2,000 matches
-
un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zigzagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăsnet. . . Apoi se așeză un ecou permanent, pe care-1 slujeau toate vocile scoborâte în mezzo. . .. Ici-colo o invocare debilă se urca de la tenor sau soprană și printre toți începu a trece panglica wneîntreruptă a unei melodii ce părea desfășurată dintr-un ghem fără capăt, ce-și întorcea volutele de mătase asupra lor înseși în sute de unduiri. Așa neîntreruptă, melodia îți da intermitențe de puls
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
N-avea idee ce-o să spună dacă Mark Schluter ridica receptorul. Nu mai conta ce spunea, cu condiția să spună ceva. La celălalt capăt al firului, o voce strigă: „Da!“, iar Daniel spuse: —Mark? Sunt Danny. Vocea îi oscila între soprană și bas, ca a unui puber. Mark nu răspunse, așa că Daniel umplu golul, cu o detașare nebunească. —Vechiul tău prieten. Cum îți mai merge? Ce-ai mai făcut? A trecut ceva timp. În sfârșit, Mark vorbi. Ai discutat cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
radio năvală de artiști cu ochii țintă fixați la steaua singurătății, unii stau în spatele unor draperii în așa fel încât prezența lor acolo să ne amintească nouă de grafica suavă a Ligiei Macovei pe urmă, un domn tenor, o doamnă soprană, niște domni la o minicorală sobră cântă, pe urmă nostalgia cuprinde Academia de Poliție, îmi pare că văd aievea trupele de jandarmi, cele de pompieri, în rânduri ordonate, cu cizmele proaspăt văcsuite, cu chipiul proaspăt periat, cu pantaloni proaspăt călcați
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la stînga; bine, dă-i drumul acum. Chestia nostimă era că se uita la tipul de la controale mai tot timpul și n-a observat că în ultima clipă dirijase grinda chiar pe piciorul lui. A scos un țipăt ca de soprană cînd ia o notă de sus. Toți ne-am uitat ce se-ntîmplă, dar ne-a luat ceva timp sa ne dăm seama ce-i. Stătea ca noi toți, doar că piciorul lui era strivit de o grindă. Nici măcar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stradă, un cor care cânta ascuțit și fals. Veniseră colindătorii. Domnul Hristea și, imediat după el, doamna, începură să cânte și ei, odată cu strada, acoperindu-i cu totul pe copii, el, un bariton cu un timbru extraordinar de pur, ea, soprană, cu catifelări de o căldură greu de bănuit, când o vedeai atât de războinică. Vocile li se împletiră cu tandrețe, se uitau unul la altul de parcă nu se văzuseră de mult și, pentru prima dată în seara aceea, formau un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ce vorbește oare?“ „Toate acestea mă deprimă îngrozitor.“ „Are niște ochi care te bagă în sperieți.“ „Hai la un bar elegant.“ „Hai la San Francisco.“ — Liniște, perverșilor, strigă Ignatius. Ascultați ce vă spun! — Dorian, se rugă cowboy-ul cu voce de soprană lirică. Fă-l să tacă din gură. Ne distram atât de bine! Era o petrecere formidabilă. Nici măcar nu-i amuzant. — E foarte adevărat, întări un oaspete extrem de elegant, a cărui față îngrijită era bronzată cu ajutorul fardului. E într-adevăr insuportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de dragoste), cu Mathew Broderick și Meg Ryan în rolurile principale. Versuri din piesa „Take Me To The River” compusă de Al Green și care a făcut parte din coloana sonoră a mai multor filme, printer care și serialul Clanul Soprano. În original, „Mellow greetings, ukie dukie”, replică din filmul The Bachelor and the Bobby-Soxer (1947), cu Cary Grant, Myrna Loy și Shirley Temple. Celebri criminali în serie americani. Versuri din piesa tradițională „Nobody knows the trouble I’ve seen”, devenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe care o citezi. Unde naiba Îl vezi?“. Analizez o lucrare a lui Georges Duhamel, Consolatoarea muzică: În niște pagini Închinate lui Johann Sebastian Bach, aflu că există boogie-woogie. Mă extaziez la un „frumos pasaj“ În care Duhamel evocă o soprană cu plete lungi, blonde, (false, desigur), care se desfac Încetișor pe ultimele măsuri din moartea Isoldei („În scena aceea atît de sfîșietoare“, preciza autorul). Tot la rubrica pasajelor frumoase, transcriu o frază a compozitorului Jules Massenet: „Viața lui Schubert, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mine. Ce e prea mult strică. Auzi, să se ia drept Schubert! Să se culce cu prietenele lui Massenet! Și mai ce? N-auzise niciodată o măsură măcar dintr-un lied de Schubert, nu cunoștea nici măcar cuvîntul „lied“. CÎt despre soprane... Nu văzuse niciodată o femeie goală. Știu tot ce Îi datorez, dar dacă am să continui să-l las să zburde, o să se Întoarcă peste cinci minute cu fotografia clasei lui, dar, ce spun eu, o să vină cu toate fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de fanatici religioși, scuipînd o retorică mucegăită și cercînd o lucrare de dimensiuni apocaliptice. Nu vreau să mă joc de-a terminatorul lumii cu sonații ăștia. Mă așteptam la o soartă mai blîndă, poate un R & R În brațele unei soprane ușor lascive. Și-acum vii tu și Îmi faci mizerii? Wakefield e uimit de această ieșire. Cine ar fi crezut ca Diavolul are atari probleme specifice vîrstei de mijloc? Sărmanul, bătrînul Pan, plîngînd În peștera sa mucegăită cînd lumina orbitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei, a remarcat: — Ce lași!... Nici un strop de bărbăție în ei. Profitând de o clipă de neatenție din partea ticăloșilor, Ōkuma, ținut sub supraveghere de individul cu jachetă, a reușit să le scape, scoțând un strigăt ascuțit cu vocea lui de soprană, care-ți zgâria auzul precum răzuitul pe metal. — Ticălosul naibii! strigă păzitorul lui Ōkuma, dar când s-a repezit să-l oprească, Ōkuma era deja departe. Ciocnindu-se de oameni, intrând în fetele care-i stăteau în cale, drept ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
plăcere, le aruncă pe fereastră. Își puse ochelarii, ca și cum ar fi făcut În ciudă cuiva. Sau lui Însuși. Emma deschise aparatul. Vocea lui Montserrat Caballé se izbi de geamurile Închise. N cunoscuse niciodată un bărbat care să aprecieze volutele unei soprane. Ce voce, Caballé, nici măcar nu mă pot compara cu ea - vocea mea e ca mieunatul unei mâțe În călduri, după părerea admirativă a lui Antonio. Antonio. Poate că astăzi l-am șters pentru totdeauna din viața mea. Se strădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
duminica! BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind cu bastonul în pământ.): Numai duminica! Numai duminica! (Acompaniindu-l și pe BĂRBATUL CU ZIARUL.) Ta-ta-ta-ta! Numai duminica! Ta-ta! DOAMNA CU VOAL: Așa! Așa! Brusc începe să cânte cu o voce destul de educată de soprană.) O sole mio... o sole mio... O sole mio... (Dezlănțuire totală. BĂRBATUL CU ZIARUL tropăie și face pe trompetistul cu ajutorul ziarului, DOAMNA CU VOAL se urcă pe un scaun și urlă în disperare același „o sole mio...” iar BĂTRÎNUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în familie? Parcă spuneai că și tatăl dumitale avea acordeon. BĂRBATUL CU ZIARUL: Da, da’ eu nu umblu cu acordeonul în buzunar... (Își întoarce buzunarele pe dos.) Poftim, eu sunt curat. Și n-am nici ureche și nici voce de soprană, ca dumneaei... DOAMNA CU VOAL: Știi ce, pe mine să mă lași în pace. Înțeleg că dumnealui are muzicuță... Bun, are muzicuță, se vede, da’ de mine să nu te legi. BĂRBATUL CU ZIARUL: Lasă că văd că aveți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Țăranului și fosta IMGB prefăcută în bază atomică. Dimineața, la prânz și seara mănâncă și bea la supeuri oficiale împreună cu ceilalți membri ai delegației, translatori, oameni politici, experți contabili, secretari și subsecretari, directori, președinți, vice-președinți, atașați comerciali și culturali, dirijori, soprane, avocați, prestidigitatori. Întotdeauna mulți avocați și mulți prestidigitatori, bașca numerosul personal de securitate. Dar până și gorilele știu că adevăratele hotărâri se iau altundeva, între ochi puțini și pătrunzători. Lipsiți de iluzii, adevărații jucători nu apar niciodată în public. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sensibilă, eleganță plină de distincție; Nina M., cea mai frumoasă din grup, o perfecțiune fizică, fire tăcută, retrasă, nevoie de afecțiune; Angela-Elena T., moldoveancă, blondă, un păr bogat, cu totul ieșit din comun, o adevărată splendoare, ochi albaștri, o remarcabilă soprană; Lucia (Lucica) T., frumusețe moldovenească, spirit practic, va nega cu vehemneță, mai târziu, implicarea ei În acest grup; Ecaterina (Tuța) C., ardeleancă, singura care ne-a lăsat un puternic semn de Întrebare.” După cum se vede În textul pe care tocmai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Operă. Îi striga, bătea ei un soi de pas de defilare și, când pătrundea în birou, la director, nimerea peste trei profesori: unu îi purica despre canto, altul le măsura contrapunctul... Iar meșterul Calistrat îi întreba despre strung... Și cum sopranele era toate bâtă la strung, se ruga, pe viață și pe moarte, de meșterul Calistrat să se îndure de ele și să le lase să vie pe la el pe acasă. Să fie de acord să le mediteze, în particular, ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui Yahveh; voi ședea pe muntele adunării 70 DANIEL BĂNULESCU - Să nu mă rup în figuri dacă te mint... Și, oricât corespundea și meșterul Calistrat, că de, făcuse și el, în, tinerețe, rugby, la juniori, la Grivița Roșie, era și sopranele niște balii: numai ce se uita pe tine și te ofilea... Grosul din ele atârna la mai mult de o tonă (asta, cică-se, le ajuta la urlat). Și dacă, să zicem, se urca două soprane în același tramvai, respectivul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Grivița Roșie, era și sopranele niște balii: numai ce se uita pe tine și te ofilea... Grosul din ele atârna la mai mult de o tonă (asta, cică-se, le ajuta la urlat). Și dacă, să zicem, se urca două soprane în același tramvai, respectivul mijloc fix era casat, nu-l mai urneai. Creștea peste tot, peste el, de-o palmă, fierul vechi... ...Doi ani a zăcut meșterul Calistrat anturat cu cele mai vestite și îndrăgite cântărețe ale Operei. Dar își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
miuțe și printre goluri se auzeau zbierăturile cântăreților exersând vocalize amestecate cu ale lor care mai scăpau o înjurătură. Imediat se auzea replica tenorilor sau basiștilor controlându-și timbrul, repetată în ritm de Aida. Repetițiile atingeau punctul culminant când interveneau sopranele strigându-și indignarea, pe note muzicale, de ce recepționau urechiușele lor gingașe. - Nu se poate, nu se poate, să auzim așa ceva! Și astfel, n-a simțit nevoia să meargă seara la operă, o asculta ziua pe gratis. Visul lui era să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
performanțele noastre sunt excelente, dar suntem depășiți de unele dintre ele; de exemplu, liliecii, în funcție de specie, aud până la 50 și chiar 100 kHz (100 000 Hz), iar delfinul percepe sunete până la 150 kHz (dacă ar aprecia opera, ar considera că sopranele au o voce foarte gravă...). Pentru mai multe detalii Matras, J.-J., Le Son, PUF, Paris, 1961. Stevens, S.S.; Warshofsky, F., Le Son et l’Audition, Time-Life, 1966. De ce muzica ne stârnește dorința de a dansa? Urechea internă și mișcările
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
eventual cu un morcov sau pătrunjel în mână, fredonând câte un cazacioc, un marș prusac, o canțonetă italiană cunoscută sau un început de melodie extrasă, nu întâmplător, dintr-o operă celebră, pe care o interpreta cu minunata ei voce de soprană trecută pe linia moartă. La petrecerile de seară, și nu numai atunci, patronul o acompania cu o mandolină originală, adusă din răsărit, iar ea dansa și cânta, gesticulând cu mâinile ridicate cu pahar cu tot, cât mai sus posibil, până când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se focalizează pe sarcinile la care lucrează noul angajat. Discuția încetează să mai fie agresivă și continuă firesc.) 10. În fine, puteți fi considerat drept țintă pentru agresiunile verbale de către aceia care consideră că le datorați ceva. În serialul Clanul Soprano, șefii Mafiei își rezervă cele mai dure insulte și blesteme pentru cei care le sunt datori. De exemplu, lui Tony Soprano îi vine ușor să spună: „Christopher, fiu de cățea, mi-am pus pielea la saramură pentru tine și așa
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
puteți fi considerat drept țintă pentru agresiunile verbale de către aceia care consideră că le datorați ceva. În serialul Clanul Soprano, șefii Mafiei își rezervă cele mai dure insulte și blesteme pentru cei care le sunt datori. De exemplu, lui Tony Soprano îi vine ușor să spună: „Christopher, fiu de cățea, mi-am pus pielea la saramură pentru tine și așa mă răsplătești tu acum?”. Similar, la birou, mentorii și îngerii dumneavoastră păzitori din companie se pot transforma cu ușurință în agresori
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
către complexitatea unei psihologii (ca și în cazul lui Isaac, însă, Parviz nu se modifică suficient, pentru a părăsi epicul de stare și a intra în bildungsroman). Farnaz în căutarea disperată a lui Isaac se reconstruiește psihologic, depășind automatismele de soprană ratată (și alcoolică), în care începuse să se piardă. Shirin (desigur, un alter ego al Daliei Sofer) trăiește drama inocenței distruse de o lume fundamental coruptă. Sperînd că va salva viețile unor oameni urmăriți de noul regim (aidoma tatălui ei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]