11,560 matches
-
cutremur de pământ sau într-un cataclism care mi-ar fi fost dat ca să renasc într-un univers cald și luminos. Înainte de a mă culca, am spus de mai multe ori: „Moarte, moarte...“ Nu deschisesem gura. Dar sunetul vocii mă sperie. De altfel, îmi pierdusem vechea îndrăzneală. Era asemenea muștelor care invadează casele, când începe toamna, asemenea muștelor descărnate și fără viață, care se sperie de bâzâitul propriilor aripi. Rămân un timp pe peretele despărțitor, strânse unele în altele, apoi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
culca, am spus de mai multe ori: „Moarte, moarte...“ Nu deschisesem gura. Dar sunetul vocii mă sperie. De altfel, îmi pierdusem vechea îndrăzneală. Era asemenea muștelor care invadează casele, când începe toamna, asemenea muștelor descărnate și fără viață, care se sperie de bâzâitul propriilor aripi. Rămân un timp pe peretele despărțitor, strânse unele în altele, apoi, când înțeleg că sunt vii, se aruncă prostește asupra ușilor și pereților, iar cadavrele lor cad peste tot în cameră. Din momentul în care pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din toate puterile cu moartea? M-am gândit atât de mult la moarte, la decompunerea celulelor corpului meu, încât moartea nu numai că încetase să mă mai înfricoșeze, dar chiar doream să dispar, să devin neființă. Un singur lucru mă speria: ideea că atomii cărnii mele se vor amesteca cu aceia ai canaliei. Era de nesuportat să mă gândesc la asta și îmi doream să dispun, odată mort, de mâini lungi, înzestrate cu degete lungi, sensibile, cu care să-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zăpada sa neagră. Când doica intră să-mi aducă fiertura de orz și pilaful de pui, fu atât de înspăimântată, că avu o mișcare de recul, apoi scoase un țipăt și scăpă platoul cu mâncare. Aveam satisfacția că măcar am speriat-o. M-am ridicat să curăț feștila lămpii cu un cleștișor. Apoi m-am dus la oglindă și mi-am întins funinginea pe toată fața: ce cap înfricoșător! Îmi trăgeam pleoapele cu degetele ca să deschid ochii cât mai mult, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de multe! De exemplu, acele marelui ceas ar fi putut merge, la vedere, Înapoi; din ea ar fi putut ieși, periodic, un...pumn ( care-l lovea pe imprudentul privitor); În partea de jos ar fi putut exista un schelet, care speria femeile piesei; În fine, În cercul-cadran, la un moment dat ar fi putut apare poza lui ...Ionesco! Toate ideile, justificate de text. Deci, de reținut... În centrul Vienei , zăresc Într-un magazin de lux , teniși...cu toc (Înalt!) de plastic
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o publicație studențească, citesc un interviu cu un ins care , se pare, e jurnalist la Academia Cațavencu. Zic „se pare” fiindcă n-am auzit de el. Dar nu asta-i important : tînărul gazetar dă cu verdicte-n populație ceva de speriat. Unul din ele chiar mă enervează :” Viața nu e frumoasă, cine spune contrariul Înseamnă că s-a născut beat și miliardar!”. Îl compătimesc pe jurnalist : e tare trist ca pînă la 30 de ani să nu fi observat că viața
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
da un răspuns franc. Coana mare intră cu o mutră încruntată în dormitorul meu. Dă din cap meditativ, ca un detectiv din filmele polițiste americane: "Mă, băiatule, ceva nu-i în regulă p-acia. Dom' Scufiță era el zăpăcit ceva dă speriat, da' avea meleatu' lui, tabieturile lui dân care nu ieșea. Era ca calu' ăla a lu' ăl bătrân. Putea tata, săracu', Dumnezeu să-l ierte!, să fie muci dă beat, că Zmeurică tot îl aducea acasă. Tropa-tropa, tropa-tropa, și ne
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
azi n-a ajuns la servici', la facultate. Eu așa aș fi făcut, zău!" Să mori tu? Mai bine ți-ai vedea de ale tale, scorpie băgăcioasă ce ești! "Cum să procedezi, dragă, așa? Dacă omu' o fi cardiac? Îl sperii aiurea. Las', dom'ne, că o apărea el, ce mă amestec eu? Dacă o fi cu adevărat o problemă reală, atunci există organe abilitate pentru asta, nu?" Corect, corect! Că bine spui, că bine gândești! Or exista, nu zic nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de-a dreptul cățelesc. Atunci popa plusa, găsindu-i rapid o sarcină de care trebuia să se achite mintenaș, spunîndu-i scurt: "Așa să faci, fiule! A!... Și vezi de isprăvește cu iarba aia din curte, că a crescut ceva de speriat!" sau "Copacii de pe alee sunt nevăruiți de la Paști" ori " Nu se mai vede aleea de restu' curții de câtă frunză s-a pus!" și câte altele. Iar Tăsică tăcea și înghițea, fără să scoată un cuvințel de împotrivire. Dacă el
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
naibii, toate căcaturile alea de fișe în noaptea asta. Musai să vin?" "Musai!" Hai că cobor acum. Da' alea de la "primiri" ce pușca mea au făcut până acum?" "Lasă-le în mă-sa p-alea. Haide!" "Vin imediat. Nu te speria, o rezolv eu rapid. Să vezi ce ți-l înmoi eu pe băiat. Pui pariu că-mi iese și d-o ciorbă?" Internistul zâmbește. Îl cântărește din priviri pe pacientul nemulțumit, apoi se hotărăște rapid: "Nu. Las' că te știu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bătaie, nenorocita!" Doctorul oftă: Am albit ascultând basme din astea, stimate domn Mirică. Mda..." Îi face un gest către pat: "Ia așază-te matale frumușel pe patu' ăla! Ai grijă! Cu picioarele pe mușama, cu picioarele pe mușama!", insistă el, speriat ca nu cumva pacientul să-i murdărească cearșaful alb. "Domnișoara Ștefania!", strigă ORL-istul. Dintr-o cameră alăturată apăru o duduie într-un hălățel scurtuț, suficient de puțin opac pentru a se întrezări prin el lenjeria de o nuanță delicată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
elocvent și adăugă: Și acum, fete și băieți, liber la program!". Doctorul Gherasim, după ce privise cu atenție vreo câteva minute la radiografii, zise cu o figură gânditoare: "Domnule Mirică, îmi pare rău, dar o să trebuiască să te operăm." "Când?", făcu speriat nea Vasile. "Chiar acum", spuse liniștit medicul. "Păi, păi... nu sunt prea pregătit...", spuse cu umilință bolnavul. "Cum adică?", se miră doctorul. "Adică... știți dumneavoastră... n-am, ăăă, n-am material la mine, mă iertați!" "Ce material, domnule? Ce, aici
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
discut despre asta, mă scuzați!" "Probleme? Hm! Probleme avem toți, dragă. Dar ce fel de probleme? Cumva unele de natură profesională?", întrebă fulgerat de un gând rău mai marele universității. "De toate felurile", răspunse Relu evaziv. Replica directorului economic îl sperie și mai tare pe decan. Se gândi rapid la cele mai sinistre scenarii. Oricum, nu pleca Ciucurel așa iute din postul ăsta mănos doar de florile mărului. Simțise el ceva. Ba nu. Nu că simțise el ceva. Știa cu siguranță
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și personajul de teatru trebuie să știe să se elibereze total de sine. Eliberare pe care autorul dramatic știe să le-o împrumute, pe rând, mai întâi personajului și mai apoi actorului care va concretiza toate sentimentele. Să nu vă speriați că Dionysos era supranumit și zeul delirului și al maniei ca maladie. Fără el, Apollo n-ar fi putut trăi. Cine o spune? Parcă Nietzsche, dacă nu mă înșel. Fără el, lumea nu putea fi văzută ca o curgere irațională
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Viena, de la profesorul ei de pian. După ce făcuseră vechime în casa aceasta, aproape că nici nu mai știa dacă mobila o achiziționaseră după ce cumpăraseră imobilul sau înainte. În privința aceasta, Karin era mai în temă. Și, cu toate că avea o memorie de speriat, nu-și mai amintea de multe ori când și de unde cumpăraseră cutare mobilă, cutare haină, cutare carte, cu ce ocazie, cine anume le confiscaseră cutare obiect de preț, în acei ani de teroare. Mai cu seamă actele acestea de nedreptate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dăruise până să ajung la grădiniță, ca să mă joc cu el, iar eu sfâșiasem în prima fază, câteva poze și chiar eram gata pregătit să le mănânc, când Karin-tante mă găsise cu gura plină de bucățele de hârtie fotografică. Se speriase, crezând că mă înecasem. Intrase în panică și-mi scosese degrabă bucățile de hârtie nemasticată și ca atare, neînghițită, din gură. Mă certase dar nu mă bătuse. Mă amenința cu jordița, dar nu mă lovea. Să nu-l bați-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care formau de fapt, cel mult un simulacru de ușă, Gerard se lovi de un morman de pământ amestecat cu moloz greu mirositor. În beznă nu putea distinge nimica. Totuși, după ce se familiarizase cu întunericul, în direcția pe unde dispăruse speriat un șobolan, distingea o fantă prin care identifică o sursă anemică de lumină. De când ești așteptat...-se auzi ca prin vis ecoul tremurat al unei voci feminine, grave, de undeva de dedesupt, semn că pivnița ar avea sub ea o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-le aici. Ai încredere. Așa cum le-ai lăsat, așa le vei găsi. Doamna e foarte corectă. Io știi bine asta, noghiciago. Kösönom sepen. Cu plăcere - răspunde femeia și-l conduce pe nevioaș în stradă, după care încuie portița. Cei doi, speriați peste măsură, se grăbesc să plece cât mai repede. Se aud reproșuri. Acuma - zice el - trebuie să așteptăm un timp, după care ies eu. Înainte, mă asigur ca nu cumva să fi fost urmărit de vecina aceea. Tu nu ieși
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
susur de apă de câmpie. Fără să-mi dau seama, fulgerător o și trecusem de pe scaunul ei pe genunchii mei și, din sărut în sărut, stăteam așa ascultândune respirațiile parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii, atât de tare ne speriaserăm, că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
La urma urmei nimic adevărat. Hotărâsem ca, după reprezentație, ori să plec din oraș, ori să mă fac că plouă și, dându-le apă la moară, să văd unde vor ajunge lucrurile. 9. La câteva săptămâni după cutremur, când lumea, speriată de cele văzute și la televizor în legătură cu repercursiunile cutremurului, începea parcă să se consoleze cu noua viață clădită pe ruinele celeilalte, totul părea că ar trebui luat de la început. Abia în asemenea condiții, poate vedea omul de rând că zilnic
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
femei la locul lor, sunt de fapt aproximativ niște stricate. Semicurve cum îi place lui Valy să le numească. Descuie Casa de Cultură prin dos, pătrunse în holul aglomerat de tot felul de lucruri puse alandala parcă în fugă sau speriate de cutremur. Ușa nu era mascată ca atunci când i-o prezentase Valy prima oară. Fiind descuiată, ușa se lăsă deschisă ușor. Auzi imediat șoapte și un scârțâit scurt. Când întoarse capul, o văzu pe Iozefina ridicată de pe o dormeză de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
veni chiar acuma sau... Într adevăr, desuurile parcă erau abandonate ostentativ, a provocare sau pur și simplu, a batjocură. De după un paravan destinat recuzitei, apăru Valy ca prin minune, cu freza harcea - parcea. O, castelane! Tu erai? Ce m-ai speriat! Replica lui Valy lăsa se înțeleagă ușor, că mai erau așteptate și alte persoane. Gerard nu mai suporta apelativul castelane, nu numai pentru că abandonaseră lucrul la piesă, dar și pentru că îi amintea de clipe fericite când, odată cu descoperirea personajului Mihai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Nu v-a trimis la un specialist? Zicea că n-are rost...că la vârsta asta n-are rost să mai tratezi boala. Numai rău faci. Adică? Zicea că, tratând boala, riști să nu mai vină moartea la timp. Adică sperii moartea, cu alte cuvinte, ceea ce ar fi grav de tot la vârsta ei. Ce filozof! Medic filozof, nu alta! Te rog s o pregătești pentru un consult, chiar pe mâine. Ca să nu avem probleme, inventăm ceva. Nu-i spunem ei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
inclusiv a podelei, ca să ți se găsească ceea ce nu ai sau ceea ce nici prin gând nu-ți trece să-ți cumperi sau să scrii. Ceea ce scrii depinde de fapt, numai de tine. Asta-i libertatea, domnule exadministrator, care te-ai speriat nevoie mare de cele petrecute în orașul X, mai ales când ai auzit că fostul tău coleg de armată, Vlad din minister, vorbise deja de vreo două ori la Europa Liberă, încă înainte de cutremur. Cum ai tăiat-o de-acolo
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de aproape să-mi realizez independența financiară și totuși viața îmi rezervase din nou un eșec. Am mers din nou la mama acasă, supărată și disperată, ce era să fac, nu știam cum să mă descurc în oraș. Eram destul de speriată de necunoscut și viața de oraș. Sufeream de complexul de inferioritate, pentru că mă consideram mai slabă pentru că eram de la țară. Nu mă puteam compara cu orășenii. La țară eram sigură pe mine, autoritară și curajoasă, dar în oraș am devenit
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]