9,106 matches
-
orbește intereselor patronilor - e ilustrată și de ceea ce se întâmplă chiar la "Ziua". Rând pe rând, Zoe Petre, Bedros Horasangian, Gabriel Andreescu, Dan Pavel au încercat să atragă atenția asupra lucrurilor incalificabile care se petrec de când în Roșca-Stănescu a intrat spaima de moarte a pușcăriei. Dar a continua să scrii în aceleași pagini de ziar cu Victor Roncea, George Damian, Vladimir Alexa ori Roșca-Stănescu însuși după ce ți-ai dat seama că respectivii indivizi fac niște jocuri care-ți compromit definitiv reputația
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
intensitate - noi superiori lor. Situație care poate să pară absurdă, dacă nu înțelegem că profunda confuzie căreia îi suntem noi primele victime s-a născut din faptul că, înainte de a ajunge să descoperim cine și cum suntem, am descoperit cu spaimă că suntem diferiți de ceilalți. Iar prima și cea mai dramatică dintre urmările acestui conflict psihologic este incapacitatea devenită organică de a înțelege egalitatea. Suntem mereu inferiori sau superiori celor din jurul nostru, niciodată egali cu ei și suntem privați (ne
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
Motociclistul Tăriceanu, care n-a cîștigat pînă acum nici o competiție, ci a ajuns pe podium și împins de la spate și tras de mînă, nu mai visează altceva decît să prelungească o cursă în care aleargă de unul singur, bîntuit de spaima că ar putea ajunge totuși al doilea. Coșmarurile sale sînt din ce în ce mai întemeiate: partidul i s-a rupt, propria lui audiență e în scădere. Și atunci de ce încearcă să și le agraveze făcînd pe față jocul PSD și al PC? Ca
Ţara premierului Frână by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9847_a_11172]
-
-ului, Ion Iliescu a sesizat cel dintâi primejdia, și, din arsenalul infernal al manipulărilor bolșevice, a scos câteva tiribombe pe cât de jenante și răsuflate, pe atât de zgomotoase. Arhitect al coaliției anti-Băsescu, el și-a găsit rapid comilitoni uniți de spaima comună față de cel care îndrăznise, pentru prima oară în șaptesprezece ani, să sfideze sistemul transpartinic, al uriașelor interese economice. Asediul cu aspect de casă de nebuni dezlănțuit prin presa și televiziunile aservite - adică majoritatea covârșitoare a rețelei media din România
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
Comploturile, diversiunile, manevrele scabroase, atacurile sub centură, scoaterea la bătaie a haitelor de năimiți din presa scrisă și televiziuni au fost activate și îndreptate contra personajului care a dat prima lovitură de secure serioasă unui sistem bolnav de moarte. În spaima disperată a pierderii privilegiilor, politicienii au aruncat pe piață două așa-zise argumente. Primul ar fi dispersarea voturilor, al doilea, pătrunderea în Parlament a unor personaje lipsite de consistență. Să le luăm pe rând. Argumentul "dispersării" e absolut nefondat, de vreme ce
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
așa cum face mai mereu, imprevizibilul Ion Cocora. Tîrziu mi-am dat seama că, de fapt, pe acest drum am mai avut un pasager: Aureliu Manea. Ore în șir, cu o vervă fantastică, fără să ostenească nici o secundă sau să aibă spaime la curbe luate pe două roți, Ion Cocora a povestit, ca în transă, nopțile lui cu Manea, discuțiile aiuritoare, felul în care își pregătea un spectacol, ce simțea pentru actori, vulnerabilitatea acestui om bîntuit de propria creație, de iluzii și
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
o comparație asupra condiției sale, vă sugerez acel moment, cînd un copil aflat într-un puhoi de oameni își pierde părintele însoțitor. Cine a văzut o asemenea scenă, ce unora li se pare cotidiană, își va aduce aminte de cumplita spaimă ce smulge plînsul copilului. O asemenea situație existențială poate traduce simțămîntul regelui detronat. Singurătatea, spaima la pîndă, lipsa de protecție, injuriile și judecățile nedrepte, toate constituie la un loc o a doua încoronare, cea a eșecului. În asemenea momente, tinerețea
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
puhoi de oameni își pierde părintele însoțitor. Cine a văzut o asemenea scenă, ce unora li se pare cotidiană, își va aduce aminte de cumplita spaimă ce smulge plînsul copilului. O asemenea situație existențială poate traduce simțămîntul regelui detronat. Singurătatea, spaima la pîndă, lipsa de protecție, injuriile și judecățile nedrepte, toate constituie la un loc o a doua încoronare, cea a eșecului. În asemenea momente, tinerețea parcurge rapid vîrstele, iar cugetările devin profunde." " Nu cred că există o problemă evreiască în
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
el chiar Fiul lui Dumnezeu, Marta Violetei Ion. În bună măsură, toate aceste așteptări pe care diferitele surse extratextuale le creează sunt adevărate, dar mereu în poezia Violetei Ion e mai mult decât atât. Pe lângă tristețile casnice și uzuale, pe lângă spaimele de orice fel, pe lângă conturarea vânoasă a unui personaj care ar fi putut sta la fel de bine într-un text epic, a modelului de feminitate ascunsă îndărătul sarcinilor de zi cu zi și care de fapt ține lumea la un loc
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
de mister, nevoia de magie, nevoia de profeții, nevoia de putere, nevoia de bîrfă și nevoia de a ne satisface curiozitatea. Altfel spus, toți fugim de singurătate, toți sîntem dornici să ne închinăm sufletul cuiva, tuturor ne e dor de spaima și cutremurul pe care misterul ni-l strecoară în oase, toți ne perpelim de dorința de a putea influența atitudinea semenilor, toți trăim cu ambiția de a anticipa viitorul, cum tot așa, toți avem o curiozitate malițioasă pe care bîrfa
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
al Athenei, autentic grecesc, și mă irită posibilitatea ca cineva să strice această ordine. Gîndesc viața ca un interior de piramidă hermetic sigilat și chipurile scumpe din jurul meu împietrite ca simulacrele de pe sarcofage." Iubirea de lucruri a unui mizantrop, și spaimele abia inhibate ale unui optimist lucid.
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
României n-a reprezentat niciodată o primejdie reală pentru structurile mafiote din partide și administrație. Infinit mai ofensiv, Traian Băsescu a devenit din prima clipă paratrăznetul spre care s-au bulucit și purtătorii mesajelor de nemulțumire din interiorul Alianței, și spaima ajunsă la isterie a celor din așa-zisa opoziție. Prin câteva gesturi simple, dar ferme, Traian Băsescu a reușit să aducă la același numitor inamici potențiali, inamici reali și inamici de paradă. În spatele principiilor și-al declarațiilor frumos sunătoare se
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
și teribil de subtil, dacă eseistica și foiletonistica acestuia confirmă un spirit admirabil și întru totul onest, devenit - prin forța lucrurilor - huligan, piesa lui Crudu mai păstrează foarte puțin din toate acestea. Întâlnim un personaj greu de recunoscut, paralizat de spaimă, excesiv de nesigur, aflat la limita autismului și cu o demnitate, așa-zicând, aproximativă. Dat afară din toate redacțiile, refuzat de toate teatrele, privit sceptic de prieteni și încurajat numai de Leni Caler, el scrie Steaua fără nume sperând într-o
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
vorba de un potop oarecare, ci chiar de adevăratul Potop. După ani de zile, de câte ori insistam să aud din nou ce se întâmplase, cuvânt cu cuvânt sau cu minime variante, harul ei de fabulație tot mai reușea să-mi transmită spaima pe care o resimțise. De la mama ei moștenise mama pasiunea nemăsurată pentru textele sacre. Singura carte ce exista în casă, foarte hărtănită, era Breviarul Familiei și Căminului, cu copertă rigidă neagră care îi conferea un aer de solemnitate. De aceea
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
și șase de colegi doar zece. Un adevărat carnaj". Odată ce " Vecinul lui de bancă, Rolly, de la care copia problemele la matematică, murise cu șase ani în urmă, călcat de o mașină, la intersecția bulevardului Elisabeta cu Schitu Măgureanu". Supraviețuitorii exorcizează spaima, cu un prea relativ succes... Circularitatea vieții, ca un carusel din care nu se poate ieși alcătuiește tema unei povestiri cu navetiști - O gară, două gări - unde nenumăratele halte ale trenului personal, aceleași figuri feminin/masculine, urcând și coborând și
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
Culturii sau de la Primăria unui oraș. Aceste instituții pot susține financiar, punctual, un proiect sau altul. Un teatru particular este, cu alte cuvinte, acela care se gestionează singur - spațiu, buget, venituri, colaboratori, regizori, actori, scenografi, traducători, trupă, repertoriu, imagine, echipă, spaime, facturi. Un astfel de teatru în România este Teatrul Act. Există, de asemenea companii private, acesta este termenul riguros, mai just decît teatre, care își desfășoară activitatea în locuri pe care le închiriază pentru înfăptuirea proiectului. Teatrul Act găzduiește sau
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
o anumită precocitate sexuală imaginativă. Aveam vise erotizate la extrem, cu tot felul de persoane adulte sau mai puțin adulte. Dar eu însumi eram incapabil să trec la act. Eram extrem de timid și blocat și de sensibilitatea mea și de spaima realității. Am avut vreo două-trei iubiri în viață, prima a fost cu adevărat Mioara, cu care am avut un copil, copilul ăsta, nelegitim. Dar lucrurile astea n-au durat foarte mult. A existat în mine un tip de egoism funciar
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
cu ciocul târnăcop, Dă poc! poc! din loc în loc. OMIDA LACOMĂ O omidă cenușie cu picățele negre își ondula inelele și urca pe frunzele fragede din vârful unui prun. Bietele frunzulițe de-abia văzuseră lumina zilei și acum tremurau de spaimă. Copăcelul a început să suspine. Știa că dacă această omidă va gusta frunzele, vor veni și suratele ei și viața i se va scurge prin rădăcinile care de-abia prinseseră putere. Ah! Ce masă copioasă! gândea omida. Se ruga să
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Se aprinde lesne, luînd atitudini declarate care, culmea, nu se dovedesc a fi păgubitoare pentru că nu dă niciodată înapoi. Așa se face că orice împrejurare născută din înflăcărarea vreunui deziderat nu e niciodată mai prejos de atare gesturi, spulberînd astfel spaima de superficialitate și de ridicol. Proiectele sale legate de lansarea și reverberarea muzicii românești sunt efectul unei perseverențe demnă de subiectul în cauză. Și cum n-aș vrea să mă raliez acelor spirite "prudente", poate chiar paupere care, incapabile de
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
la ingineriile textuale și teoretizările excesive care cenzurează brutal dimensiunea vie, inevitabil patetică a existenței, Constanța Vintilă-Ghițulescu a scris un roman inedit în peisajul prozei românești contemporane, o poveste cu oameni vii, în care se iubește și se moare, fără spaima de sentimentalism, și care se citește cu plăcere.
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
său ce sfida agresiva logoree oficială. "Amenințările, nedreptățile, loviturile morale, atitudinea aceea țâfnoasă și arogantă de dictator sau de apostol - scria el - toate astea nu mai trezesc în sufletul omului nici teama, nici respectul, nici stima, ci numai teroarea și spaima." Și tot așa, răsfoind ziarul, număr de număr, am văzut ce multe lucruri ar merita să fie cunoscute și de noi, cei de astăzi. Dar cum în toate se impune și măsură, am să mă mărginesc să citez, din păcate
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
suntem. Are asta importanță dacă-ți vezi de treabă și dacă vrei să trăiești cinstit din meșteșugul tău?... Ori din numărul din 13 mai, articolul de fond, în chenar gros, cu titlul "Dreptul la critică": "Am rămas pesemne cu o spaimă în oase, care ne încleștează încă degetele ce poartă condeiul, ori de câte ori vrem să așternem pe hârtie, fără părtinire și fără gând de sabotare, cutare lucru necugetat, cutare treabă pripită, cutare greșeală asupra căreia, în loc să se revină, se stăruie". Pentru Nichifor
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
poate invoca și aroga credibil autenticitatea. "Tot ce povestesc s-a petrecut...", asigură autoarea. Fapt lăudabil, dar și previzibil, în postcomunism (Geniul de a fi, 1998, Ghicitul în mulțimi, 2000, Cine sunt eu?, 2001, A fi sau a privi, 2005, Spaima de literatură, 2006) se constată o creștere a flexibilității și evidenței unor opțiuni tematice extinse, îndelung clarificate, de ordin istoric, etnic și, mai ales, etic. Dacă poezia, pentru Blandiana, este începutul și sfârșitul literaturii, infernul și paradisul ei, proza ar
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
până la instituirea absolutei cenzuri comuniste, devenise ținta organelor de represiune, ascunzișul său putea fi deconspirat la toată clipa. Părăsirea imediată a țării se vădea ca o necesitate ce nu suferea întârziere, pe când mijloacele lipseau cu totul într-o lume a spaimei și suspiciunii, unde numai împrejurarea de a conta pe solidaritatea cuiva putea nărui planurile a luni de zile și duce la catastrofă. Logistica tinerei eroine se mărginea la o bicicletă, ascunsă într-o curte vecină, planul era îndrăzneț, vizând folosirea
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
n-a fost cine știe ce. Vreo treizeci-patruzeci de indivizi care cărau, pe ploaie, niște pancarte și rosteau, din când în când, diverse lozinci. Partea cu adevărat șocantă e că protestatarii aveau fețele acoperite cu un fel de cagule menite să bage spaima în tine. Oricât ai fi de tolerant, de sprijinitor al pluralității de idei, nu se poate să nu-ți fi trecut prin minte bănuiala că participanții aveau ceva de ascuns. Ce anume? Astfel de grupuri mascate am mai văzut în
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]