2,458 matches
-
dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri, solduri, ajutoare, pomeni, priveghiuri și înmormântări, o constelație de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și o imprimantă-xerox cu scanner, amenințau să sosească, din zi în zi! Între birouri, prăvălit pe un scaun de plastic alburiu, cu spătarul crăpat transversal și ținând între gambe coșul de nuiele, sfrijitul de Vierme privește absent, mofluz, cu brațele spânzurându-i de-a lungul corpului, ca la un test Rorschach, la ciudatele modele nonfigurative, create în detaliu (prin acțiunea sinergică a prafului, mizeriei, diverselor lichide precum și a indolenței), pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Se apucase, că n-avea nici o treabă, să mai dreagă gardul, și cioplea, și bocănea de mama focului. Se opri o clipă, cu toporul pe tăietor: ― Măi muiere, tu nu pricepi de vorbă bună?... Ce vrei să fac? Să mă spînzur? Ei, iacă am să mă spânzur ca să te mulțumesc... Că tu nu mai ai răbdare cum au și alți oameni și bați mereu din clanță: ham, ham, ham, parcă ai fi câine, și nu om! Că doar vezi bine că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
treabă, să mai dreagă gardul, și cioplea, și bocănea de mama focului. Se opri o clipă, cu toporul pe tăietor: ― Măi muiere, tu nu pricepi de vorbă bună?... Ce vrei să fac? Să mă spînzur? Ei, iacă am să mă spânzur ca să te mulțumesc... Că tu nu mai ai răbdare cum au și alți oameni și bați mereu din clanță: ham, ham, ham, parcă ai fi câine, și nu om! Că doar vezi bine că ne zbatem și trebuie să ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ilioasa cât și Marin Stan fură dovediți și recunoscură că s-au lăcomit fiecare la prădăciune, deși sunt oameni cu stare, veni rândul lui Ignat Cercel. Ieri, când s-au potolit împușcăturile, ca să se ia bine cu armata, Ignat a spânzurat un ștergar alb într-un băț și l-a pus în poarta bătăturii, să-l vadă boierii când vor trece. Maiorul într-adevăr l-a observat și s-a înfuriat: "Ce-i asta, hoțule?" "Pace, dom'le maior!" a răspuns
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cine a făcut omorul, cine era ucigașul Unele fete din sat știau de flăcăul care o amenința pe Dora că-i va fi nevastă, A fost căutat, dar nu a fost găsit acasă. A doua zi, părinții l-au găsit spânzurat în podul casei. Medicul director a rămas încremenit că Dora a sfârșit ucisă. Vestea s-a răspândit imediat în spital. Tatăl ei a afirmat că nu a avut cum să anunțe moartea neașteptată a fiicei lor. Directorul i-a vorbit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
puțini gospodari îți dădeau vreun ban. Îmi aduc aminte că strângeam împreună peste o sută de colaci pe care nu-i puteai mânca în câteva zile, chiar dacă în casă eram mulți. Îi puneam pe sfoară și-i duceam în pod spânzurându-i de grindă ca să nu-i atace șoarecii, deși cred că nu aveam șoareci în pod, fiindcă țineam vreo trei pisici. Colacii ne ajungeau toată luna lui ianuarie. Îi luam de pe sfoară și-i încălzeam în rola de la sobă, frăgezindu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
incidentul înregistrat de Josephus. Într-adevăr, practicarea răstignirii în Israel în antichitatea târzie, atât de autoritățile iudaice, cât și de cele romane, a influențat înțelegerea textului Dt 21,22-23: „Dacă cineva comite un păcat vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn, să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu. Să nu întinezi pământul tău, pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ca moștenire
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
iar eu le furam trupurile și le îngropam (ethapsa). Senaherib le căuta, dar nu le găsea” (1,18). Cel mort menționat în 2,3 pe care Tobit l-a îngropat, a fost executat, „sugrumat” (textul NRSV), „expus”, în sensul de spânzurat în public. Simțul obligației evreului de a îngropa pe conaționalii osândiți de autoritățile păgâne, chiar cu riscul vieții, este foarte important în cadrul acestui studiu. Perspectiva lui Josephus concordă cu cea exprimată de Tobit. Explicând obligațiile etice ale evreilor, Josephus afirmă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
care a-i îngropa pe morți era o datorie vine din faptul că, prin aceasta, se evita profanarea țării lui Israel. La baza acestei cerințe stătea Legea mozaică: „Dacă un om comite un păcat vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn, să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu. Să nu întinezi pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ca moștenire
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
scrie: Dacă cineva își trădează poporul în mâinile unei națiuni străine, făcând astfel rău poporului său, să-l atârni de copac înainte să moară. Pe baza mărturiei a doi martori, va fi dat la moarte, și ei înșiși să-l spânzure de copac. Dacă cineva a comis o crimă capitală și fuge la păgâni, blestemându-și poporul și pe fiii lui Israel, și pe el să-l spânzuri de copac până la moarte. Dar să nu lași trupurile lor să rămână atârnate
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a doi martori, va fi dat la moarte, și ei înșiși să-l spânzure de copac. Dacă cineva a comis o crimă capitală și fuge la păgâni, blestemându-și poporul și pe fiii lui Israel, și pe el să-l spânzuri de copac până la moarte. Dar să nu lași trupurile lor să rămână atârnate de copac peste noapte; le vei îngropa chiar în acea zi. Într-adevăr, oricine este atârnat de un copac, este blestemat de Dumnezeu și de oameni, dar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fată cedând într-o bucătărie de țară și un film rulând invers și un disc zgâriat pe care se plimba o buburuză. Și când termometrul arătă 40 de grade și Puia deveni translucidă ca o unghie în lumină, am văzut spânzurați atârnând de-o salcie și o mie de oi sacrificate pe malul unei lagune și un țăran mâncând rinichi de câine și telemea. Și un ciclotron invadat de ploșnițe, și o pălărie cu pana ftimulită, și doi ochi albaștri, încrezători
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a plecat Tudor, băiatu, de când s-a prăpădit madam Ioaniu... Ba și mai dinainte, de când se ramolise. Cât a fost în putere, ea se-ngrijea de casă, ea se-ngrijea de flori și de chioșcu din curte. Ea tăia, ea spânzura, unu nu-ndrăznea să-i zică nici dă-te mai încolo. Știa ei ce știa, și zurlia de Ivona, și putoarea de bărba-su, știa ei că și casa, și covoarele, și argintăria, și bijuteriile ce mai rămăsese, toate era pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
metalic al Sophiei. Probabil vrea să controleze din prag dacă servitul ceaiului decurge cum se cuvine, așa cum generalul urmărește câmpul de bătaie și desfășurarea operațiunilor de pe un dâmb mai înalt, cu binoclul la ochi. Pare însă ușor decoafată, șalul îi spânzură pe un umăr, cu neglijență, fața ușor umflată și-a pierdut drăgălășenia. Cu totul neobișnuit, s-a oprit între cele două uși, în dreptul pendulei, și așteaptă, în loc să o trimită pe Nela să-l cheme pe stăpânul casei. Cu o mică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
capăt e cel mai scîrbos post. Iarna vin urșii pe-aici și santinela trebuie să folosească arma să-i alunge. Pe dracu’ urși! Aici, pe munte? — Cică acum doi ani s-a sinucis unul acolo, l-au găsit În pichet, spînzurat cu centura. — L-a lăsat gagica? — L-a speriat ursu’? Bau! Nu, cică frate-său a murit chiar aici pe munte, Într-o excursie, a căzut Într-o rîpă și, cînd ăsta stătea În post, venea noaptea fantoma peste el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fie mai blînd. — Drace, nu te doare? — Ce? Știi tu, la spate, nu-ți intră pe-acolo pe undeva...? — Ce? Că-mi intră chiloții-n cur? Nu la spate e problema, În față... coaiele, zice el dînd din șolduri. Se spînzură, continuă cu o mină gravă, de medic celebru prins Într-o dispută profesională. Se spînzură rău de tot. Și Începe să dea și din picioare, nervos, și să-și smucească pantalonii, ca să-și salveze jucăria de la moarte. Pe Gărăgău l-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe-acolo pe undeva...? — Ce? Că-mi intră chiloții-n cur? Nu la spate e problema, În față... coaiele, zice el dînd din șolduri. Se spînzură, continuă cu o mină gravă, de medic celebru prins Într-o dispută profesională. Se spînzură rău de tot. Și Începe să dea și din picioare, nervos, și să-și smucească pantalonii, ca să-și salveze jucăria de la moarte. Pe Gărăgău l-am cîștigat cu miere. Mi-a rămas un borcan de miere zaharisită din pachetul primit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se Întîmplă ceva. În sfîrșit se Întîmplă ceva. Și Ceaușescu a fost Înlăturat. Nu, Ceaușescu a fugit... A fugit! Și dacă a fost capturat, probabil că va avea loc un proces În fața poporului. Se iscă iar comentarii. Da’ să-l spînzure, dom’neee. Să-l jupoaie de viu. Să facă un proces public. În Dumnezeu’ mă-sii de nemernic. — Să-l țină-ntr-un beci fără lumină pînă crapă, scîrba dracului. — Și pe Ceaușeasca, savanta analfabetă. Ptiu! — Nu e chiar așa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mulțimea de băieți, care se precipitară către ușă. Alergând o dată cu ceilalți, Lucian simți aripile clătinându-i-se în spate. Își agăță rochia de înger de un colț de masă și observă cu groază că un capăt de hârtie creponată îi spânzura sfâșiat în dreptul genunchiului stâng. Se îmbulzeau pe scară în sus și, pe când genunchii i se zbuciumau în goana urcușului, tot încerca să ascundă capătul de hârtie zdrențuită strecurându-l între alte două fâșii. Când, ajuns sus în capul scării, își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
importul ? Dar ce, Ludmila, blonda care îmi calcă inima pe ștaif, îți închipui că-i marfă autohtonă ?!? CĂMĂTARII Dați-mi voie să vă reamintesc un text cenzurat și ca atare încă neapărut în manualele școlare dar de care, în perspectivă, spânzură viitorul nației. Citat. “Aflat pe patul de moarte, propriu-zis într-un fotoliu în descompunere deoarece patul fusese închiriat pe două schimburi unor tineri funcționari fumători și fără alte vicii (N.R.Ă, deci aflat pe patul de moarte, venerabilul bancher își
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ai nevoie de nimic altceva decât de fler, așa cum au câinii, și de un manual serios de criminalistică. Priviți prima pagină a ziarelor: “Un copil își ucide tatăl cu un bătător de șnițele”, “X bate vecina până o violează”, ” se spânzură de gâtul calului ecvestru al statuii lui Penapod al IIIlea” și tot așa, din exemplu în exemplu până la sfârșitul alfabetului. Să fie clar pentru orice gazetar: fiecare rând trebuie să pulseze de crime, violuri, maso-sodo-chestii inimaginabil de inimaginabile. În acest
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pietre, și să moară. Astfel să curăți răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă și să se teamă. 22. Dacă se va omorî un om care a săvîrșit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, și l-ai spînzurat de un lemn, 23. trupul lui mort să nu stea noaptea pe lemn, ci să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spînzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu; și să nu spurci țara pe care ți-o dă de moștenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
M-a apărat faptul că sinuciderea mi se părea vulgară. Asta datorită unei împrejurări mai vechi. Un vecin, un ins destul de rudimentar care căzuse în patima beției, a plecat într-o dimineață de-acasă și mai târziu a fost descoperit spânzurat de o creangă a unui copac din parc. Când l-am văzut, mi s-a făcut rău. Avea obrazul învinețit și buzele năpădite de muște. Am plecat de-acolo scuturîndu-mă de silă și contrariat. Până atunci crezusem că sinuciderea este
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
după ce pierduseră toate bătăliile, aveau tăria să încheie cu o victorie care nu le mai servea la nimic, o victorie asupra fricii de moarte. Ei pătrundeau liberi în metafizică după ce fuseseră umiliți de viață. Dar, cunoscîndu-l pe insul care se spânzurase, nu puteam asocia metafizica de mutra lui buhăită de băutură, oricâtă imaginație aș fi avut. Povestea asta m-a descumpănit. Datorită ei, ideea de sinucidere mi-a devenit, brusc, respingătoare. Nu mai puteam s-o despart de obrazul învinețit și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]