3,476 matches
-
să mă culc / Te rog...” etc.), „strofa” comunică același mesaj... metaliterar: atrage, de fapt, atenția asupra redundanței parazitare a „poeziei”, demascată ca simplu bavardaj superficial. Pe aceeași pagină, alte texte trimit în chip și mai evident la futurista „distrugere a sintaxei” ori la rețeta oferită de Tristan Tzara „pentru a face un poem dadaist”: alăturare hazardată de cuvinte și sintagme, încadrate într-un foarte lax tipar formal: stadion crasmic debleiat meridiany intestin afiș cântă în mi bemol amiral numără inevitabil & Co.
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
accentului de pe funcția expresivă a limbajului pe cea autoreferențială); de unde și definiția dată imaginii poetice, în afara perspectivei mimetice, drept „plăsmuire abstractă ș...ț, raport pur a două elemente cât mai îndepărtate (sau cât mai apropiate) între ele”; interesul particular acordat sintaxei textuale, în defavoarea înțelesului noțional al cuvântului; interpretarea poeticității limbajului ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre frumos și urât; tendința de dinamizare a discursului liric (în consens cu „ritmul vremei”) prin cultivarea unui imagism în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre frumos și urât; tendința de dinamizare a discursului liric (în consens cu „ritmul vremei”) prin cultivarea unui imagism în care contează în primul rând surpriza asocierilor, relația insolită, simultaneismul viziunii, cu consecințe în sfărâmarea sintaxei moștenite și multiplicarea perspectivelor: încercare de surprindere a însuși procesului genetic al „viziunii”. Într-un cuvânt - o concepție foarte modernă, de-a dreptul revoluționară pentru momentul istorico-literar respectiv. În ce măsură asemenea deziderate teoretice își găsesc corespondentul în practica creatoare, ne-o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
rădăcini și amnar, Cât miresmele se împart ca afiș electoral. Sau lirica elegiacă - pentru a mai da un singur exemplu -, care găsește noi echivalențe vechii ambianțe romantico-simboliste, într-un text precum Profil tăiat în lacrimă, unde funcționează iarăși tehnica simultaneistă, sintaxa ușor eliptică, „analogia de corpuri geometrice”: În ținutul amar ochean glasul tău Și ca mărcile poștale te privesc ferestrele, ușile ș...ț Încă zece pași vântul mă ia de braț Concav râsul Și sonata ca o poliță de asigurare Sub
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu „imită” existentul, ci inventează noi realități, raporturi inedite, ce violentează ecuațiile știute ale imaginii (și deci ordinea impusă de logica realului), face să interfereze planul percepției directe cu imaginarul, aproximează o stare de spirit prin mișcarea aparent arbitrară a sintaxei textuale. Când scrie, de pildă, în Pneu: „Parc săpat în inel, amurg / Surâsul îl porți ca pe un alpenstock, / Strigătele urcă la cer ca apa în țevi, // Vântul face reverențe până la trei/ zeci și șapte, cuvintele ies ca soldații din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează în egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește în Ulise viziunea din poemele „integraliste” într-o sintaxă, totuși, mai destinsă. „Veacul asigurărilor și al reclamei luminoase” e surprins în acumulări de notații brute sau metaforice ale decorurilor și gesticii cotidiene: „pe bulevarde sirenele autobuzelor ș...ț acompaniază concertul prin fără fir”, „scrâșnesc din dinți marile cotidiane”, „agenții
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
adâncurilor aurul peștilor în frunze / ce bucle meduzele cum se apleacă / și ca șervețele de ceai marginea catifelată a peștilor torpile”, „glasuri lasă dâre de argint ca melcii”... Dacă poemele din ciclul Terase (al doilea din volum) mai amintesc prin sintaxa eliptică și unele imagini șocant-moderniste de etapa „constructivistă” a poetului („cerul se schimbă ca plăcile de gramofon”, “încalcă-mi inima ca o frontieră”, „arc voltaic surâsul și în gest amnar”, „devastează-mă ca pe o casă / de economie”, „ce rar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în care pot fi identificate principalele trăsături ale prozei poetice ca o „construcție închisă, bazată pe revenirea motivelor, cu puternic accent pe ritmica melodică a frazei”, presupunând un tratament fantezist al lexicului, ce atrage atenția asupra cuvântului însuși, cu o sintaxă discontinuă, adesea eliptică, opusă „ordinii tradiționale a frazei”, cu un ritm apropiat de cel al poeziei și având o puternică încărcătură metaforică. Sub acest ultim aspect, - al caracterului figurativ al limbajului - proza poetică a lui Voronca poate fi apropiată chiar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
din faza de început avangardist, ceva din disciplina și rigoarea constructivismului plastic, căruia îi căuta corespondențe în scrisul poetic dovadă și cele câteva poezii tipărite în revistele Punct și Integral, apoi în volumașul Invitație la bal din 1931, în care sintaxa versului cunoștea constrângeri eliptice, ajungând chiar la un fel de "ermetism gramatical", cum îl caracteriza, nu foarte entuziasmat, G. Călinescu, iar imaginea poetică era stilizată "geometric" și "mecanic". Pe parcursul procesului de "sinteză modernă" pe care îl realizează în scrisul său
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în cortul presupusului cavaler războinic se adăpostește un suflet anxios, iar coerența și solida articulare a discursului său se vede la fiecare pas pusă sub semne de întrebare. Versul, în loc să fie compact, cum promiteau anumite imagini oarecum geometrizate și o sintaxă obligată la un fel de austeritate, cu exemplul, în față, al "jocului secund" barbian, apare adesea fragmentat, întrerupt de puncte care probează că ideala coagulare a perspectivei spre lume nu s-a realizat deplin, că o agitație subterană o face
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
relație nu cere întotdeauna eforturi neobișnuite. Nu-i vorbă că, în chiar cazul acelei „métaphore filée”, în care Michael Riffaterre vede un procedeu tipic suprarealist al semiozei, arbitrarul poate fi în cele din urmă redus printr-o considerare atentă a sintaxei ce leagă seria metaforică de contextul secvenței; iar pe de altă parte, multe dintre imaginile suprarealiștilor celor mai notorii ca Breton și Eluard, sunt recunoscute a nu depăși - lucru de altfel, firesc - statutul unor metafore „clasice”. Dacă are, ca suprarealiștii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
epigonului e numai de decor, doar mască. De aceea, epigonii mânjesc marea cu valuri, cerul cu stele, Dumnezeu ucis e doar umbră, patria o frază etc. Mai departe, în confruntarea himenală, implicând clipa ruperii de simetrie, care, în limbaj, e sintaxă, producătoare de sens, Derrida e nevoit la alte nuanțări, zicând că jocul nu e falsitate, ci aluzie iar nu simplă iluzie. Derrida e foarte aproape de taina oglinzii ca intermediar ontologic, intuiție verificabilă în daoism, de pildă, acel moment abisal din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pare / Că pe cap îți cade cerul". Concluzia: Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă"363. Și nu se poate fiindcă intervine la mijloc sintaxa. Dintre cele trei trepte poetice (fonetică, morfologică, sintactică), Nichita Stănescu e adeptul paradigmei sintactice. Dar nu e vorba de sintaxa poetică din retorica tradițională, ci de ceva mai "primitiv". El dă exemplul apei care e altceva decât H2O: "Apa dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă"363. Și nu se poate fiindcă intervine la mijloc sintaxa. Dintre cele trei trepte poetice (fonetică, morfologică, sintactică), Nichita Stănescu e adeptul paradigmei sintactice. Dar nu e vorba de sintaxa poetică din retorica tradițională, ci de ceva mai "primitiv". El dă exemplul apei care e altceva decât H2O: "Apa dacă ar fi numai H2O ar omorî peștii și ar retrage din existență ființa umană"364. Cercetările științifice îi dau dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transdisciplinară a filosofiei lui Ștefan Lupașcu îl confirmă. Iată de ce poezia este translingvistică. Nichita Stănescu îi zice metalingvistică. De aceea, cuvântul nu mai este cuvânt, ci necuvânt, fiindcă semantica lui vine din tăcerea cuvintelor, adică din enigmatica zonă a transparențelor. Sintaxa e cel mai misterios mecanism subatomic. În mod insistent, Nichita Stănescu a identificat structura materiei de la început cu sintaxa poeziei. Prin atomistica poetică el a revoluționat stilistica. Vom înțelege acum de ce a echivalat primul vers din Odă (în metru antic
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aceea, cuvântul nu mai este cuvânt, ci necuvânt, fiindcă semantica lui vine din tăcerea cuvintelor, adică din enigmatica zonă a transparențelor. Sintaxa e cel mai misterios mecanism subatomic. În mod insistent, Nichita Stănescu a identificat structura materiei de la început cu sintaxa poeziei. Prin atomistica poetică el a revoluționat stilistica. Vom înțelege acum de ce a echivalat primul vers din Odă (în metru antic) cu mecanismul tainic al unei molecule materiale. Litera i se prezintă ca "o particulă universală a vorbirii scrise"365
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ceea ce descoperă o existență de bâlci (râsul), mască a ceea ce ascundem (plânsul), dar care plâns ne ține în picioare! (Tandemul râs-plâns). Intuiția sigură a poetului îl ajută să transceandă drama condiției de limes printr-un adevărat extaz oximoronic, la nivelul sintaxei poetice, uneori gata să se înece în "sofisme", dar biruindu-le prin forța trăirii: "M-am reflectat adânc. Oglinda proptită / în perete, mă palpită ca pe un vas sanguin / buiestru / din palpitarea unui vis într-o / pornire dezmembrată / din vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de vorbă servitori în pragul grajdului / Și-au înflorit pe cărare rămășițele dobitoacelor // Trece pe strada domnul în negru cu fetiță / Bucuria cerșetorilor la inserare / Dar am acasă un Polichinelle cu clopoței / Să-mi distreze întristarea când mă înșeli”. Curând, sintaxa începe să se deterioreze, făcând loc elipselor și juxtapunerilor, iar versurile tind să devină entități independente în cadrul unui poem. Ț. pare conștient însă că numai din înregistrarea nuda a banalității și din ironizarea convențiilor literare nu se poate face poezie
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
lenți clopoței / plânge / mâinile crăpate ale arborilor / ordin / plânge / el / către alb către pasăre / plângem / voi plângeți / alunecă / tu porți țintuite pe cicatricele tale proverbe lunare...” (în traducerea Irinei Mavrodin). Supraviețuiesc abia câteva sintagme mai convențional articulate, în rest - abolirea sintaxei, a logicii, a punctuației, pulverizarea oricărui statut al lirismului. E modul lui Ț. de a aduce poezia la punctul zero, pentru a-i da șansa revigorării pe coordonatele unei inventivități neîngrădite de conformisme. Procesul durează până prin 1923, când, dadaismul fiind
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
leagă dificultatea tălmăcirii lucrărilor cu conținut științific și filosofic, cât și puținătatea cunoștințelor din domeniul retoricii și al poeticii. Încât, după ce clasifică și definește, în cartea întâi, părțile cuvântului, iar în cea de-a doua prezintă regulile pronunției, ortografiei și sintaxei, adaugă și o parte dedicată poeticii sau artei versului. Aici definește stihurile „iambicești, dactilicești, troheos” (și le ilustrează cu versuri alcătuite de el), apoi figurile „gramaticești” (elipsa, hiperbatul, silepsa, anacolutul), încheind cu alegoria și metafora, văzute ca fundamentale în retorică
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Negoițescu, Sorin Alexandrescu ș.a.), precum și considerațiile privind geneza limbajului critic literar românesc în secolul al XIX-lea. Volumul următor, Sensul, dimensiune esențială a textului (1994; Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române), marchează - în termenii lui Charles S. Peirce - o evoluție dinspre sintaxă spre semantica și pragmatica textului. Sensul textual este caracterizat acum prin patru proprietăți de bază, iar producerea sa este descrisă ca rezultat al interacțiunii între coeziune, configurativitate și coerență. Totodată, cartea cuprinde interpretări subtile și riguroase ale unor texte de
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
ele și contexte de variație liberă. 2. ASPECTE TEORETICE Înainte de expunerea și analiza datelor oferite de corpus, facem câteva precizări teoretice, utile în înțelegerea modului de manifestare a celor două prepoziții, precizări ce privesc structura prepozițiilor dintre și între, precum și sintaxa și semantica lor. Formal, cele două prepoziții sunt înrudite, dintre fiind compusă din prepoziția de și prepoziția între. Din punct de vedere sintactic, prepozițiile pe care le analizăm sunt ocurente în GN complex, de tipul N1 + dintre/între + (N2 și
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
și în situații în care, stilistic, repetarea elementului de relație ar trebui să marcheze o deosebire, o opoziție, de exemplu în structuri disjunctive: de partea cui sunteți, de partea Andreei Marin sau Mihaelei Rădulescu? (TVR 2, 8.XI.2007). 8. SINTAXA PROPOZIȚIEI RELATIVE 8.1. Construcția pronumelui relativ care cu funcția de complement direct fără marca pe, dar cu reluare clitică, este un fenomen vechi și - în ciuda indicațiilor normative - extrem de puternic în româna actuală 26: cea mai mare prostie care a
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
prin două metode: 1. prin analiza efectelor simple și 2. prin analiza contrastelor de interacțiune. De asemenea, în analiza efectelor simple există mai multe tehnici: a) împărțirea bazei de date (comanda Split File), b) crearea unei noi variabile, c) folosirea sintaxelor și d) utilizarea unor formule matematice. În cele ce urmează, vom analiza efectul de interacțiune prin metoda efectelor simple folosind tehnica împărțirii bazei de date (pentru cei interesați, toate aceste metode și tehnici de analiză a efectelor de interacțiune sînt
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
Arte, precum și cel special al profesorului de Istoria Artei, dr. Teodor Hașegan. În pofida modificărilor perpetue din aria curriculară, alături de colegii de la Arte, de la Teatru, Muzică și Balet - secții ale colegiului promovații examenului de admitere studiază noi valențe ale morfologiei și sintaxei limbajului artistico-plastic. Studiul formelor, volumul, compoziția riguroasă și fără rest, frizînd științele exacte, se desfășoară în emulația boemei specifice Colegiului nostru. La vremea scăderii apetenței pentru studiu individual și lectură, a exasperant de influentului computator (aspect care are amploare mondială
PUNCTUL “G” DIN OGRADA LU' BÃNCILÃ LA PA$ SPR€ (PRIN) IOROPA. In: Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]