KorAP: Find »[drukola/base=socru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...99 >

2,462 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

mult. Marçal Gacho și-a tras discret mâneca stângă a hainei ca să se uite la ceas, este îngrijorat pentru că traficul devine tot mai aglomerat și pentru că știe că, de aici înainte, când vor pătrunde în Centura Industrială, dificultățile vor crește. Socrul remarcă gestul, dar nu zise nimic, ginerele lui e un tânăr simpatic, fără îndoială, dar e nervos, din rasa agitaților din născare, mereu îngrijorat de trecerea timpului, chiar dacă îi prisosește, caz în care nu știe ce să pună în el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
pe aici, spuse, dacă ne întreabă poliția de ce am ieșit din șosea, amintește-ți ce-am stabilit, avem ceva de rezolvat într-una dintre fabrici înainte să ajungem în oraș. Marçal Gacho respiră adânc, când traficul se complica pe șosea, socrul, mai devreme sau mai târziu, ajungea s-o ia pe scurtătură. Se temea doar că nu va fi atent și că va lua hotărârea prea târziu. Din fericire, în ciuda aprehensiunilor și a avertismentelor, nu fuseseră niciodată opriți de poliție. Odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
simplul rezultat al unor multiple întâmplări sau al soartei încăpățânate, cum probabil ar fi sunat răspunsul dacă i-am întreba de ce cred că n-au fost amendați până acum. Dacă ar ști, Marçal Gacho poate că s-ar împăuna în fața socrului cu greutatea autorității pe care i-o conferă uniforma, dacă ar ști, Cipriano Algor poate că ar începe să vorbească despre ginere cu mai puțină condescendență ironică. E foarte adevărat că nici tinerețea nu știe ce poate, nici bătrânețea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
o am pe a mea, și vei vedea că Marta, când va veni momentul, va fi de acord cu mine. Făcu doi pași, se opri, fără îndoială se gândise că nu așa se cuvenea să-și ia rămas-bun ginerele de la socrul care-l adusese la lucru, și rosti, Mulțumesc, îți doresc cale bună la întoarcere, Ne vedem peste zece zile, spuse olarul, Ne vedem peste zece zile, spuse gardianul intern, în timp ce-i făcea cu mâna unui coleg care sosea. Merseră împreună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
ne-a hrănit până azi cumpărându-ne produsul muncii, tot el ne va hrăni când vom locui acolo și nu vom mai avea nimic de vânzare, Datorită salariului lui Marçal, Nu e nici o ofensă ca un ginere să-și întrețină socrul, Depinde de socru, Tată, nu e bine să fii așa de mândru, Nu e vorba de mândrie, Despre ce e vorba, atunci, Nu pot explica, e mai complicat decât mândria, e altceva, e un soi de rușine, dar, iartă-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
până azi cumpărându-ne produsul muncii, tot el ne va hrăni când vom locui acolo și nu vom mai avea nimic de vânzare, Datorită salariului lui Marçal, Nu e nici o ofensă ca un ginere să-și întrețină socrul, Depinde de socru, Tată, nu e bine să fii așa de mândru, Nu e vorba de mândrie, Despre ce e vorba, atunci, Nu pot explica, e mai complicat decât mândria, e altceva, e un soi de rușine, dar, iartă-mă, recunosc că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
lipite toartele. A intrat pe ușa laterală. Marçal Gacho telefonă pe seară, după ce ieși din tură. Îi răspunse nevestei în cuvinte puține și frânturi de propoziții, fără să arate regret, neliniște sau plictis față de necuviința comercială căreia îi căzuse victimă socrul. Vorbi cu un glas absent, de parcă se gândea la altceva, spuse Da, da, înțeleg, depinde, presupun că e normal, o să mă duc când pot, uneori nu, fără îndoială, da, am înțeles, nu e nevoie să repeți, și încheie conversația cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
alt preambul, întrebă, Ce mai e nou. La celălalt capăt al liniei, după o clipă de tăcere, Marçal Gacho procedă ca unul care considera că nu acesta e modul cel mai adecvat de a începe o convorbire între doi oameni, socru și ginere, care nu se mai auziseră de o săptămână întreagă, de aceea spuse calm bună ziua, întrebă ce-ai mai făcut, tată, la care Cipriano Algor răspunse cu un bună ziua sec, și, fără pauză sau tranziție, Aștept de o săptămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Algor, Am făcut ce-am putut, dar nu sunt decât un simplu gardian, N-aveai ce face, spuse olarul cu un glas care se frânse rostind ultimul cuvânt. Observând schimbarea de ton, lui Marçal Gacho i se făcu milă de socru și încercă să îndulcească sumbrul pronostic, Oricum, n-a închis complet ușa, a spus doar că studiază problema, până una alta trebuie să ne păstrăm speranța, Marçal, am nevoie de certitudini, și imediate, nu pot aștepta un mâine care s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
adevăr, înviorată de scrupulele naratorului, să menționăm o unică și rapidă apariție a inopinatului episod în memoria selectivă a olarului, care, totuși, n-a reușit să prindă glas pentru că Marçal, cu un glas plin de îndreptățit reproș, a întrerupt relatarea socrului ca să-l întrebe de ce naiba nici el nici Marta nu se gândiseră să-l înștiințeze despre ce se întâmpla acasă, ideea păpușilor, desenele, experiențele de modelaj, Parcă nici nu exist pentru voi, comentă el cu amărăciune. Prins cu ocaua mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
avut vreodată, dar credința că eram necesari părea destul, părea suficient, și, într-un anume fel, era veșnică cât timp ne ținea viața, asta e veșnicia, nimic altceva. Marçal nu vorbi, doar își așeză mâna stângă peste mâna dreaptă a socrului, care ținea volanul. Cipriano Algor înghiți în sec, se uită la mâna care, blândă, dar fermă, părea că vrea să i-o protejeze pe a lui, oblica cicatrice răsucită care-i dilacera adânc pielea, ultima urmă a unei arsuri brutale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
vorbele pe care le pronunțase îi cereau să reflecteze iar la ele, și, cu tonul perplex al celui care, fără să priceapă cum, a ajuns la o concluzie logic impecabilă, adăugă, Sau Centrul. Or, știind noi că, în viața acestui socru și a acestui ginere, supărătoarea chestiune a Centrului nu e câtuși de puțin pașnică, e de mirare că neașteptata aluzie a gardianului intern Marçal Gacho n-a avut urmări, că periculoasa frază Sau Centrul n-a declanșat imediat o nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
și trânti ușa. Avea un chip serios, aproape sumbru, cu o expresie încruntată de adult pe care tinerețea trăsăturilor lui nu era pregătită s-o susțină. Ai stat mult azi, s-a întâmplat ceva, e vreo problemă în familie, întrebă socrul, atent, Nu, nu e nimic grav, scuză-mă că te-am obligat să aștepți, Ești supărat, Nu e nimic grav, ți-am spus, nu-ți face griji. Erau aproape de casă, furgoneta viră la stânga pentru a urca aleea care ducea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Sunt totuși și excepții precum Marçal care, oricât ar vrea s-o ducă în pat pe Marta, trebuie mai întâi să reverse grelele preocupări ce-l apasă, și care nu sunt legate de Centru, nici de discuția de pe drum cu socrul, ci de părinții lui. Totuși, și de astă dată primul cuvânt va fi rostit de Marta, Este posibil să nu te recunoască câinii, dar soția te cunoaște, Marçal, Nu vreau să vorbesc despre asta, Trebuie să vorbim despre ce ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cred, a spus că va comanda două sute din fiecare, Din toate șase, întrebă Marta, Cred că da, asta a spus, toate. Marta alergă spre tatăl ei și-l îmbrățișă cu putere, fără o vorbă. Marçal se apropie și el de socru, Uneori lucrurile merg prost, dar uneori vine o zi numai cu vești bune. Dacă Cipriano Algor ar fi fost doar un strop mai interesat de ceea ce spuneau ceilalți, dacă nu l-ar fi năucit bucuria că are asigurată munca, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
caz, ar fi bine să nu uităm importanța decisivă a punctului de vedere, ne referim acum la Marçal Gacho care, venind acasă pentru ziua de repaos, și îndeplinindu-și elementarele datorii de solidaritate familială, nu numai că și-a ajutat socrul la descărcatul vaselor dar și, fără să arate vreun strop de mirare sau de dubitativă perplexitate, fără întrebări directe sau pe ocolite, fără priviri ironice sau compătimitoare, i-a urmat liniștit exemplul, mergând până la a aranja din proprie inițiativă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Îmi voi însoți fiica și ginerele în Centru, dacă mă mai vor. Neprevăzuta și categorica declarație a lui Cipriano Algor a avut efecte diferite asupra fiicei și a ginerelui. Marçal a exclamat, În sfârșit, și și-a îmbrățișat cu putere socrul, Nu poți să-ți închipui ce bucurie mi-ai făcut, spuse, era ca un spin în inimă. Marta și-a privit tatăl mai întâi cu scepticism, ca și cum nu credea ce aude, dar treptat chipul i s-a luminat de înțelegere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
i-ar putea aparține niciodată, ci din altul unde, dacă ar putea fi vreodată împreună cu ei, și-ar găsi și și-ar recunoaște, în sfârșit, propriul tată și propria mamă. Se pomeni gândindu-se, fără prea multă surprindere că, odată ce socrul a hotărât să meargă să trăiască în Centru, ideea părinților lui de a-și vinde casa din sat și de a se muta împreună cu el va fi iremediabil dată la o parte, oricât i-ar costa și oricât ar protesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
și competența de a le caracteriza în detaliu, dar de a căror existență și intrinsecă virtute comunicativă suntem absolut siguri, ca de-ale noastre proprii, ansamblul observațiilor dezvoltate înainte i-au dat lui Marçal Gacho o idee, pe dată transmisă socrului cu filiala solicitudine care se ghicește, E posibil să aducem restul de vase într-un singur transport, anunță, Nu știi nici măcar câte mai avem acolo, cred că mai sunt câteva furgonete, obiectă Cipriano Algor, Nu vorbesc de furgonete, dar spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
e bine așa, spuse Marta, dar poate ar trebui să iei prânzul cu părinții tăi, ultima dată n-ai fost la ei și trebuie să fie foarte nemulțumiți. Marçal se crispă, N-am chef, și pe lângă asta, se întoarse spre socru și întrebă, La ce oră trebuie să fii la magazie, La patru, Dacă iau masa la părinții mei, apoi mergem în oraș, drumul până acolo, închiriem camionul și să fim la patru să luăm vasele, nu e timp, Le spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
motive pentru care n-avea rost să aprindă cuptorul, dacă, într-adevăr, asta îi spusese glasul ginerelui, acum i se părea că vorbele au fost altele, și mai enigmatice, Dumneata n-ai de ce să te sacrifici, de parcă Marçal crezuse că socrul lui, pe care, de fapt, nu-l tutuise, se hotărâse să încerce pe propriul trup puterile focului, înainte să le dăruiască lucrarea mâinilor sale. E nebun, murmură pentru sine olarul, ginerele meu trebuie să fie nebun de legat să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
fie înapoiate, Cipriano Algor a avut timp să observe că limita barăcilor părea să se fi deplasat mai aproape de șosea, Într-o zi, o s-o împingă din nou înapoi, se gândi. Marçal îl aștepta. Iartă-mă c-am întârziat, spuse socrul, trebuia să fi ieșit mai devreme din casă, și-a mai băgat și poliția nasul în hârtii, Ce face Marta, întrebă Marçal, ieri n-am putut să telefonez, Cred că e bine, oricum trebuie să stai de vorbă cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
tău, nu m-aș încrede, O să stau de vorbă, n-ai nici o grijă, poate că așa e la începutul sarcinii, Nu știm nimic, în fața acestor lucruri suntem ca niște copii neștiutori, trebuie s-o duci la doctor. Marçal nu răspunse. Socrul lui tăcu. Probabil că se gândeau amândoi la același lucru, că, în spitalul Centrului, ar fi îngrijită ca nicăieri altundeva, cel puțin așa se spunea, de altfel, fiind nevasta unui angajat, nici nu era obligatoriu să locuiască acolo ca să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
înceapă să se observe, imaginează-ți ce-o să-mi audă urechile, Și pe bună dreptate, trebuie să fim drepți, spuse Cipriano Algor. Altă tăcere. E vreme bună, observă Marçal, Să sperăm că va ține așa două sau trei săptămâni, spuse socrul, păpușile trebuie să meargă la cuptor cât mai uscate posibil. O nouă tăcere, aceasta îndelungată. Poliția ridicase barajul, șoseaua era liberă. De două ori Cipriano Algor încercă să vorbească, a treia chiar vorbi, Ceva nou despre promovarea ta, întrebă, Nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
mult sau mai puțin, Parcă n-am ști să trăim altfel, Poate că nu există alt mod de a trăi, Poate că e prea târziu să existe altul. N-au mai vorbit până când au intrat în sat. Marçal îi ceru socrului să se oprească la poarta casei părinților lui, Doar cât să-i anunț că venim mâine la prânz. Într-adevăr, așteptarea n-a fost lungă, dar, din nou, Marçal nu părea mulțumit când se urcă în furgonetă, Ce se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]