1,605 matches
-
avea să-l atingă nici c-o floare! Logan Își lăsă capul să cadă până ajunse pe vraful de hârtii. — La naiba. Se lovi cu fruntea de masă, simultan cu fraza: La naiba, la naiba, la naiba... Fu Întrerupt de soneria puternică a telefonului mobil. Oftând, scoase drăcia și și-o vârî În ureche. — Logan, spuse el, lipsit de entuziasm. — Sergent McRae? Sunt Alice Kelly, ne-am cunoscut ieri. La casa cea sigură. Aveam grijă de domnul Philips. Logan vizualiză brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bomboană Hob Nob, apoi reveni În sufragerie să se vaite și să zacă. — A nu se lua În combinație cu alcoolul, spuse el, toastând pentru reflexia sa din fereastră. Aproape ajunsese la jumătatea celui de-al doilea pahar când sună soneria. Înjurând, se sculă de pe scaun și se duse la fereastră, privind afară pentru a zări o mașină cunoscută Înghesuită peste drum. Colin Miller. Reporterul stătea la ușă cu o expresie contrariată și două sacoșe mari. — Ce vrei? Întrebă Logan. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
declarații și le răsfoia, căutând-o pe cea care se potrivea cu adresa. Etajul unu În dreapta, numărul șaptesprezece... Un oarecare domn Cameron Anderson. Care venea din Edinburgh și făcea roboți industriali. Agenta Watson Își strivi din nou degetul de butonul soneriei, continuând cu cealaltă mână să lovească ușa. Dacă nu deschizi ușa, să mă ia naiba de n-o dărâm! În ciuda zgomotului din hol, nici măcar o singură față nu trăgea cu ochiul din celelalte apartamente să vadă ce se-ntâmplă. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doze goale de bere ieftină Special. Toate fotografiile fuseseră date jos din restul apartamentului și puse la loc În sufragerie: un mare montaj cu viața lui Peter Lumley. Jim Lumley nu opusese nici un fel de rezistență când Insch sunase la sonerie și năvălise Înăuntru, trăgându-i după el pe Logan și pe doi polițiști În uniforme. Rămăsese pe loc În salopeta lui cea murdară, neras și dezordonat, cu părul ca al unui hârciog electrocutat. Dac-o căutați pe Sheila, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
intimitate și altele. Era un teanc de casete din seara precedentă. Echipa de cercetare le văzuse deja, dar dacă Logan voia să se mai uite o dată, era În regulă din partea lui. Chiar atunci mobilul lui Logan Începu să sune, iar soneria părea tare și intruzivă În camera cea mică. — Știți, spuse grav gardianul, telefoanele mobile trebuie Închise. Logan Își ceru scuze, spunând că va dura doar o clipă. Era tot Miller. — Laz! Începusem să cred că te-ai dus la fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bătaie. Săltați-o, băgați-o Într-o celulă și mișcați-vă dosurile-ncoace. Hoitarul nu mai adună mortăciuni. Copilul acesta se poate să mai fie-n viață. Stăteau În zăpadă, pe treapta de sus, cât Logan sună din nou la sonerie. Greensleeves porni pentru a patra oară. Watson Îl Întrebă pe Logan dacă vrea s-o dărâme, iar respirația ei aburea aerul rece și avea nasul și obrajii roșii ca focul. În spatele lor, cei doi polițiști pe care-i luaseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
văzuse un strat de vopsea de ani buni. Cojeala albastră lăsa la vedere lemnul cenușiu umflat de dedesubt, sclipind Înghețat. O pereche de panouri de geam cu model erau montate În ea, lăsând la iveală un hol Întunecat. Insch Încercă soneria. După treizeci de secunde, sună din nou. Apoi a treia oară. — Gata! Gata! Ai naibii răbdare! Vocea venea de undeva din adâncul casei mici, urmată fiind de o lumină care Înflori, scurgându-se prin geamuri. O umbră trecu prin hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Poate merita să Încerce și la Hazlehead? Sau la Mastrick? În definitiv, știa că nu prea contează unde se duce. În mod sigur, micțul Jamie McCreath era deja mort. Oftând, Întoarse mașina către North Anderson Drive. Telefonul său mobil lansă soneria cea deranjantă și Logan trase pe marginea drumului, lovind mașina de un val de zăpadă Înghețată care ascundea șanțul de evacuare. — Logan. — Laz, omule! Cum merge? Afurisitul de Colin Miller. — Ce pot face pentru tine, Colin? spuse el cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
te aștept“. Las repede orice curs sau seminar, uit și de carnet și În nici o jumătate de oră sun la ușa apartamentului său, În strada Dionisie Lupu. Mai Întâi, ușa se crapă puțin, este Întuneric pe coridor; abia am dibuit soneria, cineva mă pândește din umbră, o secundă, două, nu zice nimic, poate am greșit ușa: „Intră, monșer“. Mă trezesc În fața unui ins cu ochelari, ce părea sculat din somn de curând, Îmbrăcat În halat lejer de casă, deși e ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Își ascute sensibilitatea, trece pe nesimțite la acea comunicare intimă fără cuvinte, fără alte semnale, În afară de magnetismul ce crește brusc. Dintr-odată, aerul e mai dens, o mișcare, o frecare a corpului de alt corp provoacă scântei electrice; țârrr-țârrr, o sonerie Îl smulge violent din citit (n-am observat telefonul ascuns decât acum), s-a aplecat În partea dreaptă a fotoliului În care se Îngropase, a apăsat pe un buton, a tras afară receptorul: „Alo!“, „...“, „Cum?“, „...!“, „Nu se poate să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ausonio și Rhyme, care adăugă: Nu va face greșeli prostești. Sub nicio formă. Pista e moartă. Dar măcar ni s-a confirmat că el e omul nostru. Rhyme le mulțumi celor două, iar Sachs le conduse până în hol. Se auzi soneria telefonului lui Rhyme. Prefixul numărului de telefon îi părea foarte cunoscut lui Rhyme, dar nu își dădea seama exact de unde. - Comandă: telefon, răspunde. Alo? - Aici locotenentul Lansing de la Poliția Statului New York. Încerc să iau legătura cu detectivul Roland Bell. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
erau două locuri de investigat: unul era coridorul unde fusese împușcătura falsă și celălalt în subsolul tribunalului, în cămăruța unui îngrijitor. Una din echipele de căutare găsise acolo pansamente, haine și alte câteva lucruri ascunse într-o pungă. Se auzi soneria și Thom merse să răspundă. După un moment, Roland Bell pătrunse în încăpere. Era transpirat tot, iar părul i se lipise de frunte. - Nu-mi vine să cred, spuse el trăgându-și suflul. E pe bune? A scăpat? - Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și din gura avocatului, fu convins că „avusese grijă” de evreu. Constable se întreba cum va scăpa Weir de gardieni, ce deghizări va folosi, care le va fi traseul de evadare. În acel moment, conform programului, auzi sunetul distinctiv al soneriei de la exterior. Aha, trenul spre libertate sosise. Constable îl trase pe Roth de pe bancă și îl abandonă în colțul camerei de interogatoriu. Se gândea dacă să îl ucidă acum călcându-l în picioare. Dar presupuse că Weir avea cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ele. - Ce fapte? îl întrebă Sachs. - Niște fapte despre care nu știam că sunt dezlegate. Fapte dezlegate necunoscute. Ea se încruntă. Producătorul părea și el tulburat. - Asistentul lui Weir, Loesser... Nu a evadat, nu? - Nu. E încă închis. Se auzi soneria. Thom dispăru și după o clipă Kara intră pe ușă în cameră. Privi în jur, ciufulindu-și părul, care își pierduse strălucirea purpurie și era acum la fel de roșcovan ca un pistrui. - Bună, spuse ea către grup, clipind surprinsă la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aceea de care le lipsise zilele trecute, deși Rhyme bănui că e doar o scuză pentru ca ea să își ia și o cafea soioasă de la restaurant. Însă înainte ca ei să fi luat o decizie în privința comenzii, fură întrerupți de soneria telefonului lui Rhyme. Acesta ordonă: - Comandă: răspunde. O clipă mai târziu, vocea lui Sellitto se auzi din difuzor: - Linc, ești ocupat? - Depinde, mormăi el drept răspuns. Care-i treaba? - Cei răi n-au odihnă... Avem iar nevoie de ajutorul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Înțeleg. Nu piuie, nu? Mă tem că nu-mi aduc aminte cât costa. Cred că vreo... Nu contează. Îmi tre’ codu’ de produs. — Desigur, da. Codul de produs. — DOMNULE Chipstead! strigă ea din nou, apoi mă privi. S-a dus soneria. —Poftim? — Mi s-a dus soneria. De asta strig. —Înțeleg. Păi, sunt sigur că vine repede. Bănuiesc că meritam privirea cruntă pe care mi-a aruncat-o în replică, dat fiind că observația mea era total lipsită de vreo fundamentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că nu-mi aduc aminte cât costa. Cred că vreo... Nu contează. Îmi tre’ codu’ de produs. — Desigur, da. Codul de produs. — DOMNULE Chipstead! strigă ea din nou, apoi mă privi. S-a dus soneria. —Poftim? — Mi s-a dus soneria. De asta strig. —Înțeleg. Păi, sunt sigur că vine repede. Bănuiesc că meritam privirea cruntă pe care mi-a aruncat-o în replică, dat fiind că observația mea era total lipsită de vreo fundamentare de orice fel. Cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nefericită. Oh, Doamne - oare a făcut-o? A făcut dragoste cu ea? Nu pot să-mi imaginez - dacă încerc îl văd doar sufocându-se: scufundat în rulourile ei voluminoase de carne. Bleah! E dezgustător - chiar și gândul la asta. Aud soneria; văd polițistul la mine-n prag: „Doamnă Thornton, îmi pare rău că trebuie să vă informez că soțul dumneavoastră a fost găsit mort: îngropat de viu într-o fată de la casa de marcat de la supermarket“. S-o ia naiba. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
după Denisha sau după Sheila, sau după altcineva, că ieșisem singură. Doamna Peters mă lăsase să plec mai devreme, că fusesem bolnavă și-abia mă-ntorsesem. Mi-e rău, doamnă P, am zis io când a venit la mine la sonerie. Îmi tot alunecă semnalul și-ncep să fac greșeli. Domnu’ Chipstead a zis că s-o iau încet azi că am fost bolnavă, deci pot să plec acuma? Mereu mergea cu ea chestia asta. Odată a leșinat Sheila și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
potrivit. Sentimentele intense- nu, cuvintele acestea nu sunt nici pe departe potrivite -, răvășitoare, mistuitoare pe care le aveam față de Stacey făceau totul atât de irelevant încât cred acum că a fi egoist era un lucru perfect normal. Am sunat la sonerie în loc să îmi folosesc cheia, pe care încă o aveam cu mine, simțind efectele unei legi nescrise care sugerează un anumit tip de politețe atunci când îți avertizezi soția părăsită că sosești la căminul conjugal. Judy a răspuns la ușă, părând de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mila. Habar n-avea că putea să-mi spună că tocmai i s-a pus diagnosticul de cancer la stomac, iar eu să dau din umeri: pe atunci, nimeni și nimic în afară de Stacey nu mă putea atinge. Să suni la soneria propriei uși de la intrarea din față și să fii primit ca un musafir de cineva alături de care ai trăit vreme de treizeci de ani bătuți pe muchie e o experiență extraordinară și nu cu totul neplăcută. Dat fiind că pluteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
când am zis: — Nu-i nimic, mami. Poți să dai bomboane din alea lu’ Crystal și lu’ Wayne și lu’ Charlie și poți să iei și tu una și să nu te deranjezi deloc pentru mine. Minunat! Așa, a sunat soneria și eram destul de emoționată când m-am ridicat de pe scaun să răspund. La dracu’! Aș fi fost emoționată dacă știam cine vine, nu? Mama a tras draperiile și-a tras cu ochiu’ afară și arăta - cum se zice? - cam surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o parte în alta, fără niciun efect. Simțea că plămânii îi lucrează la doar zece la sută din capacitate și chiar în clipa în care se întreba cine o să-i găsească trupul neînsuflețit — și când — auzi un suspin înăbușit și soneria sună încă o dată. Se duse în vârful picioarelor la ușă și se uită pe vizor, dar nu se vedea nimeni. Uite așa erau jefuiți și violați oamenii în New York City — păcăliți de vreo minte criminală ca să deschidă ușa. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
surprindea atitudinea ei de divă. N-ar fi prima dată când cineva din industria divertismentului ar face legătura între numele faimos al Adrianei și frumusețea ei. — Așa se explică de ce o tânără ca tine are cântecul lui Joao Gilberto ca sonerie pe telefon. Din Rio? — Din Săo Paolo, gânguri Adriana. Nu-mi pari a fi brazilian. — Nu? Din cauza numelui sau a nasului? zise el zâmbind în sfârșit. Nu e nevoie să fii brazilian să recunoști bossa nova când o auzi. — Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atât de mult la el în cele două săptămâni de când a făcut sex nebun și întâmplător cu George. Ceea ce, evident, însemna un singur lucru: avea nevoie de și mai mult sex nebun și întâmplător. La ora 8 fix se auzi soneria și Emmy se așteptă să-l audă pe Otis cîrâind. Într-adevăr, acesta se trezi și începu să croncăne: — Cine e? Scoală-te! Cine e? Scoală-te! Emmy oftă, își puse papucii în picioare și se îndreptă spre scări. Butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]