2,599 matches
-
Leap, un mare salt înainte, renunțarea la clișee, exersarea unei noi voci și propunerea unui nou ton narativ. În sensul celor de mai sus, am putea vorbi de un proces de idealizare, de autoflatare la care Chandler - el însuși un singuratic și un alcoolic - recurge pentru a compensa tot mai precara stimă de sine: În Philip Marlowe, Chandler a creat o combinație între propriul său caracter și eroul tradițional al povestirilor pulp. La suprafață, Marlowe e la fel de singuratic, nesocial și autotorturant
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
el însuși un singuratic și un alcoolic - recurge pentru a compensa tot mai precara stimă de sine: În Philip Marlowe, Chandler a creat o combinație între propriul său caracter și eroul tradițional al povestirilor pulp. La suprafață, Marlowe e la fel de singuratic, nesocial și autotorturant precum Chandler, dar în adâncuri zace sentimentul onoarei și simțul umorului, precum și o anume sensibilitate. Scriind la persoana întâi, Chandler a putut să arate că lumea, nu o amărăciune înnăscută, l-a transformat pe Marlowe într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nesocial și autotorturant precum Chandler, dar în adâncuri zace sentimentul onoarei și simțul umorului, precum și o anume sensibilitate. Scriind la persoana întâi, Chandler a putut să arate că lumea, nu o amărăciune înnăscută, l-a transformat pe Marlowe într-un singuratic și un alcoolic. Personajul este, prin urmare, o modalitate prin care Chandler și-ar putea explica propria recluziune excentrică (Hiney, 1997, p. 102). Caracterul lui Philip Marlowe e marcat, în egală măsură, de voința autorului, dar și de lumea sordidă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
definit de menținerea speranței în pofida certitudinii apropiatei înfrângeri. El se pune adesea în solda sfidării simțului comun. A-și risipi eforturile pe fleacuri îl irită pe Marlowe tot atât de mult pe cât l-ar irita abandonarea speranței ce scânteiază în spatele eforturilor sale. Singuratic, depeizat, plângându-și de milă, el se mișcă la marginea societății, în parte pentru a-și apăra onoarea. Societatea este o amenințare; instituțiile ei sunt conduse de oameni corupți; căsnicia, în loc să-i ofere un refugiu, limitează libertatea eroului (Wolfe, 1985
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al falsei purități, așa cum Helen Grayle însăși ilustrează, sub identitate de împrumut, o realitate la antipodul celei sugerate de răpitoarea ei prezență fizică. Farewell, My Lovely accentuează câteva trăsături ale lui Philip Marlowe care nu erau evidente în cartea anterioară. Singuratic, melancolic, mefient, Marlowe posedă multe dintre însușirile misoginului. Prizonier al unui model comportamental greu de descifrat, el mimează indiferența din teama de a nu deveni victima propriilor spaime și dorințe. Vulnerabilitatea în fața femeilor se traduce fie într-o capitulare rapidă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marlowe rostește o serie de propoziții care amintesc frapant de portretul detectivului particular generic, redactat de Raymond Chandler în The Simple Art of Murder: Ce să vă spun? Sunt detectiv particular autorizat - și nu chiar de ieri-alaltăieri. Sunt un lup singuratic, necăsătorit, cam între două vârste și deloc bogat. Am fost la închisoare și nu numai o dată. Nu mă ocup de probleme legate de divorțuri. Îmi place băutura, îmi plac și femeile, și șahul, și încă vreo câteva lucruri. Poliția nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care căzuse copilărește. Scrisoarea datează din 21 februarie 1959 și e greu să nu vezi în ea o impresionantă mărturie testamentară: La drept vorbind, un ins de factura lui Marlowe n-ar trebui să se însoare, pentru că este un om singuratic, un om sărac, un om primejdios și totuși plin de compasiune, iar nici una din aceste însușiri nu merge cu căsnicia. Cred că va avea întotdeauna un birou mizerabil, o casă pustie, câteva aventuri cu femeile, dar nici o legătură constantă. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cartiere vechi/ pe unul din cele opt dealuri/ ale orașului./ Uneori gleznele mi le șterge câte-un câine./ Am cu mine un ciob de oglindă/ Învelit într-o bucată de pluș. Întârzii/ prin preajma arborilor mari, îmi place/ să privesc trecătorii singuratici/ însă nu schimb nici un cuvânt cu nimeni.” Poet al absenței, ca în Obiecte de tăcere (1979), A. folosește echerul și compasul pentru a ridica banalul la rangul de epură, de imagine idealizată și abstractă, care exorcizează trăirea directă și pasiunea
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
apărările maniace și mai ales excesivele lor manifestări sexuale recurg în mod inconștient la refuzul pierderii ființei iubite. Acest aspect a fost studiat de N. Abraham și Torok (1973/1987), care relatează, de pildă, „spectacolul de neuitat al unui om singuratic, așezat la o masă de restaurant la care a cerut să i se servească deodată două porții diferite; el le consuma ca și cum s-ar fi aflat în compania altei persoane...”. Nu, părea el să spună, ființa iubită nu a murit
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mare apărător al drepturilor integrale ale femeilor române. „Asociația pentru emancipare”, mână-n mână cu „Uniunea femeilor române”, a luptat cu devotament, pentru această cauză și a obținut izbânda finală. Astfel, oricât s-ar fi răspândit versiuni unilaterale, atribuite unor singuratice centre, această campanie dârză a celor două mari organizații feminine, purtată cu atâta energie în congresele ce au avut loc de la întregirea neamului, nu se poate contesta. D-na Elena C. Meissner, prezidenta generală a „Asociației pentru emancipare”, cât și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
moment, părând astfel să transmită mesajul următor: virajul făcut este o decizie conștientă - cu alte cuvinte, eu, David, îmi controlez viața întru totul. În mod clar, povestea lui David este povestea unui individ, a unui bărbat, probabil a unui bărbat singuratic - și a unei organizații pe care o pune în legătură directă cu el. Povestea oferă o imagine profundă și bine delimitată a sa ca persoană unică, separată de ceilalți. Cu alte cuvinte, „eul” său ocupă un spațiu foarte larg în
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
asediul fusese ridicat... La schimbarea gărzii, soldatul rămase un moment nemișcat, în starea de nehotărâre năucă a celui care e cuprins brusc de valul de somn înăbușit până atunci. Îndepărtându-se, Pavel se întoarse și-l văzu astfel: o siluetă singuratică pe întinsul câmpurilor învăluite în noapte, sub cerul care se impregna deja de cea dintâi lumină. Îl regăsi a doua zi, în timpul unei opriri. Compania, redusă deja la jumătate de un atac lipsit de succes, te lăsa să reperezi mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și lasă pașnic să circule în fața tramvaiului un camion cu lăzi, fără să semnalizeze măcar. Am ajuns în centru. Cocleala smoalei îți pătrunde în plămâni ca o inhalație de gudron și amoniac [...]. Ajung în Cișmigiu și cotesc pe o alee singuratică, acolo unde un baldachin împletit din frunze cedează locul unei liziere dese de castani. Pe un bolovan, un student exilat de urgia proprietăresei purică citatele dintr-un curs de drept roman și privește apoi cerul, ca și cum ar aștepta o confirmare
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
uitase că sunt persoane distincte. Copii fiind, se cățăraseră pe versantul În terase al muntelui ca o ființă cu patru picioare și două capete. Era obișnuită cu umbra lor siameză ițindu-se seara pe casa văruită și, de câte ori Își Întâlnea conturul singuratic, Îi părea tăiat În două. Pacea părea să fi schimbat totul. Lefty profita de noile libertăți. În ultima lună se dusese În vale, la Bursa, de șaptesprezece ori În total. De trei ori stătuse peste noapte la Hanul Gogoșilor, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
căsătoreau uneori cu veri de gradul al treilea, și toți erau oarecum Înrudiți; așa că, dansând, Începură să se țină mai strâns, Încetară cu glumele și apoi doar dansară Împreună, așa cum ar face câteodată un bărbat și-o femeie, În Împrejurări singuratice și presante. Și taman când se Întâmplau toate astea, Înainte de a se spune ceva pe șleau și Înainte de a se lua vreo hotărâre (Înainte ca focul să hotărască În locul lor), chiar atunci, În toiul valsului, auziră explozii În depărtare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trage pe mânuțe mânecile lăbărțate ale brațelor mele. Își bagă piciorușele de cimpanzeu În pantalonii picioarelor mele. Pe trotuar simt uneori că mersul ei de fată pune stăpânire pe mine și mișcările Îmi provoacă un fel de emoție, o simpatie singuratică și complice pentru fetele pe care le văd venind spre casă de la școală. Și asta ține vreme de câțiva pași. Părul lui Calliope mă gâdilă pe ceafă. O simt cum Îmi sondează pieptul - vechiul ei tic nervos - ca să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se contureze orașul. Lefty se zgâi la mașinile parcate pe lângă trotuare, ca niște gândaci uriași. Peste tot răsăreau coșuri de fum, ca niște tunuri bombardând atmosfera. Unele roșii, din cărămidă, altele Înalte și argintii - regimente de coșuri Încolonate sau coșuri singuratice, pufăind meditativ, o pădure de coșuri care Întunecau soarele și apoi, dintr-o dată, Îl acopereau complet. Totul se făcuse negru: intraseră În gară. Gara Grand Trunk, acum o ruină de dimensiuni monumentale, era pe atunci tentativa orașului de rivaliza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
povara unei mirese nezinteresate și viciate. Tatăl ei făcuse atunci ce făceau pe vremea aceea toți tații greci ai fetelor neeligibile: scrisese În America. Statele Unite erau Înțesate de dolari, jucători de baseball, haine de raton, bijuterii cu diamante - și burlaci singuratici, emigranți. Cu o poză a presupusei mirese și cu o zestre considerabilă, tatăl ei reușise să-i găsească și ei unul. Jimmy Zizmo (prescurtat de la Zisimopoulos) venise În America În 1907, la vârsta de treizeci de ani. Familia nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Asta-i realitatea. Un vis pe care Îl au toți deodată. ― Ce adânc! spuse Obiectul. I-am tras una. ― Au! ― O meriți. Gâzele erau atrase de uleiul nostru de cocos. Le omoram fără milă. Obiectul Înainta lent, scandalos, prin Femeia singuratică de Harold Robbins. La fiecare câteva pagini dădea din cap și anunța: ― Cartea asta e atât de porcoasă! Eu citeam Oliver Twist, una dintre cărțile de pe lista noastră de lecturi pentru vacanța de vară. Dintr-o dată se Întunecă. O picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe străzi. În 1968 doctorul Luce a deschis Clinica de Disfuncții Sexuale și Identitate de Gen. Luce Îi trata pe toți: pe adolescentele cu gâtul lăsat care sufereau de sindromul Turner și care aveau un singur cromozom sexual, un X singuratic; pe frumoasele cu picioare lungi și insensibilitate la androgeni; pe băieții XYY, care aveau tendința să fie visători și singuratici. Când erau aduși la spital bebeluși cu organe genitale ambigue, doctorul Luce era chemat să discute problema cu părinții dezorientați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toți: pe adolescentele cu gâtul lăsat care sufereau de sindromul Turner și care aveau un singur cromozom sexual, un X singuratic; pe frumoasele cu picioare lungi și insensibilitate la androgeni; pe băieții XYY, care aveau tendința să fie visători și singuratici. Când erau aduși la spital bebeluși cu organe genitale ambigue, doctorul Luce era chemat să discute problema cu părinții dezorientați. Tot Luce se ocupa și de transsexuali. Toată lumea venea la Clinică și acest lucru făcuse ca Luce să aibă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se formează peste insulele Farallon, acoperind leii de mare care stau pe stâncile lor, apoi cuprinde Ocean Beach, umplând bazinul lung și verde al Parcului Golden Gate. Ceața Îi camuflează pe cei care fac jogging dimineața devreme și pe practicanții singuratici de tai chi. Aburește geamurile de la Pavilionul de Sticlă. Se strecoară peste Întregul oraș, peste monumente și peste cinematografe, peste bârlogurile de narcomani din Panhandle și peste hotelurile părăginite din Tenderloin. Ceața acoperă vilele victoriene pastelate din Pacific Heights și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bărbia ridicată, privirea nostalgică și dură totodată. Hélène Lange murise și, Într-o cameră de hotel, Francine discuta probabil cu amantul ei despre locul unde să-și Înmormînteze sora. Undeva În oraș, un om cunoștea misterul Stînjeneilor și al femeii singuratice: omul care o sugrumase. Se plimba mai departe prin parc sau se Îndrepta În acel moment spre teatru sau spre un cinematograf? Soții Maigret se culcaseră fără să pomenească despre acest subiect, dar fiecare știa că celălalt se gîndea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
numărul unu era găsirea asasinului. Căuta și el pe cineva. Ba chiar se gîndea la el mai des decît ar fi vrut, Încît devenea o obsesie. Îl intriga bărbatul care, la un moment dat, Își găsise loc În viața ei singuratică. Nici urmă de el În casa de pe strada Bourbonnais, nu se găsise nici o fotografie a lui, nici o scrisoare, nici un bilețel. Nimic! Și nici de la altcineva, doar facturi. Trebuia să te Întorci la Paris, pe strada Notre-Dame-de Lorette, cu doisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cafea bună, și toți din industria filmului se adună aici în weekenduri. Fiind în timpul săptămânii, locul este liniștit, mesele și scaunele verzi de fier împrăștiate afară pe stradă sunt aproape goale; la singura masă ocupată stă un bărbat blond și singuratic, care poartă o șapcă de baseball și ochelari de soare și soarbe dintr-o ceașcă de cafea în timp ce citește un exemplar din Variety. Câinele lui stă nefericit sub scaun, cu botul pe labe și ochii închiși, visând fără îndoială la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]