1,517 matches
-
de a-și arăta superioritatea: "Eu n-am să fac niciodată ca tine, mă voi feri de accidentele tale." - Tema pe care le-am dat-o e biserica cu sfinți, asta e bună pentru o machetă. Asistența, minus Gaittany, șezu smerită, ferindu-se de a arunca chibritul aprins într-un aer presupus a fi încărcat cu vapori de benzină. Interesant este că era așezată în cerc de-a lungul pereților, prinzând pe Ioanide în focul privirilor. " Am înțeles, interpretă arhitectul; am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de martirii trecuți din această lume și ziceau: «Aceia da, sunt într-adevăr martiri, pe care Hristos i-a învrednicit să-i ia la Sine prin mărturisire, pecetluind cu moartea mucenicia lor, pe când noi abia dacă suntem niște bieți și smeriți mărturisitori». Rugau chiar cu lacrimi pe frați, ca unii care au nevoie, ca și aceștia să facă rugăciuni necontenit pentru sfârșitul lor. Căci chiar și dacă dovedeau prin fapte tăria mărturisirii dovedindu-se a fi adevărați eroi prin statornicie, răbdare
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
că, anticipând-o în liniștea dintre arborii îneguratului Molid bucovinean, autorul se află în pragul cutezării trecerii de la eseistică la literatură pur și simplu. O anunță catrenul ironic, voit desuet și bine articulat scris pe plicul conținând șpalturile: "Scriu aici, smerit, plecat / Ascultând glasul ciudat / Al livezii sub potop / Și semnez Mihai Pricop." Scrie lumea, scrie! Mircea Radu IACOBAN Despre muncă umeroase definiții, cuvinte, expresii emise de-a lungul vremii încearcă să surprindă sensul muncii, receptare, performanțe, rol în societate (individ
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cu mult înainte de a-l cunoaște și care, o dată satisfăcută, am înțeles-o ca pe o mare bucurie și ca explicație și condiție a reușitei în lumea spiritului, unde emanciparea, când e, e cu atât mai puternică cu cât mai smerită a fost slujirea obedientă la curțile altuia. Această voită orbire am găsit-o în citatul din scrisoarea chitaristului Chelu: "În fiecare zi să vădești părintelui tău duhovnicesc tot gândul tău, și ceea ce-ți va spune el să primești ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
franțuzești și cunoșteau din tradiția orală multe fabliau-uri, dar, mai ales, și-au declarat și apropriat, ca maeștri indiscutabili, pe Dante Alighieri și pe Francesco Petrarca. Giovanni Boccaccio l-a cunoscut direct pe Petrarca: „Prietenia lor se caracteriza prin atitudinea smerită, umilă a lui Boccaccio față de Petrarca și generozitatea acestuia din urmă față de admiratorul său. Boccaccio i-a cerut de multe 3 Judith Serafini Sauli, op. cit., p. 12. 4 Dictionary of Literary Biography, volume 146: Old and Middle English Literature, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un simbol al sfiiciunii și al umilinței. Iar personajele feminine care respingeau această atitudine erau privite și înfățișate ca monstruoase, cum este cazul mamei sultanului, sau comice, situație ilustrată sugestiv de târgoveața din Bath: opoziția teologică dintre rebela Evă și smerita Fecioară era prelucrată și reprodusă în forme literare.” 34 Deși există o multitudine de opinii exprimate în legătură cu principiul feminin în Povestirile din Canterbury, credem că în cuvintele preotului, rostite la sfârșitul capodoperei chauceriene, este reliefată și drapată oarecum atitudinea lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem. 201 Ibidem, p. 347. 202 Ibidem, vol. I, p. 67. 203 Ibidem, p. 68. 204 Ibidem, p. 138. 78 trăind armonios în mijlocul naturii. Adoptată de o nobilă familie, care o va descoperi întâmplător în pustietate, va duce un trai smerit „în strai cernit de văduvă”, „mereu ascultătoare, cinstită și supusă”205. Este tot ceea ce sistemul social al epocii cerea de la o femeie. Beritola vorbește mereu frumos, ales, are purtări nobile, cumpătate, modeste. Ca și celelalte membre ale grupului, Emilia manifestă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
miloasă și o acceptă în casă pe copila considerată 726 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 498. 197 orfană; de aceeași compasiune față de o tânără dă dovadă și soția lui Liello di Campo di Fiore - V. 3). Pioase, smerite, loiale, se caracterizează printr-o supunere totală față de soț și de familie, se evidențiază prin cinste și cultivarea virtuții (fiica contelui d’Angers - II. 8 - își apără cu fermitate cinstea, nu acceptă să se dăruiască decât aceluia care îi va
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
istorioara. 784 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 343. 214 Nezăbovind din zori și până-n sară.”785 Valter se dovedește mai înțelept decât toți, deoarece respectă ceea ce nimeni nu considera a merita o atenție deosebită: „Prețăluind-o cât e de smerită/ și de-nțeleaptă cum o alta nu-i/ Așa de timpuriu și socotită./ Căci dacă lumea judecă hai-hui/ Virtutea, el făcu dreptatea lui/ Acestor haruri, hotărând ca ea/ Să-i fie soață, alta nimenea.”786 Atitudinea fetei este umilă dintru-început
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu-i/ Așa de timpuriu și socotită./ Căci dacă lumea judecă hai-hui/ Virtutea, el făcu dreptatea lui/ Acestor haruri, hotărând ca ea/ Să-i fie soață, alta nimenea.”786 Atitudinea fetei este umilă dintru-început, fiindcă la chemarea craiului se supune smerită: „Mironosiță rămânând pe brânci/ și gata să-i asculte la porunci.”787 Declarația de dragoste pe care i-o face stăpânul locului seamănă mai degrabă cu o cerere de vasalitate, femeii i se impune, din start, obediența în cămin, supunerea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ea a strâns din dinți și, neclintită,/ A îndurat năpasta cea cumplită.”796 Atitudinea femeii este de o stăpânire perfectă, păstrând față de cei din jur, dar mai ales față de soț, imaginea soției ideale: „Era la trebi la fel de săritoare/ și de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată.”797 Aceeași obediență nefirească, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un soț căruia i se închină ca unei divinități atotputernice: „Cu toate aste, veșnic răbdătoare,/ și-a pus în gând ființa cea smerită/ Veninul tot al sorții să-l înghită.// Căci se-nchina voinței celui cărui/ De mult cu trup și duh se dăruise/ Ca unui Dumnezeu.”802 Femeia este supusă unui ultim supliciu, acela de a se vedea înlăturată din poziția de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care îi ținuse departe. Virtuțile personajului feminin au făcut posibilă transformarea lui într-un simbol 803, iar întreaga poveste, ca și celelalte analizate precedent, poate fi privită drept o alegorie: Grizilda este un Iov feminin, imagine a răbdării evlavioase și smerite, iar Valter - prototip al divinității care pune la încercare vrednicia supușilor săi („Sunt numeroase indicii în povestire care ne duc cu gândul la faptul că Grizilda ar reprezenta sufletul creștin sau Biserica în unirea sa cu Hristos, iar Valter este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al umilinței și al degradării sociale, căci vanitatea ei este mai puternică decât rațiunea ce ar trebui să o ghideze. Cu toate acestea nu rămâne întru-totul malefică, are puterea de a-și recunoaște păcatul pe patul de moarte, spovedindu-se smerită arhiepiscopului din Rouen, și mărturisind și unor curteni nedemna ei faptă, într-un fel de penitență publică, cerând stăruitor ca bărbatul pe care îl nedreptățise sau urmașii lui să fie repuși în drepturi. De minciună și de trădare o putem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
franțuzești și cunoșteau din tradiția orală multe fabliau-uri, dar, mai ales, și-au declarat și apropriat, ca maeștri indiscutabili, pe Dante Alighieri și pe Francesco Petrarca. Giovanni Boccaccio l-a cunoscut direct pe Petrarca: „Prietenia lor se caracteriza prin atitudinea smerită, umilă a lui Boccaccio față de Petrarca și generozitatea acestuia din urmă față de admiratorul său. Boccaccio i-a cerut de multe 3 Judith Serafini Sauli, op. cit., p. 12. 4 Dictionary of Literary Biography, volume 146: Old and Middle English Literature, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un simbol al sfiiciunii și al umilinței. Iar personajele feminine care respingeau această atitudine erau privite și înfățișate ca monstruoase, cum este cazul mamei sultanului, sau comice, situație ilustrată sugestiv de târgoveața din Bath: opoziția teologică dintre rebela Evă și smerita Fecioară era prelucrată și reprodusă în forme literare.” 34 Deși există o multitudine de opinii exprimate în legătură cu principiul feminin în Povestirile din Canterbury, credem că în cuvintele preotului, rostite la sfârșitul capodoperei chauceriene, este reliefată și drapată oarecum atitudinea lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ibidem. 201 Ibidem, p. 347. 202 Ibidem, vol. I, p. 67. 203 Ibidem, p. 68. 204 Ibidem, p. 138. 78 trăind armonios în mijlocul naturii. Adoptată de o nobilă familie, care o va descoperi întâmplător în pustietate, va duce un trai smerit „în strai cernit de văduvă”, „mereu ascultătoare, cinstită și supusă”205. Este tot ceea ce sistemul social al epocii cerea de la o femeie. Beritola vorbește mereu frumos, ales, are purtări nobile, cumpătate, modeste. Ca și celelalte membre ale grupului, Emilia manifestă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
miloasă și o acceptă în casă pe copila considerată 726 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 498. 197 orfană; de aceeași compasiune față de o tânără dă dovadă și soția lui Liello di Campo di Fiore - V. 3). Pioase, smerite, loiale, se caracterizează printr-o supunere totală față de soț și de familie, se evidențiază prin cinste și cultivarea virtuții (fiica contelui d’Angers - II. 8 - își apără cu fermitate cinstea, nu acceptă să se dăruiască decât aceluia care îi va
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
istorioara. 784 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 343. 214 Nezăbovind din zori și până-n sară.”785 Valter se dovedește mai înțelept decât toți, deoarece respectă ceea ce nimeni nu considera a merita o atenție deosebită: „Prețăluind-o cât e de smerită/ și de-nțeleaptă cum o alta nu-i/ Așa de timpuriu și socotită./ Căci dacă lumea judecă hai-hui/ Virtutea, el făcu dreptatea lui/ Acestor haruri, hotărând ca ea/ Să-i fie soață, alta nimenea.”786 Atitudinea fetei este umilă dintru-început
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu-i/ Așa de timpuriu și socotită./ Căci dacă lumea judecă hai-hui/ Virtutea, el făcu dreptatea lui/ Acestor haruri, hotărând ca ea/ Să-i fie soață, alta nimenea.”786 Atitudinea fetei este umilă dintru-început, fiindcă la chemarea craiului se supune smerită: „Mironosiță rămânând pe brânci/ și gata să-i asculte la porunci.”787 Declarația de dragoste pe care i-o face stăpânul locului seamănă mai degrabă cu o cerere de vasalitate, femeii i se impune, din start, obediența în cămin, supunerea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ea a strâns din dinți și, neclintită,/ A îndurat năpasta cea cumplită.”796 Atitudinea femeii este de o stăpânire perfectă, păstrând față de cei din jur, dar mai ales față de soț, imaginea soției ideale: „Era la trebi la fel de săritoare/ și de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată.”797 Aceeași obediență nefirească, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un soț căruia i se închină ca unei divinități atotputernice: „Cu toate aste, veșnic răbdătoare,/ și-a pus în gând ființa cea smerită/ Veninul tot al sorții să-l înghită.// Căci se-nchina voinței celui cărui/ De mult cu trup și duh se dăruise/ Ca unui Dumnezeu.”802 Femeia este supusă unui ultim supliciu, acela de a se vedea înlăturată din poziția de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care îi ținuse departe. Virtuțile personajului feminin au făcut posibilă transformarea lui într-un simbol 803, iar întreaga poveste, ca și celelalte analizate precedent, poate fi privită drept o alegorie: Grizilda este un Iov feminin, imagine a răbdării evlavioase și smerite, iar Valter - prototip al divinității care pune la încercare vrednicia supușilor săi („Sunt numeroase indicii în povestire care ne duc cu gândul la faptul că Grizilda ar reprezenta sufletul creștin sau Biserica în unirea sa cu Hristos, iar Valter este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
al umilinței și al degradării sociale, căci vanitatea ei este mai puternică decât rațiunea ce ar trebui să o ghideze. Cu toate acestea nu rămâne întru-totul malefică, are puterea de a-și recunoaște păcatul pe patul de moarte, spovedindu-se smerită arhiepiscopului din Rouen, și mărturisind și unor curteni nedemna ei faptă, într-un fel de penitență publică, cerând stăruitor ca bărbatul pe care îl nedreptățise sau urmașii lui să fie repuși în drepturi. De minciună și de trădare o putem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu Hristos. Așa cum atunci Hristos era alături de ei, trăia și lucra în sufletele și în trupurile lor, așa El Se sălășluiește și astăzi în sufletele bolnavilor care acceptă voluntar suferința pentru că ea are un sens și este mântuitoare, apoi înalță smerite și calde rugăciuni către Dumnezeu, mulțumindu-I, căci suferința de acum - o adevărată dovadă a milei și iubirii divine - le este celor încărcați de păcate purificatoare de suflet, iar drepților aducătoare de cununi veșnice. Diac. Dr. Liviu PETCU - Asistent cercetător
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]