime”; „prima și ultima-nvățătură e moartea”; „numai cel ce ignoră știe să uite”. În Manualul bunului singuratic (1997), sunt cultivate strategii lirice diverse: de la nostalgia cuvântului primordial la sublimarea metaforică și aforistică concentrată, de la sentență la parabolă și monolog, de la notația concentrată la invocația amplă. Retractilitatea contemplativă se întâlnește cu firescul răbufnirilor de orgoliu poetic, descinderile în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
SCRIERI: Naștere vinovată, București, 1983; Intrarea în scenă, București, 1984; Plimbarea prin flăcări, București, 1988; Preludiu pentru trompetă și patru pereți, Piatra Neamț, 1992; Documentele haosului, Piatra Neamț, 1993; Spre fericitul nicăieri, Piatra Neamț, 1995; Cântece de amăgit întunericul, Timișoara, 1996; Manualul bunului singuratic, Piatra Neamț, 1997; Duminica fără sfârșit, Botoșani, 1998; Generația poetică ‘80. Portrete critice, Iași, 2000; Anecdote cu și despre Creangă, Iași, 2002; Cartea urmelor, Iași, 2002; Documentele haosului, pref. Gheorghe Grigurcu, Iași, 2003. Repere bibliografice: Coșovei, Pornind, 228-231; Al. Cistelecan, Dicțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
44-45; Traian T. Coșovei, Încoronarea cu lacrimi, CNT, 1993, 5; Iulian Boldea, Fața și reversul, VTRA, 1993, 4; Dan Stanca, Răzbunarea poeziei, VR, 1993, 4-5; Vasile Spiridon, Întrebări și lacrimi, F, 1993, 9; Țeposu, Istoria, 99; Ioana Pârvulescu, „Manualul bunului singuratic”, RL, 1994, 6; Ioan Moldovan, „Manulalul bunului singuratic”, F, 1995, 2; Radu Cernătescu, Spre fericitul nicăieri al textualismului, LCF, 1996, 6; Dan Silviu Boerescu, Prietenii mei scriu versuri, LCF, 1996, 15; Ioan Holban, Un neoromantic, RL, 1998, 50; Marin Mincu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
1993, 5; Iulian Boldea, Fața și reversul, VTRA, 1993, 4; Dan Stanca, Răzbunarea poeziei, VR, 1993, 4-5; Vasile Spiridon, Întrebări și lacrimi, F, 1993, 9; Țeposu, Istoria, 99; Ioana Pârvulescu, „Manualul bunului singuratic”, RL, 1994, 6; Ioan Moldovan, „Manulalul bunului singuratic”, F, 1995, 2; Radu Cernătescu, Spre fericitul nicăieri al textualismului, LCF, 1996, 6; Dan Silviu Boerescu, Prietenii mei scriu versuri, LCF, 1996, 15; Ioan Holban, Un neoromantic, RL, 1998, 50; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 433-435; Grigurcu, Poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
ori favoruri care trebuiesc să facă din el o excepție, un privilegiat" (Ralea, 1997: 77). După asta situația generală nu-l mai privește. Ideea apare și la Cioran când subliniază frecvența foarte mare a încercărilor de mântuire individuală, specifice destinului singuratic. Deși avem probleme similare, există practica identificării soluțiilor individuale (biografice), ceea ce conduce la o rată extrem de scăzută a ceea ce am putea numi "productivitate" socială. Spiritul tranzacțional ar fi și el semnificativ, în sensul că totul poate fi subiectul unui compromis
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
deși ea poate fi considerată implicită. Imaginarea ș( (ncercarea de realizare a unor noi forme de organizare socială trebuie să se nutrească dintr-o nemulțumire față de neajunsurile celor existente. Ș( atunci c(nd nu este vorba doar de proiectul unui singuratic, nu se poate vorbi de o rupere totală de realitate, chiar (n cazul (n care latura utopică este prezentă. Calitățile deosebite cu care era (nzestrat Teodor Diamant l-au făcut remarcat de timpuriu. A absolvit primul cursurile școlii de la Sf
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
într-o dublă expresie. Cochilia sau scoica elemente ale izotopiei studiate numesc metaforic fie "domiciliul sufletesc", fie pe cel material, ...flotant. Prima ocurență o descrie pe Mini, în protecția egoistă: "De ce pierduse azi atîta timp, în loc să rămînă în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirii, ca o perlă în scoică, ca și ea hrănită din cochilie, ca și ea aderentă!" În cazul ei, spirala "de var" a cochiliei ("Cercul de izolare, care o aureola în mod obicinuit, părea întunecat...") e o treaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se interesa de soarta invalizilor, orfanilor și văduvelor de război față de care cerea multă atenție și dragoste. e. Sfârșitul generalului de corp de armată Ion Rășcanu După data de 22 august 1944, când a fost schimbat din funcția de primar,singuraticul general de corp de armată Rășcanu, care n-a fost căsătorit niciodată, sa retras într-o cămăruță de la Casa Oștirii din București. Ticăloșii ajunși la putere cu ajutorul armatei roșii de ocupație dar și cu ajutorul diviziilor „Tudor Vladimirescu-Debrețin” și „Horia, Cloșca
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
încremenește pe o rază uriașă atunci când cel mai iubit fiu al acestui popor, ori nevasta sa va trece pe o arteră sau alta, niciodată neștiindu-se pe care anume, omul planetar nu vede și nu întâlnește pe nimeni. Un dictator singuratic, ca toți de seama lui, se mișcă într-un oraș pe care l-a strivit sub povara incapacității sale și a grandomaniei. În zadar fotografiile ni-i înfățișează pe el și pe consoarta lui îmbrățișând copiii și strângând mâinile oamenilor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
combată suferința, consolidând prin chiar acest fapt idealul nostru de fericire și prosperitate. Astfel, campaniile de compasiune suscită, la rândul lor, un universalism al suferinței. Și dacă nevoia noastră de identitate ar depăși nevoia noastră de Dumnezeu? Individul, acest rege singuratic, și-ar compensa solitudinea existențială printr-o exigență de identitate, care l-ar lega de o comunitate sudată de suferința împărtășită, adesea trăită prin procură și sprijinită pe fapte istorice susceptibile să pună bazele acestei memorii/istorii de suferință. Sclavia
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o infinită frumusețe, nici noi nu sîntem scoși din acest minunat decor și, prin urmare, ne angrenăm în vibrații sentimentale, pe care le credeam adormite pentru totdeauna. Copoul devenise ce-a fost și chiar mai mult decît atît și atrăgea singuratici dispuși spre meditații profunde. Flori, mai ales trandafiri, creau covoare paradisiace pentru cei cu sensibilitate peste medie, ca mine. Proaspăt răcoriți cu apă binecuvîntată, multicolorii trandafiri păstrau bobițe cristaline pe gingașele lor petale. Unii dintre ei, mai sofisticați, împrăștiau generos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care îl produceam era anemic rău și efectul asupra jivinei era nul. Atunci făceam o ocolire plină de respect și înaintam hotărît spre destinație ca Ana meșterului Manole. Din alt unghi remarcam uneori că foșconitorul era un cerb uriaș și singuratic și atunci inima se așeza la loc. Acum să nu credeți că îmi era teamă de domnul lup. Nici vorbă. Teama provenea din cauza lui Moș Martin, văzut adesea de pădurar pe acolo. Eh, pădurarul avea pușcă.... gîndeam invidios. Poteca sfîrșește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Plăcerea grupului nostru era să pescuim. Era un paradis pentru cei care erau pătimași de acest sport. Am prins mulți pești și toți erau mai mari decît noi. Seara m-am dus singur să vizitez un indian bătrîn și foarte singuratic. M-a primit într-o colibă rudimentară, dar surprinzător de călduroasă. Eu nu vă pot înțelege pe voi, albii, îmi spune bătrînul. Din ce motiv? Sînteți altfel de oameni. Eu mă duc, prind un pește și vin acasă. Mănînc din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a familiei Barrera. Copiii s-au lăudat la școală că va veni tăticul cu mașina după ei...Pornesc în aventură. Rîd, cîntă și un mic ventilator instalat pe bord îi răcorește. Merg spre bătrîna La Habana! Peisaje, cu palmieri imperiali, singuratici, cu mango plini de fructe, cu grădini pline cu arbuști încărcați cu fruta-bomba dau iluzia că zboară înspre înapoi. Mașina pufăie voinicește și la una din roți se aude "hoașca, hoașca" în ritmul învîrtirii. Un rulment la roata din spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
linia lui 41.................................... 21. La lemne................................................. 22. Miruna..................................................... 23. Un roman pășunist........................................ 24. Cârnați........................................................................ 25. Albastru de Bucșoiu.......................................... 26. Bucătăria......................................................... 27. Adică orice corp e făcut din silabe................................... Motto: În deșert trăiesc cei ai esuf-ului, ființe negative care bântuie locurile singuratice, golite de orice prezență umană. Mai ales noaptea este propice sosirii lor, și de asemenea amurgul, moment în care unei lumi îi ia locul alta. Cei care se întâlnesc cu ei și nu știu să se ferească rămân fără grai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fi putut lua frigul. Dintr-o casă stingheră a ieșit o bătrânică, (probabil stârneam interesul cu bagajului special), care spre bucuria mea, a pronosticat că "azi nu va ploua, fiindcă e frig și bate vântul”. Pedalând de zor, străbăteam locuri singuratice, fără sate. Atmosfera era sumbră, fiindcă se întunecase din cauza norilor negri, groși. Un șofer "glumeț” care venea din sens opus, a vrut să mă sperie, virând brusc spre mine, spre amuzamentul companionilor din mașină. Având viteză foarte mare la vale
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise. "Neagră ca un as de pică Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin câte puțin, retrăgându-și cohortele de nori spre limanuri cunoscute doar de ei, împinși de un măturoi uriaș, într-o învălmășeală cosmică, spre ținutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-i este permis să pătrundă și asta o umplea de ciudă, de amărăciune, o arunca în depresie. Tata, atras altădată de lecturi, de conversațiile intelectuale cu amicii la cafenea, nu mai manifesta acum nici un interes pentru asemenea îndeletniciri: devenise un singuratic și cu aerul său absent își petrecea tot mai mult timp în lungi peregrinări prin munții din preajma șantierului. În timpul preumblărilor, el își luase obiceiul de a vorbi cu sine însuși, de a se judeca și, de fiecare dată, la aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
N. Cajal. În colaborare cu aceștia a publicat numeroase lucrări științifice în reviste din țară și peste hotare. A decedat la 21 ianuarie 2003 în orașul București, mulțumită că știința și cercetarea i-au fost suportul principal al întregii vieți singuratice. CORVCEȚOVA (IANCOVA) LIUDMILA - 1918- 1972 Una dintre eminentele eleve ale Liceului de fete din orașul Bolgrad, din perioada română (1918- 1940) s-a numărat și Liudmila Corvcețova, prin căsătorie Iancova. Împreună cu Ioana Bonjucova, în viața lor profesională au reprezentat cu
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]