1,592 matches
-
stăpânul era abătut era femeia care apăruse În parc, gândi, până la urmă nu era adevărat acel proverb care spunea că ceea ce ochii nu văd, inima nu simte. Proverbele ne amăgesc În mod constant, conchise câinele. Era ora unsprezece când sună soneria de la ușă. Vreun vecin cu probleme, gândi violoncelistul, și se ridică să se ducă să deschidă. Bună seara, spuse femeia din lojă, călcând pragul, Bună seara, răspunse muzicianul, forțându-se să domine spasmul care-i contracta glota, Nu mă poftiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
încredere în cântecul ei simplu decât în cel pe care-l cânta Hitler. M-am gândit că era genul de comparație simplistă după care s-ar fi dat în vânt partenerul meu cel fumător de pipă. 5 Marți, 6 septembrie Soneria de la intrare sună în întuneric. Amețit de somn, m-am întins să iau ceasul deșteptător de pe noptieră. Arăta ora 4:30 și mai era încă o oră până să trebuiască să mă trezesc. Soneria sună din nou, numai că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de pipă. 5 Marți, 6 septembrie Soneria de la intrare sună în întuneric. Amețit de somn, m-am întins să iau ceasul deșteptător de pe noptieră. Arăta ora 4:30 și mai era încă o oră până să trebuiască să mă trezesc. Soneria sună din nou, numai că de data asta păru și mai insistentă. Am aprins lumina și am ieșit în hol. — Cine e? am întrebat, deși știam foarte bine că, în general, numai cei de la Gestapo aveau o plăcere grozavă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Nu ne grăbim nicăieri, nu-i așa, domnule? Am strâns din umeri și mi-am scuturat capul: — Atâta timp cât nu uităm pentru ce-am venit, i-am răspuns, încercând să nu par un nesuferit încrezut. Evona Wylezynska se ridică și apăsă soneria de pe peretele din spatele unei draperii. Scoase un sunet de dezaprobare și zise: Ce-ar fi să uităm de toate? De-asta vin majoritatea domnilor aici, să-și uite de griji. În timp ce ea era întoarsă cu spatele, Becker se încruntă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cuvertură din pluș de culoarea tutunului. Pe tapetul care acoperea pereții atârna un crucifix, ușor strâmb. Telefonul era pe podea, lângă priză. L-am luat. M-am așezat pe pat și am format numărul Elsei. Am urmărit în gând sunetul soneriei care pătrundea în casă. Alerga pe covorul din fibră de cocos aflat în salon, urca scările deschise la culoare până în camerele de deasupra, în baia mare cu bucățele de oglindă încorporate în tencuiala albastru-închis, atingea cearșafurile de in de pe patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aceea de carne pe trotuar, unei pisici, Italiei, dacă este acolo. Uite, Buruiană, prinde-l pe tatăl copilului tău. Și strâng picioarele cât pot de tare. Ce oroare, Angela, viața mușcată noaptea, o mușcătură dată stării de veghe, alta fantasmelor! Soneria telefonului făcea un zgomot monoton în receptor, suna în gol în cocioaba aceea. Departe de mine, de mâna mea, de urechea mea. Nu era acasă la zece. Nu era la prânz. Nu era la șase după-masa. Unde era? Să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o parte în alta, fără niciun efect. Simțea că plămânii îi lucrează la doar zece la sută din capacitate și chiar în clipa în care se întreba cine o să-i găsească trupul neînsuflețit — și când — auzi un suspin înăbușit și soneria sună încă o dată. Se duse în vârful picioarelor la ușă și se uită pe vizor, dar nu se vedea nimeni. Uite așa erau jefuiți și violați oamenii în New York City — păcăliți de vreo minte criminală ca să deschidă ușa. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
surprindea atitudinea ei de divă. N-ar fi prima dată când cineva din industria divertismentului ar face legătura între numele faimos al Adrianei și frumusețea ei. — Așa se explică de ce o tânără ca tine are cântecul lui Joao Gilberto ca sonerie pe telefon. Din Rio? — Din Săo Paolo, gânguri Adriana. Nu-mi pari a fi brazilian. — Nu? Din cauza numelui sau a nasului? zise el zâmbind în sfârșit. Nu e nevoie să fii brazilian să recunoști bossa nova când o auzi. — Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atât de mult la el în cele două săptămâni de când a făcut sex nebun și întâmplător cu George. Ceea ce, evident, însemna un singur lucru: avea nevoie de și mai mult sex nebun și întâmplător. La ora 8 fix se auzi soneria și Emmy se așteptă să-l audă pe Otis cîrâind. Într-adevăr, acesta se trezi și începu să croncăne: — Cine e? Scoală-te! Cine e? Scoală-te! Emmy oftă, își puse papucii în picioare și se îndreptă spre scări. Butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-l purtăm mereu în noi, această emoție precisă, dorința nesocotită de a ne întoarce în urmă, sau, dimpotrivă, de a grăbi mersul timpului, aceste săgeți arzătoare ale memoriei. Dacă, uneori, ne lăsam duși de imaginație și ne plăcea să așteptăm soneria care vestea întoarcerea sau un pas familiar pe scară, dacă, în acele momente, consimțeam să uităm că trenurile erau oprite, dacă ne hotăram atunci să rămânem acasă la ora când în mod firesc un călător sosit cu expresul de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
omenească îi face să trăiască în spatele gratiilor. Și ca să sfârșim, singurul mod de a scăpa de această vacanță insuportabilă era de a pune din nou, cu ajutorul imaginației, trenurile în mișcare și de a umple orele cu țârâitul repetat al unei sonerii care totuși rămânea cu încăpățânare tăcută. Dar dacă era exil, în majoritatea cazurilor era vorba de un exil acasă. Și cu toate că povestitorul n-a cunoscut decât exilul întregii lumi, el nu trebuie să-i uite pe cei, ca ziaristul Rambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Iar când nu ești acasă, mă gândesc la ce faci. Ai vreo veste ? \ Da, totul e în ordine, dacă e să mă iau după ultima ei telegramă. Dar știu că ea spune așa pentru ca să mă liniștească. LA UȘĂ SE AUDE SONERIA. MEDICUL ÎI SURÂDE MAMEI ȘI SE DUCE SĂ DESCHIDĂ. ÎN PENUMBRA CULOARULUI, TARROU PĂREA UN URS MARE, ÎMBRĂCAT ÎN CENUȘIU. RIEUX ÎL POFTEȘTE SĂ SE AȘEZE ÎN FAȚA BIROULUI SĂU. EL ÎNSUȘI RĂMÂNE ÎN PICIOARE, ÎN SPATELE FOTOLIULUI. ÎI DESPĂRȚEA SINGURA LAMPĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era de presupus, un film În care unii Îi urmăreau pe alții, Thomas, la doi pași, Își urmărea fiul, peste cîteva minute poliția avea să-l urmărească pe nechemat. I-a venit să rîdă, Își recăpătase curajul. A apăsat butonul soneriei imediat, teama, altfel, s-ar fi putut să revină. A deschis un bărbat, Înalt, brunet; Thomas s-a scuzat În engleză, lăsînd a se Înțelege că greșise apartamentul. Bărbatul nu a priceput despre ce este vorba, a chemat-o pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se întâmpla. Nu puteam să-mi imaginez ceva mai dureros decât a) despărțirea de Zach și b) să recunosc în fața lui Julie că avusese dreptate în privința lui. Dumnezeule, b) era aproape și mai înspăimântător decât a). Dintr-odată se auzi soneria interfonului. Am tresărit. Nu primesc niciodată vizitatori după miezul nopții, cu excepția ocaziilor când sunt implicată într-o aventură ilicită, și nu-mi aminteam să fi început vreo astfel de aventură în ultimul timp. Am ridicat receptorul: —Cine e? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era sărit de pe fix. Vreau să spun, s-o urmărești pe cea mai bună prietenă a iubitei tale înseamnă să comiți un incest. Iar Todd știa că mă întâlnesc cu Eduardo. Fuseseră la aceeași școală și erau vechi cunoștințe. Ν Soneria telefonului m-a trezit a doua zi dimineața la ora 6.30. Am ridicat receptorul deși mi se pare lipsit de etică să iei contact cu lumea din afară înainte de 10.30. —Sunt eu, Todd... —Todd, e-atât de devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
așa cum ai auzit, draga mea soție, ceea ce înseamnă a cunoaște în limbajul biblic. Și crede-mă, nu există altă cunoaștere mai suculentă și mai esențială decât aceea, cunoașterea penetrantă. — Taci, omule, taci; nu mai bate câmpii. — Cunoașterea, Ermelinda... Se auzi soneria de la intrare. — Ea e! - exclamă unchiul cu vocea încărcată de mister. Augusto simți un val de foc urcând din podea și pierzându-se, după ce-i trecea prin cap, sus, desupra lui. Inima începu să-i aplice lovituri ca de ciocan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu adevărat!... — Scuză-mă o clipă - îl întrerupse Eugenia, ieșind și lăsându-l singur. Se întoarse în scurt timp și cu cea mai mare liniște îi spuse: — Ei, don Augusto, te-ai calmat? — Eugenia, Eugenia! În acest moment se auzi soneria de la intrare, și Eugenia zise: — Unchiul și mătușa! Curând după aceea, cei doi intrau în salon. — A venit don Augusto în vizită la voi, am ieșit eu să-i deschid, voia să plece, dar i-am spus să mai aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așa a fost întotdeauna. Casa mea... a mea? Casa asta în care locuiesc a fost întotdeauna a dumitale, a fost întotdeauna a tuturor fraților mei. Dar de azi înainte..., dumneata mă-nțelegi. Da, te-nțelege, unchiule. Chiar atunci se auzi soneria de la ușă și Eugenia zise: — Mătușa! Și când aceasta intră în salon și văzu ce se petrece, exclamă: — Gata, am priceput! Vasăzică s-a făcut? Știam eu. Augusto gândea: „Broască, total broască! Au pus toți mâna să mă pescuiască.“ — Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
numele lui Dumnezeu. Dacă mă întrebați pe mine, asta-i numai vina filmului Rain Man. — Nu sunt autistă ! Spun. Doar că... doar că pur și simplu mă pricep la socoteli. Nu e mare lucru... Spre marea mea ușurare, se aude soneria și mă duc să deschid. În prag se află Nathaniel, puțin mai elegant decât de obicei, în jeanși cafenii și cămașă verde. — Bună, zic iute. Hai să mergem. Stai ! Eddie îmi blochează drumul. Domnișoară, s-ar putea să fii mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
individ care se apropie pe alee. E îmbrăcat în jeanși și un tricou polo și are un aparat foto atârnat de gât. Dispare din vizorul meu și mă încrunt nedumerită. Poate e un comisionar. Măsor zahărul rafinat, ciulind urechea la sonerie și încep să-l amestec cu albușurile de ou, exact așa cum m-a învățat Iris. Și, o clipă mai târziu, bărbatul se află la ușa bucătăriei și se uită prin fereastră. N-am de gând să dau rasol cu prăjitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o fată. Cu toții au aparate foto și vorbesc cu individul cu tricou polo, care le arată spre bucătărie. Din când în când, câte unul dintre ei se duce și face câte o poză casei. În orice moment se poate auzi soneria. Nu pot să las toate astea să se întâmple. Am nevoie de un nou plan. Am nevoie... Diversiune. Da. Măcar mai câștig niște timp. Mă îndrept spre ușa de la intrare, culegând din mers una dintre pălăriile de pai ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
știu dacă o să am timp... încep. — Fă-ți, mi-o taie ea scurt și ia un măr. Ce se întâmplă afară ? — Nu se știe, spune Trish însuflețită. Dar noi credem că e ceva legat de Joanna Lumley ! Deodată, se aude soneria. Mi se ridică stomacul în gât. O clipă, mă gândesc că n-ar fi rău să o șterg pe ușa din spate. — Mă întreb dacă ei sunt ! exclamă Trish. Eddie, du-te să deschizi. Samantha, pune de cafea. Mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vrea neapărat să aibă în heleșteu. Se pare că un singur crap costă sute de lire și toate celebritățile au. E ridicol. Nimeni nu se uită niciodată în heleșteu. Exact în clipa în care deschid ușa de la cuptor se aude soneria și oftez. Sper că nu e încă o invitată de ultim moment. Am trecut deja pe listă încă patru azi-dimineață, ceea ce mi-a dat total peste cap programul. Ca să nu mai amintesc de ziarista de la Mirror, care s-a îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
angaja agentul de presă potrivit, am putea ajunge la reality TV ! Sau... să facem reclamă la Campari ! — La Campari ? exclamă Eddie. Trish, tu nu bei Campari ! — Dar aș putea să beau ! spune Trish agasată exact în clipa în care sună soneria. Sau ar putea să folosească apă colorată... Mă îndrept zâmbind spre hol, trăgându-mi capotul mai bine în jurul meu. Poate e Nathaniel și a venit să-mi ureze baftă. Însă, în momentul în care deschid ușa, văd în prag întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de categorică este hotărârea lui. Cipriano Algor e deja la ușa Isaurei Madruga, întinde mâna să bată, ezită, o întinde din nou, în această clipă ușa se deschide ca și cum l-ar fi așteptat, dar nu era adevărat, Isaura Madruga auzise soneria și venise să vadă cine e. Bună ziua, doamnă Isaura, spuse olarul, Bună ziua, domnule Algor, Iartă-mă că te deranjez, dar am o problemă pe care doresc s-o discut cu dumneata, o mare favoare să-ți cer, Intră, Am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]