3,402 matches
-
album de artă poetică marca Paul Blaj, la Editura Napoca Star, vine să întregească poesisul acestui scriitor din stirpea celor aleși cum bine în așază Calistrat Costin. Paul Blaj ne-a obișnuit cu volume elegante, într-un format specific lui, sobre, cu imagini de copertă, ele înseși poeme. Acum, despre Belgia inspirătoare, din două priviri tematice:I. Maestrul parantezelor și ploaiaII. Enigma caldă a bunului rămasVolumul dedicat mamei este, ca și până acum celelalte cărți de poezie ale autorului, o continuare
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
-și osteneala să nu fie auzită. L-a privit pe judecător și, după ce și el și-a ascuns fața după câteva hârtii, i-a șoptit numărul dosarului. Au mai schimbat câteva priviri și câteva cuvinte în șoaptă, după care, mai sobru și impunător decât era și așa în roba sa neagră ce cădea elegant pe trupu-i uriaș, de la înălțimea fotoliului fixat pe piedestal, judecătorul s-a adresat sălii: - Avem acolo o bătrână bolnavă, nu se vede? Oferiți-i un scaun, vă
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
demolare stă în puterea autorului asupra mesajului cărților, ca și al dumneavoastră, avizați cititori. Consider că o carte se prezintă singură, sau, mai nou, pe coperta patru a fiecăreia s-ar însera câteva cuvine ale criticilor avizați. Dar cum stilul sobru al celor două volume ne aduce trainice, clasice impresii, trec peste uzualul instaurat ... Citește mai mult Răspunsuri pentru Will - Sonete, Răspunsuri pentru Anne - Sonettina- impresii de cititor asupra celor două volume ale autorului Ovidiu Oana-Pârâu -Cu cele două volume în
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
demolare stă în puterea autorului asupra mesajului cărților, ca și al dumneavoastră, avizați cititori. Consider că o carte se prezintă singură, sau, mai nou, pe coperta patru a fiecăreia s-ar însera câteva cuvine ale criticilor avizați. Dar cum stilul sobru al celor două volume ne aduce trainice, clasice impresii, trec peste uzualul instaurat ... III. ADINA DUMITRESCU - CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU, de Adina Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. Îți ridici ochii
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
față.” Impresionează, chiar de la început, forța de concentrare și sensibilitatea cu care autoarea își retrăiește copilăria, cu inocența și minunile acestei vârste binecuvântate. O copilărie trăită în lumea satului, în preajma ocrotirii bunicilor, la lumina învățăturii de la școală și biserică. Totul sobru, direct, ca să putem citi și crede, în final: „Copilăria este o imensă nevoie de mirare. Inocența copiilor te face să visezi, ignoranța lor te face să surâzi.” În lumea satului de ieri, autoarea ne ia de mână să asistăm la
RODICA ELENA LUPU – LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI CU „ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL” de ION BRAD în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374204_a_375533]
-
de culoare închisă în spate. Pe cap purta pălărie, iar în picioare opinci din piele, cu o cusătură trainică pe margine. Când îl priveam mi se părea grandios, cu un statut epopeic, arătând frumos pentru un țăran. Cu ținuta lui sobră și modestă ne aduna lângă el și plecam spre drumul ce ducea la biserica satului care era în parohia părintelui Orzan, om renumit pentru cinstea, bunătatea și hărnicia lui, prieten vechi cu bunicul. După sfânta slujbă de duminică, părintele Orzan
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
observăm prezența simbolurilor multisemnificative, a imaginilor artistice neconvenționale. Figurile de stil sunt cele mai importante mijloace de expresie, dar finalitățile estetice sunt realizate și prin procedee artistice de construcție și de semnificație, prin elemente ale viziunii artistice. Cu tonul uneori sobru, detașat, poetul caută însingurarea, tristețea, alteori patetic, se dăruie total! Dionisiacul este sublimat în apolinic, seninătatea și înaltul însoțesc aspirația spre liniște, spre Tăcere, ca stare de voluptate a descoperirii sinelui. „Tăcerile” Poetului sunt însoțite în drumul lor către cititor
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
verde în retine. Dar vin cu primăvara albe ploi, Și îmi inundă pașii către tine. Adverb și adjectiv și pleonasm mi-ai devenit în falsele oglinzi. Un basm neterminat, un simplu basm, Cu fluturii ce-au devenit omizi. Privești ambiguu, sobru, către mare. E primăvară și printre ecluze. Și nu există semne de mirare. Doar puncte, ghilimele și meduze. Se mai deschid petale languroase. Încerc pseudonime să enumăr... Și mieii ning din coarnele apoase, Pe ochiul tău crescut la mine-n
ŢIPĂTUL DRAGOSTEI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378695_a_380024]
-
Toate Articolele Autorului E nefiresc de liniște în noi, Chiar dacă universu-ar vrea să strige, Cu ploaia lui de raze, care frige, Cuvinte reci se-adună-n mușuroi. E nefiresc să fim ca doi străini: Eu, la un pol de crudă-nsingurare, Tu, răsăritul sobru, ce mă doare, Un paradox de roze-ntre ciulini. Se sparg intens tăceri de catifea, Oftează cu-al lor glas rănite gânduri, Făcând să plângă și aceste rânduri, Pe foaia de sub ceașca de cafea. Și încă-un lucru este nefiresc
E NEFIRESC... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377782_a_379111]
-
proza de început a volumului „Cugetări“ prezintă frământările unui liceean aflat la început de drum. „E dimineață. Mihai se îmbracă în grabă. E prima lui zi de liceean. Uniforma îmbracată nu-l definea deloc. El prefera îmbrăcămintea sport. Costumul acela sobru ascundea ștrengarul, elevul plin de viață, adolescenul dornic să exploareze tot ceea ce este nou. După absolvirea gimnaziului Mihai a dat examen la liceul mecanic și a reușit. [...] Mihai și-ar fi dorit altceva. I-ar fi plăcut să urmeze cursurile
CUGETĂRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377757_a_379086]
-
și cel mai liber din vremea cînd Roma era sclava lui Augustus. Dacii erau originari din provincia Josebas sau Margiane din Persia. Locuitorii acestei regiuni se numeau derbices și daes, iar dacii purtau și ei același nume. Erau curajoși, drepți, sobri, puternici. Preferau moartea dominației străine și erau mult diferiți de moldovenii și muntenii din timpurile moderne". În continuare, Kogălniceanu își construiește discursul astfel: Dacii sînt cuceriți de romani după un război, între 101-105, care îi așază față în față pe
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
rusești își fac intrarea în București. Mărturiile sînt divergente: pentru unii, această intrare a sovieticilor este semn că războiul s-a terminat și cei veniți sînt întîmpinați cu flori; pentru alții, aceasta înseamnă întoarcerea la barbarie. "Pe 29 august, notează sobru Sănătescu în jurnalul său, primele elemente ale armatei ruse au ajuns în mahalalele Bucureștilor. Intrarea lor s-a petrecut în ordine și a fost bine primită de populație care credea că războiul s-a sfîrșit." Iluzia va fi de scurtă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
I. Slavici de Pompiliu Marcea, D. Vatamaniuc, Magdalena Popescu). D. Vatamaniuc notează că Amintirile sale "și-au cucerit recunoașterea" prin referirile lor de "istorie literară și de evocare a personalității marilor noștri clasici"25. Iar Mircea Popa îi caracterizează stilul sobru "lipsit de înflorituri și arabescuri inutile" care inaugurează "realismul obiectiv al scrisului românesc"26. Pe aceste motive nu putem lua în seama rândurile comercial aventuroase dintr-o "Istorie secretă" a Sătmarului 27 în care se scrie că "tipograful care a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cu boruri mici, mici, nu ca cele burgheze, făloase, pălăriuța ștabului din mașina neagră antiglonț, dar și a șoferului. A șoferului dar și a întregii garnituri, de sus, de la C.C., pînă la portarul fabricii de cherestea. Pardesiul? Paltonul? Da. Dar sobre, tovarăși, nu cu guler burjuiesc, de vizon, ci cu reverașe cuminți, demne, urmașe ale tunicilor leniniste. Elegante, nu? Regele Mihai, adolescentul în uniforma comandantului armatei române, își inspecta frontul, pilotîndu-și singur avionul. Ce vedetă a Hollywood-ului putea concura atunci această
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fotbalierii și cu managerii lor cu ochi albaștri, sau lăsîndu-se premiat de barzi mai mult decît literari, în chiar alcovurile lor imunde, sau bîntuind, omnipriceput, turnătorii și saivane, cu mîndra caschetă albă, inginerească pe-o sprînceană, sau... sau... Există codul sobru al taciturnului Rege Carol I, asumat de marea elită românească, cea care numai și prin comportamentul ei civilizat a făurit statul român modern, cod asumat, la rîndul său, de Regele Mihai și, iată, după fractura sistemului totalitar și de formațiunile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iscată de o mică și, poate, insignifiantă recentă experiență. Cunoscusem, într-o seară, în pauza unui concert, la Filarmonică, doi adolescenți cu aer exotic (dacă America de Nord poate suporta calificativul), blonzi, înalți, bine făcuți, într-un fel de costumație aparte, foarte sobră, extrem de afabili, în "interesul" lor de a cunoaște lume. Îi observasem și pe stradă, dîndu-mi seama că dorința lor de a sta de vorbă (într-o românească proaspăt învățată), cu ieșenii, era motivată aveam s-o știu chiar de la ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceea? A existat. Pentru că numai în lumea aceea fermecătoare, înmănușata mînă se putea desprinde de corpul-veninoasă-liană, începea să plutească lin, ca o pasăre suverană, așteptînd lucid apropierea buzelor virile. Ce lume! Dar tot în lumea aceea, de altfel atît de sobră, de austeră, a nordului teuton, sărutatul mîinii nu prea avea trecere. Femeia de lume întindea pur și simplu dreapta de obicei neînmănușată și i se răspundea la fel de simplu, de sobru, cu dreapta bărbatului. Care bărbat își înclina o secundă capul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lume! Dar tot în lumea aceea, de altfel atît de sobră, de austeră, a nordului teuton, sărutatul mîinii nu prea avea trecere. Femeia de lume întindea pur și simplu dreapta de obicei neînmănușată și i se răspundea la fel de simplu, de sobru, cu dreapta bărbatului. Care bărbat își înclina o secundă capul, gest aproape cazon. Cît de vecină era gestica aceasta sumară cu asprimea din anturajul Führerului! Dacă sărutatul mîinii a cunoscut undeva apogeul, asta s-a întîmplat la noi, în acea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e una a navigării interesat-dezinvolte pe talazurile agitate dar sclipitoare ale vieții libere în care trăiesc. Nouă, celor din hîrșita și supravegheata boemă de ieri, acești alți boemi, deși pîndiți de fadoare, ne par teribil de interesanți în ingenuitatea lor sobră și eficace. Două lumi. P.S. Dacă totuși vreunul din "boemii" cu mail de azi e curios să știe cum arăta boema de ieri, îi recomand pe ultimul ei mohican, fabulosul Miki Zaim, a cărui casă din Petru Rareș 11, oricînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Raiului de oblăduirea fabulosului magistru Brânzei, Craiu mă lua de braț și, pe sub salcîmii otrăviți de floare, îmi spunea: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi?! Sau: Măi, Val, știi tu ce tip formidabil era filozoful Conta, măi?! Sobrul motan Chini, în clipa în care îi dau drumul din bloc, se pupă lasciv cu la fel de sobrul maidanez Bobi. Hetero?... Filarmonică. În absența orchestrei, evadată, și ea, un timp din actualitate, în Vestul sălbatic, o oră jumătate cu Variațiunile Goldberg
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îmi spunea: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi?! Sau: Măi, Val, știi tu ce tip formidabil era filozoful Conta, măi?! Sobrul motan Chini, în clipa în care îi dau drumul din bloc, se pupă lasciv cu la fel de sobrul maidanez Bobi. Hetero?... Filarmonică. În absența orchestrei, evadată, și ea, un timp din actualitate, în Vestul sălbatic, o oră jumătate cu Variațiunile Goldberg de Bach. Meticulosul vrăjitor Viniciu Moroianu se ivește de după marele buchet de crizanteme albe și roșii, ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imbecil-nocivă în comunism, omniprezentă în manuale, ca irefutabil argument antimonarhic. De data asta, de sfinții Mihail și Gavril, Minciuna (cu majusculă simbolică) chiar a stat la masă cu Regele. E de neînțeles cum un monarh atît de demn și de sobru în dramatica lui existență se complace într-un scenariu pe care îl scrie unul din cei mai șmecheri politicieni (era să spun români), crezîndu-se tătuca națiunii și făcîndu-și numerele paternele cu nonșalanța impostorului. Ar exista, cumva, și o explicație: în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cît de nobilă o fi ea stă pitită fărîma de înclinație spre ușurătate și bagatelă. Nu neapărat blamabilă, de vreme ce sîntem convinși nu numai noi, artiștii, dar și matematicienii că mica doză de adjuvant frivol face bine chiar și celui mai sobru demers, o face, la urma urmei, mult mai comestibilă. (Iată, însăși paranteza aceasta preliminară e în regim frivol. Ca argument, desigur, în favoarea micii demonstrații ce va urma.) Cînd mărturisesc, în varii ocazii, că merg constant pe stadion, la fotbal, deși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jumătate de secol: stînd, ca Chaplin, într-un picior. - îmi întrerup, o secundă, speach-ul, mă-ntorc spre magistrul chirurg Pussy Diaconescu, și-i trimit o dubioasă bezea. - mi-l mai întrerup o dată și fac, fără glumă, o mult înclinată reverență sobrului meu prieten academician Alexandru Zub, și el trecut cîndva prin triste bolgii. - o descopăr pe delicata Zamfira Bîrzu vedeta generației nouăzeciste, pe cît de feminin delicată, pe atît de masculin viguroasă în marile ei pînze și o rog să rîdă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ciopraga, unda de umor subiacent a intervențiilor sale voit docte și serioase. Răposatul poet prieten Florin Mihai Petrescu, fost, și el, student al magistrului, mare calamburgiu de locantă, intra în convulsivă transă comică, arunci cînd profesorul începea să-și dezvolte sobra intervenție publică. Numai tusea lui cronică îi întrerupea dezmățul hilar. Și tare nu cred că nu dibuise, el, pișicherul, sub ștaiful magistrului, bruma de... autoșagă. Cum, la fel, nu aș risca în cazul celuilalt academcian ieșean, Alexandru Zub, fost coleg
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]