2,989 matches
-
morișca se învârtea mi-am/ împachetat capul/ într-o coală de hârtie)". Doar că tentativa de îmblânzire a neliniștii pretha-natice eșuează din start. Cu o lentoare sadică, perversă, cadavrul viu al lui Acosmei își va potența, pe parcursul întregului volum, certitudinea situării în proximitatea teribilului care nu i se interzice, care nu i se refuză niciodată. Și, prin urmare, va detalia lucid felul în care se lasă antrenat în "jocul" fără nicio altă miză decât percepția agonicului. De aici, impresia de freudiană
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altfel decât dezamăgit de pauperitatea blasfemică a discursului. Evanghelia după om însumează de fapt poeme ale pătimirii în(-) și întru starea de a fi om. Împrumutând sonuri diverse, meditațiile lirice din carte se grefează în special pe luciditatea halucinantă a situării, perpetue, într-o zonă a neliniștii în fond benefice, din moment ce generează versuri precum cele din Pledoarie pentru stare de fapt : "Aștept într-o haltă,/ populată cu lumi paralele,/ învierea morților și viața veacului ce va să vie.// Îmi strivesc memoria
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
surde, a pumnilor strânși, deși nu răzbate, în afară, decât o doză suficientă de ironie groasă ori cinism. Opțiunea conștientă, lucidă, este pentru fuga de bâlciul deșertăciunilor (un text se numește chiar foto de bâlci), abstragerea ca o formă de situare în pofida unei umanități care de ziua națională se înghesuie la fasolea cu ciolan festiv, iar în zilele obișnuite practică dacă nu violul, crima și incestul, măcar bătaia și sudălmile ("simfonia râsetelor/ înfundate și-a paturilor scârțâind, peste care/ muzica de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de identitate artistică (a se vedea, bunăoară, talentata pictoriță de icoane și poetă Maria Olteanu), Maria Mănucă este nevoită să suporte și acum, la ani buni de la apariția volumului După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001), consecința "vinovatei" sale duble îndeletniciri: situarea fără drept de apel a operei sale pe teritoriul poietic delimitat exclusiv de maniera reducționistă ut pictura poesis. Ce-i drept, încă de la început, poeta însăși nu a părut a-și refuza capriciul asumării și afirmării! constante, uneori orgolioase, a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de stampe, Editura Alfa, 2009) adâncește viziunea și potențează retorica specifică, atenuând doar din impulsivitatea atitudinală de odinioară. Când nu e filtrată printr-o pânză a distanțării autoironice, benigne totuși, melancolia e aici datoare, de cele mai multe ori, lucidității triste a situării într-o vârstă și o epocă pe care poetul le înțelege cu amărăciune. Poemele ocazionale precum Anul nou păstrează astfel intacte trăsăturile unei lirici încă proaspete, adăugându-le doar un bemol... rococo: "Prin găuri de flaut/ e valsul trist al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru un gen de confesiune biografică aparte, ce prelucrează în materie sensibilă doar detaliul semnificativ, experiența aproape întotdeauna dramatică ce dă sens atât biografiei reale, cât și celei poetice. Foarte bine ales, titlul uneia dintre antologiile sale indică exact această situare în pofida unei poetici a prozaicului, a realismului biografic pe care l-au cultivat de la început majoritatea congenerilor: prin chiar acest element paratextual, Noduri pe linia vieții. Antologie de poezie 1985-2006 (Editura Paralela 45, Pitești, 2007), cartea și, prin extensie, întreaga
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ruperii, a selectării acelor experiențe biografico-lirice capitale, de răscruce. În fapt, mai toate volumele autorului, scrise, cum afirmă undeva, la "flacăra flămândă" a sagacității, cuprind texte cărora ideea de experiență-limită, de sfâșiere ontologică (și poetică!) nu le este deloc străină. Situarea perpetuă într-un orizont al îndoielii de lume și de sine, scindarea între principii contrare cum și, deloc întâmplător pentru un eseist specializat în Aventurile terțului, depășirea lor printr-un proces unificator care să nu le piardă, ci, dimpotrivă, să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
datorită intensității extreme a trăirii livrescului, a raportării la însăși istoria lirismului pe bună dreptate, Mircea Iorgulescu amintea că, în cazul poeziei scrise de magistru, "reluarea, împrumutul, dezvoltarea de procedee, de teme și de motive cunoscute înseamnă participare", așadar "beatitudinea" situării într-un poetic foarte intens. Apoi datorită finalității acestui uz frecvent de structuri nominale și verbale având câte un analogon imediat identificabil în canonul liricii anterioare: cum am mai afirmat, ne aflăm în fața unei poezii de o mare încărcătură tensională
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lucid, nemulțumit de aroganța viziunii tehnocratice asupra societății, în general, și a economiei, în special, sceptic față de pretenția de omnisciență a meliorismului, în care progresul material se substituie perfect progresului spiritual, fără nici o relație de complementaritate, și uimit față cu situarea exclusivă sub imperiul clipei. Cu mulți ani în urmă, cînd modelele de inginerie socială păreau să întemeieze politici pentru fabricarea paradisului terestru, Wilhelm Ropke scria în The Social Crisis of Our Time: "Un mare număr de oameni au învățat să
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
signifiance) ca proces (ibidem, 8). Dacă intertextualitatea se prezenta în primele formulări, că definiri nu prea erau ca o categorie generală, aspectul se datora preocupărilor promotorilor ei, circumscrise mai curând filosofiei decât criticii. Fenomenele intertextuale s-au bucurat de o situare în spațiul poeticii abia după taxinomia genettiană a transtextualității. Critica literară a câștigat prin aceasta concepte operaționale, dar, în contrapartidă, a pierdut perspectiva generală pe care teoria textului credea că a impus-o. Cuvintele de pe coperta volumului reflectă trei modalități
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Dhanañjaya; în mine sunt însăilate toate, ca șirul de perle pe fir (Bhagavad-gïtă)22. Ștefan Munteanu își exprimă convingerea că substanța gândirii filosofice eminesciene, cea care nu trebuia dizolvată total în poezie, este mai explicită în proză (1997, 83). În ceea ce privește situarea intertextului filosofic din Sărmanul Dionis între Kant și Shopenhauer (G. Călinescu, I. A. Rădulescu-Pogoneanu, D. Murărașu, Al. Piru, S.P. Dan citați de Amita Bhose), cercetătorul manifestă nedumerire față de maniera prea puțin tranșantă în care eminescologul din Bengal a tratat acest
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cercuri de forme concentrice (sau care "se taie", ca în Sărmanul Dionis), prin care materia se mișcă prin puncte (etape) de tranzițiune și să fie traversată de râuri circulare ce reprezintă bineînțeles Timpul. [...] Eminescu asigură, în cadrul mitopo(i)eticii sale, situarea în centrum mundi prin conceperea universului ca cerc24, sferă sau ca roată" (Cimpoi: 2007, 24). Imaginea redată de hipotextul extras din [La curtea cuconului Vasile Creangă] poate fi, la rândul ei, hipertext pentru un fragment din poemul Copii eram noi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de sisteme solare ce opun muzicii sferelor armonia unei simfonii matematice. În general, oamenii au dovedit reținere sau teamă în acceptarea oricăror teorii care le-ar fi periclitat universul, chiar dacă nu pe cel imediat, ci macrocosmosul. Stephen W. Hawking remarcă situarea inerțială a omului în raport cu universul, până în secolul deschis de teoria relativității restrânse. Înainte de secolul al douăzecelea, nimeni nu a sugerat că universul ar fi în expansiune sau în contracție. Era general acceptat că universul a existat dintotdeauna într-o stare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
model, filosofic sau cosmologic, platonician ori kantian, poetul a întâlnit elementele semnificative din cele două într-un al treilea model, obținut prin acuitate și creație, pe fondul vizionarismului căruia îi spunem modernitate. Theodor Codreanu remarcă diferențe de receptare, implicit de situare a "celor doi E.": Einstein a fost recunoscut ca reformator al științei moderne, în timp ce Eminescu, multă vreme, a fost subordonat romantismului apus la jumătatea secolului al XIX-lea79 (Cimpoi: 1995, 106). La consacrarea imaginii romanticului au contribuit poemele alese de Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
discursului liric, toate aceste trăsături ale neomodernismului poetic românesc se regăsesc la acești poeți, care au valorificat și valorizat, deopotrivă, candoarea și luciditatea, patosul trăirii autentice și interogația morală de acut ecou expresiv"86. 2.3. Dosar de receptare critică Situarea unui autor în contextul unei anumite epoci/ generații, precum și stabilirea influenței pe care acesta o manifestă în promovarea unei anumite estetici, pe baza unor coordonate teoretice anterior trasate, care ierarhizează literatura, necesită prezența indispensabilă a criticilor, care să facă posibile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
autoarea obișnuiește. Privit în oglindă, cu totul inversată forța explozivă a poemelor blagiene, încărcată de un optimism puternic, se atenuează aici, căpătând o notă rezervată, aproape pesimistă. Dar cum iubirea, ca "zenit al subiectivității"72 "luminează poate cea mai semnificativă situare a omului în lume, devenind, în ultimă instanță, terenul unor relații decisive asupra condiției umane"73, resuscitând mediul diafan eminescian, Ana Blandiana rezervă o parte din spațiul acestui volum pentru adevărate ode închinate purității primare, într-un limbaj postromantic: "Din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fără ajutorul său. Aceasta este esența umană: de a fi o ființă etică, un subiect moral, prin care Eul se constată infinit responsabil de celălalt, altfel spus, ca om el se descoperă condamnat la responsabilitate. Modalitatea etică de Înțelegere a situării Eului În lume este o categorie aparte de cunoaștere, a cărei principală sarcină este de al gândi pe Celălalt-În-sine (fără a-l Înțelege ca pe un „alter ego”Ă, ca pe un altul, diferit și ireductibil, cu propria lui identitate
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
performanță a privirii critice cu deosebire pătrunzătoare, în descoperirea urmelor realității românești din stratigrafia palimpsestului scriptural. O prioritară autoexigență, recunoscută însă ca atare abia spre final, în contextul discuției despre Începuturile poeziei culte, dar sesizabilă peste tot în carte, reclamă "situarea în interiorul epocii" și ea vizează datoria luminării "existenței valorii în raport cu stilul cultural al timpului", căruia nu-i pot fi aplicate "criteriile de exigență ale secolului nostru". Practiciană consecventă a "lecturii literare în spiritul textului", Profesoara e interesată să depisteze "posibilități
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ureche trece fulgerător pe ecranul textului" "istorisirile de evenimente de pe tabla textului", "zeci de chipuri se desenează pe canavaua textului" de evidențiat mi s-ar părea, drept emblematică prin rezonanța fluid-denominativă, "unda textului". Pe această "undă" intră lectura Profesoarei, în situare infailibilă, cu intenția declarată a "luării notei" diapazonale utilizate de scriitorii vechimii. Inefabila "undă" înscrie mișcarea vibratilă a comentariilor de critică universitară ale Autoarei, atât la rostirea prelegerilor din amfiteatru, cât și în subtil-sonorizatele pagini ale cărții de față. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în plan biografic/ existențial și estetic, este o condiție sine qua non, preliminară apropierii de textele investigate, apoi, cu spirit de finețe și inteligență disociativă. Fără îndoială, exegezele se nutresc dintr-un program de re-evaluare a marii noastre literaturi, de situare a ei într-un circuit mai larg, european. Program vizibil și în vasta Introducere în istoria literaturii române, lucrare critică de orizont întins și pulsație identitară, în care faptele de cultură românești sunt raportate (prin solide argumente istorice, etnografice, filosofice
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
scruta realitatea printr-o referențialitate dublă (modelul uman și istoric, modelul Cărții), opunând-o, cu subînțeles transparent, celei care ne înconjura. Nu cred că un om reușește prin voință să fie în centrul existenței altcuiva, că există o regie a situării în preajma momentelor cruciale, că putem ieși din determinarea individuală, fiind, în același timp, rezonanți până la confuzie cu idealurile, valorile, exigențele unei persoane. Cred însă că, fără nici un efort, Doamna Sorohan a fost pentru foarte mulți dintre noi o forță catalitică
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
1. Titlul " Toate leacurile la îndemână" este explicat de Voiculescu în prefața intitulată "Cuvânt de lămurire": dicționarul respectiv este scris "pe înțelesul tuturor", fiind o "carte gospodărească"; dar plasarea, firească, într-un SPD socioprofesional (Aa [2]) este permanent intersectată de situarea în SPD personal (Aa [3]), prin activarea permanentă a unor date de contact cu cititorii (pe care îi sfătuiește cum să nu devină pacienți!). Spre deosebire de optica dicționarelor de tipul "doctorul de casă", care, alfabetic, înregistrează pe primul loc nume de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
prin corelarea cu "lista boalelor", se "înlesnește folosința cărții, până a o face aproape și un dicționar de boale" (evidențierea grafică ne aparține). 1.1.2. Iată, de la început, în descrierea experienței personale de medic rural, și o probă a situării atente într-un anumit spațiu al comunicării, în consonanță cu registrul adecvat, și a evaluării resurselor ce țin de competența lingvistică: "Cât am fost medic de plasă am băgat de seamă că zadarnic îi vorbeam omului de boală, de pază
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o schiță a procedurilor metodologice și a tehnicilor filologice potrivite pentru o cît mai corectă identificare și interpretare a numeroaselor elemente lexicale specifice textelor biblice, în special acelea legate de contextul cultural, antropologic și mitico-religios al textului biblic originar. Posibilitatea situării, în raport cu textul, într-o perspectivă deopotrivă sistematic funcțională și diacronică pe care ne-o oferă tradiția biblică textuală românească (în sensul pe care l-am definit, cu altă ocazie 116) ne rezervă la tot pasul mari surprize în domeniul semanticii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
amintească de moarte și judecată, călugărul Macarie găsește pe lângă chiliile călugărițelor un obiect textil, fin, de culoare liliachie, fără să știe ce e ori la ce folosește și caută, fără izbândă, lămuriri de la călugărițe. Așadar, a urmări sfințenia în condițiile situării fără scăpare în temnița materialității înseamnă pentru călugării lui Stănoiu fie a cultiva deliberat murdăria, fie a ignora, la marginea senilității și a patologiei mintale, realul și datele fenomenale ale lumii. Ca și până acum, și aici aflăm la lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]