1,621 matches
-
cui i se adresează, de fapt, această reclamă, jumătate pășunist retro, jumătate americanist-trendy ? Fără a fi un specialist, repet, am totuși impresia că această branduire nu prea și-a fixat targetul, adică, mai pe românește, e cu un ochi la slănină și altul la făină ; mă rog, s-ar zice că restaurantul cu pricina știe ce este, dar nu prea știe ce vrea. Or, exact aici este ceva ce ar trebui să ne pună, cred, pe gînduri : brandingul de țară se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
chiar în ședințele omagiale ce le sunt dedicate. Numai neostoita foame de glorie a transformat fericirea într-o himeră. Se adună în eternitate cei care știu să se risipească în alții. În mod firesc, artiștii sunt cu un ochi la slănină i cu celălalt la posteritate. Viața oricărui geniu este o urgență. Pasiunea devine incurabilă după ce te-a împușcat glonțul nemuririi în spate. Gloria e schimbătoare. Aproape ca prognozele meteorologice. Din epocile asurzitoare rămân numai vocile celor care au tăcut. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un abator și dacă nu curgea, pica. La multe pofteați voi atunci, omule. Chiar și la școală când îl vedeai pe fiul doctorului, mâncând pâine albă cu unt și cu salam, în timp ce voi mâncați pâine neagră cu untură răzuită de pe slănină afumată, cu gust destul de neplăcut, că alta de unde? Ce sărbătoare fusese când mama voastră vă cumpărase într-o zi pâine semi-albă (deja nu se mai dădea pâinea pe cartelă) și margarină (care fusese la început mai bună decât untul, nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el, ce să vezi? Bostanu’ găurit, iar din el cine iesă? Ei bine, iesă domnul... purceeel. Șoldănel nu purcel. Ce mai! Porc ca lumea. Și ce credeți? Din opt bostani mari cât roțile de la car, ies opt porci grași cu slănina pe ei de-o șchioapă. Cum se poate? - se miră artificial, un ascultător. Cum cum? - se hoalbă Americanu’-Așa bine. Erau purceii din vară. Ce-au făcut? Au tot cotat scroafa, au tot cotat-o și, negăsind-o, au dat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o bag. O fărâmă de iubire, baby, ar fi pentru mine cel mai frumos cadou. Tocmai ăsta trebuia să fie, îi spune Rainer soră‑sii. Anni, sper că nu va fi nevoie să vin să te extrag cu cleștele din slănina lui. Ai prezervativ? Mai am unul. Dar cum îl cunosc eu pe ăla, tipul umblă cu prezervativul la el de luni de zile fiindcă pândește de mult ocazia asta. Între timp cauciucul a îmbătrânit și s‑a mai subțiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
călătoriei, a dimineții și a orașelor strălucitoare, tuturor aromelor puternice și pătrunzătoare ale trenurilor - mirosul de cărbune, de fum acru, de marfare ruginite și mucegăite, de lemn de pin curat de la lăzile cu cereale, de alimente proaspete: portocale, cafea, mandarine, slănină și șuncă și făină și carne - se adăugau acum, cu o familiaritate și un farmec de neuitat, toate zgomotele și mirosurile ciudate ale circului care se instala. Rulotele galbene, cu aspect vesel și confortabil, În care locuiau și dormeau artiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și mai Îmbietor decît orice mîncare pe care o văzusem sau o gustasem vreodată. Îi vedeam pe artiști mîncînd un mic dejun uriaș, savurat cu toată pofta forței și puterii lor; mîncau cotlete prăjite enorme, fripturi de porc, hălci de slănină, zeci de ouă, felii groase de șuncă prăjită și teancuri de frigănele pe care le Învîrtea prin aer un bucătar Îndemînatic ca un jongler și pe care o ospătăriță voinică le aducea În goană la masă pe tăvi Încărcate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
n-a trecut mult. N-am avut mult de așteptat. A-nceput cam pe la unu, Înainte de prînz. Doamne, parc-am simțit că s-a dezlănțuit ceva În mine. El era acasă, venise mai devreme, era În curtea din spate, scotea slănina de pe un purcel pe care-l cumpărase. „De ce Dumnezeu l-ai cumpărat?“ - am strigat. Of, of, dragul mamei, ce risipă, ce cheltuială! cum i-am spus și lui, dacă nu eram eu, cheltuia și ultimul ban ca să umple buzunarele măcelarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și lui, dacă nu eram eu, cheltuia și ultimul ban ca să umple buzunarele măcelarilor și cîrciumarilor. Nu putea să le țină piept, Înțelegi! „De ce, măi omule, ce te-a apucat să faci una ca asta?!“ Aveam În cămară șuncă și slănină cumpărată de el, șase hălci de șuncă afumată, și acum mă pomenesc că vine cu purcelul ăla. „Ai să ne omori, măi omule, cu atîta carne de porc“ - am zis, că doar aveam o mulțime de păsări și peste cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cum să fac să nu se strice și-i ziceam: „Cum să mai văd și de copii dacă-mi aduci atîtea?“... și-n starea În care eram făceam conserve cît mă țineau puterile și el era În curte și scotea slănina. Doamne, cum mai mirosea, mirosul ăla de grăsime, Îți dai seama... și pusesem pînă atunci o sută treizeci și șapte de borcane și vișine, piersici, mere, struguri și gem de prune, peltea de gutui, pere conservate, suc de roșii, castraveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prea bătrînă ca să se mai facă bine, nu i s-au mai lipit oasele. „Asta-i mai ceva ca toate!“ - am zis. Mă și mir cum de-a rezistat și el atîta... la masa de dimineață, creier și ouă, și slănină, și cotlet, și terci de ovăz, și pișcoturi calde, și un cîrnat, și două-trei cești de cafea, la masa de prînz și de seară cîte două-trei feluri de carne, ficat și friptură de vacă și de porc, și pește, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
după țigări. Când e supărat, birmanezul face pipi peste tot în casă, deși cel mai mult îi place să inunde patul. Aveți idee cum miroase urina de pisică? L XXIV Caritasul ne-a dezechilibat bugetul. Suntem nevoiți să trecem pe slănină vrac și macaroane cu varză. Fierbem o halcă de de slănină de patru kilograme, o scoatem și introducem varza mărunțită. La desert avem câte un calup de marmeladă. Ne trântim apoi în pat și ascultăm un Beastie Boys, din 1986
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
casă, deși cel mai mult îi place să inunde patul. Aveți idee cum miroase urina de pisică? L XXIV Caritasul ne-a dezechilibat bugetul. Suntem nevoiți să trecem pe slănină vrac și macaroane cu varză. Fierbem o halcă de de slănină de patru kilograme, o scoatem și introducem varza mărunțită. La desert avem câte un calup de marmeladă. Ne trântim apoi în pat și ascultăm un Beastie Boys, din 1986, You gotta fight for you right to party. Pe peretele blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spun, ești un soldat în tranșeele capitalei. Carnea sfârâie, un junghi îmi străpunge inima. Peste două zile, cucuiul din piele îmi împopoțonează alt deget. Îi zic Sabinei să vină cu mine la doctor. Zace în pat, îi e greață de la slănină: du-te singur, ce, ești copil? Asprimea tonului ei mă ustură mai tare decât excrescența de la picior. Mă îmbrac și pornesc șchiopătând în căutarea unui dispensar. Trec printre blocurile aruncate parcă din elicopter, fără nicio logică. Traversez alei înguste, acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pierdut în Berceni și aș fi ratat prima tranșă de câștiguri de la Caritas. Printre două tomberoane zăresc, cam la trei sute de metri, blocul cu tencuială verde, mișcătoare. Deasupra lui clănțănesc crăcile ronțăite ale mestecenilor. Acolo stă Sabina, îngrețoșată, umplută cu slănină și asediată de omizi. C XVIII Neputând să adoarmă, Cosmin se răsucește în pat. Ce fix a avut și Leo ăsta cu Adelina! Cum nu-i convenea ceva, imediat fugea la Adelina. Cred că a înșelat-o pe Sabina în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și căruțe hurducându-se pe drumuri prăfuite. Prieteni, Dumnezeu e mare! Când am fost în China, ne-am hrănit două luni cu șobolani și păianjeni fierți ca să supraviețuim. Poate am exagerat cu puiul. Poate că mai nimerite ar fi fost slănina și varza cu macaroane. Ne simțim ca niște nababi smiorcăiți. Totuși, Arthur nu poate rezista ochilor de căprioară ai Sabinei. Scoate din portofel șaptezeci de dolari și ne întreabă dacă suntem de acord să semnăm o chitanță, să poată justifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei. Când reveneau, aveau palmele bătătorite și accentul moroșan și mai puternic. Munciseră la coasă ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți cu un sac de fasole, altul de cartofi și câte două sfori de usturoi. Blaturile de slănină erau aranjate în traiste precum cărțile pe rafturi. Mai mult de trei săptămâni nu rezistau niciodată. Ce nu dădeau pe filme, dădeau pe cărți: măi, omule, măi, noi tre să ne facem bibliotecă pe când ne întoarcem. Că acolo nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
telefoane la plăcintărese, să spună de care vrea pentru deseară, cu varză sau cu cireșe. Peste o oră familia se reunea - căci ce eram, dacă nu o mare familie fericită? -: Ionicii șiroind de transpirația lor ce mirosea a ceapă și slănină, Șerban cu cârlionții prinși într-o panglică vișinie, spunându-ne cătrănit că vine maică-sa de la Oradea să-l ajute să învețe pentru sesiune și înjurându-i pe cei doi răcani care îi spurcaseră cămăruța cu usturoi și cârnați. L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Nu am șters nimic, am lăsat pagina în halul ăla, ca o fișă clinică. Chiar în drum spre liceu vremea s-a stricat brusc. Ningea cu fulgi mari, apoși, care se topeau sub roțile mașinilor devenind mâzgă - un fel de slănină în putrefacție. Înghesuială mare în autobuzul 102. La radioul din cabina șoferului, vocea șmecheroasă a speaker-ului anunța că în Gara de Nord intrase alt tren cu două mii de mineri din Valea Jiului. Cred că era a treia mineriadă de după Revoluție. Primele două fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu e un moft născut din plictiseala de civilizație. 24. Plecam de-acasă, cu vacile, cam la răsăritul soarelui. Mama îmi pregătea traista. Operație sumară, căci duceam în traistă, totdeauna, cam aceleași alimente. Un coltuc de pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și puțină sare, legată cu ață într-un colț al șervetului de cânepă. Restul alimentelor mi le procuram singur din pădure: ciuperci, pe care le frigeam pe jar, zmeură, afine, mure, alune. Câteodată, găseam în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Fiecare cunoștea ce sunet scoteau tălăngile de la vacile sale așa cum un violonist își poate recunoaște și pe întuneric vioara. Când ne săturam de zmeură, de alune, de fragi, de afine sau de mure, făceam un foc zdravăn, frigeam bucăți de slănină înfipte în țepușe și picuram untura pe pâine. Apoi, improvizam tot felul de jocuri, ca să treacă timpul. Știam că n-aveam voie să pierdem vacile, care ne fuseseră date în grijă, că trebuia să le ducem, seara, acasă, și că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
arate. De ce? Niciodată nu bănuisem că ele aveau vreo importanță. Prin iarnă, m-am pomenit cu tata. Nu mai fusese în București, cred, din anii primului război mondial când venise, ca artilerist, cu armata lui Mackensen. Acum, adusese carnea și slănina unui porc pe care-l îngrășase special pentru cumnatul său. A călătorit toată noaptea, întrucît trebuise să schimbe trenul la Brașov unde așteptase câteva ore în gară, iar pe la zece, unsprezece, dimineața, a ajuns în strada Vasile Lascăr. Când am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un pierde-vară, o haimana care toacă prin localuri deocheate banii pe care-i scoate maică-sa din covrigi. Dar în tot răul e și-un bine. Într-o dis de dimineață, când haimanaua se înființă la masă cerând ouă cu slănină, copane și vin, iar maică-sa îl făcea cum îi venea la gură, se trezi întrebându-l: Măi Roberto măi, spune-mi și mie, ce-ți place ție să faci, măi băiete? Ce-ți place ție cel mai mult, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
le îngăduia să ridice vocea. În Pretoriu, Vitellius, întins pe tricliniu, golea una după alta tăvile pe care Listarius i le punea dinainte. Prepelițe, potârnichi, iepuri umpluți, pești cu capere, bobi copți, cu sos de coriandru și mărar, mazăre cu slănină și alte mâncăruri delicioase pe care numai Listarius știa să le pregătească dispăreau între fălcile neobosite ale împăratului. Îl invitase la cină pe Allius Cerpicus, comandantul escortei sale personale. Erau doar ei doi, Listarius, care tot venea și se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de noapte, ai băut o oală de vin și ne-ai afumat ca în Iad - l-a luat la întrebări moș Dumitru, stârnind râsul cărăușilor. Dacă ții să afli totul dintr-o dată, atunci faci taman ca acela care stă cu slănina în pod și vrea să aibă și gâtul uns. Adică vrei să asculți o poveste frumoasă, dar să știi și totul de la început. Dacă făceam așa, cum mai puteam eu să vă văd stând cu ochii holbați la mine ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]