3,995 matches
-
importantă! spuse Nicolae, mai ales că i se demonstrase acest lucru pe deplin, în urmă cu câteva ore. Elisa avea multe obiecte de care o legau diferite amintiri. Era greu să le selecteze. Dar era în același timp, atât de speriată, încât luă ce i-a venit la îndemână și ce a considerat că este absolut necesar. *** În Timișoara ajunseră dimineața. Orașul era deosebit de curat, cu multe zone verzi. Merseră întâi la Teodor, fratele lui Nicolae, care locuia pe bulevardul central
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
efemer. ÎN AȘTEPTARE... Sloiuri de gheață Topesc deșertul din mine Brațele își înalță rădăcinile Când torța nopții arde Tot ce n-ar trebui uitat. Amintirea nu trăiește în vălmășagul de amintiri terorizat, timpul s-a văzut gol în oglindă și , speriat, strigă... vulturul nu-și despică gheara în mulțimea de păcate s-a săturat de atâta vânat se odihnește acum pe o piatră de hotar s-a războit destul cu sângele și-a dușmănit destul carnea s-a lăsat străpuns de
POEZII de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369320_a_370649]
-
din directorii acelei firme. Descoperi că Mark nu era Mark, ci Jason Saeppala. Cineva o înșelase, îi întinsese o capcană, cineva îi aflase adresa. Acel cineva se folosise de numele și fotografia lui Jason, pentru a afla unde locuiește ea. Speriată, Ida se întoarse pe Facebook și tastă numele lui Mark. Contul fusese dezactivat. Cu ochii în lacrimi, Ida se ridică de la computer și se duse la bucătărie să își prepare o ciocolată caldă. Încerca să se consoleze. Deschise dulapul și
DESPRE DRAGOSTE, PE FACEBOOK de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369338_a_370667]
-
nesimțire. Dar știa care este alternativa.... - Cred că pofta asta va trebui să ți-o pui în cui . Nu o să te iubesc niciodată ! - Niciodată să nu zici niciodată ! Și-apoi ,preferi să fii iubitul vreunui deținut vânjos ? îi citește gândurile speriate. Nu e de preferat să stai în brațele unei femei frumoase ca mine ? Eu zic să nu eziți profesore, oferta nu e valabilă la nesfârșit ! Mulțimea de paparazzi țâșnește înăuntru cu o forță de torent ,scăpat de sub control. - Domnule Atanasiu
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
dar cine știe cum fluxurile de energie, își programează traseul pe Pământ. Nu mi-ar fi grea trecerea prin timp, dacă prezentul (cu ,,ing”- activities undertaken now) nu mi-ar țiui urechile. Un zgomot de stâncă despicată, îmi accelerează bătăile inimii. Copil speriat.În casă era puțină lumină și o liniște dureroasă. Trag perdeaua și mă uit afară. Fulgerele parcă scriu într-un alfabet runic, dar totul se derulează rapid și nu pot prinde frazele. Cunoșteam toate cele 24 de rune, plus cea
APROAPE DE FINAL de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369476_a_370805]
-
spre noi. Celelalte două ne reușind să țină pasul cu ea. Când am văzut pericolul, am rupto de fugă spre sat, țipând cât ne țineau plămânii. Acum devenisem cea ce fusesem mai înainte, adică copii iar din sperietori am devenit speriați. În fuga noastră disperată am pierdut cearceafurile. Am ajuns îngroziți la prima casă, și fără să mai ținem cont de câine, în alte condiții n-am fii făcuto sub nici-o formă, am intrat în curtea lui Nea Gheorghe Brutaru. Bietul
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
-l va însura, când îi va veni vremea, cu o fată de seama lui. Ducând vacile la păscut sus pe deal, a dat de un om agățat cu un cap de funie de-o creacă, în marginea pădurii. Bietul copil, speriat, dă fuga în cârciuma lui jupân Tănasie și cei câțiva mușterii ce se găseau pe la mese, cu greu au înțeles despre ce este vorba. Când ajung la locul cu pricina, îl găsesc pe Mărin spânzurat cu funia din capul boilor
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
am o bănuială, că de aia venii, să v-o spun și dumneavoastră. -E, ia spune. Stai jos, colo, pe scaunul ăla și spune. -Domn șef, Colae știe ceva de moartea lui Mărin al meu. Se trezește noaptea din somn speriat, vorbește în somn. De câteva ori l-am auzit când îl striga pe nume. Nu e lucru curat, domn șef, credeți-mă , nu-i lucru curat! Dupa plecarea Ioanei, seful de post își ia ajutorul cu el și merge la
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
găsesc. Cum le-aș putea găsi dacă eu nu mai am frunze? Sunt gol. Gândurile au plecat departe și eu mă rotesc ca ceasornicul. E noapte sau ziuă? Se apropie din nou de fereastră.) E noapte. (Se depărtează de fereastră speriat și se așează pe un scaun.) E noapte și e iarnă grea. Își ridică gulerul de la cămașă.) Mi-e frig. (Își frânge mâinile.) Miroase a suflete de gheață, a moarte. Căldura stelelor a secat. Se ridică de pe scaun și ia
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
istovit vorbește asemenea frunzelor de ieri despre stelele rătăcite departe, despre fericirea de odinioară, despre chipul primăverii, despre ochii verdelui și galbenul vieții. (Se apropie de birou.) Laptopul, portalul meu spre alte lumi. (Îl atinge, pe urmă își retrage mâna speriat.) Trebuie să sacrific motorul meu de legătură cu alte lumi spre a cumpăra prafurile pierdute, prafurile ce le-am căutat în fiecare colț ce-mi apasă ființa și nu le-am găsit. Nu, nu pot să trăiesc fără ele. Ele
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
surâsul fugar al doctorului, pricepu că a dat greș. Ridică din umeri enervată. Știa că acum a intrat în sfera obscură a minții și îi permise să debiteze toate tâmpeniile care îi ieșiră de pe buze, cu nepăsare și resemnare. Privea speriată cantitatea de concluzii medicale ce umplea o pagină după alta și începu să își piardă încrederea în abilitățile ei de inventatoare, a unor realități îndoielnice. O certitudine, una singură se înfiripă tot mai clar în mintea golită de gânduri și
AMNEZIE de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369628_a_370957]
-
prințesă sta toată ziulica tristă în iatacul ei, privind pe fereastră în zare. Dar nu trecu mult și-l văzu pe Mărțișor pe treptele scării de la intrare, în splendida sa armură de luptător, de mână cu Norocel. Făcu ochii mari, speriată. Avea vedenii? Era umbra lui Mărțișor? Vreo stafie? Clipind, își dădu cu palma peste față. Stafiile nu dispărură. Ba chiar urcau treptele în fugă. Inima începu să-i bată puternic, descuie ușa și începu să alerge pe hol ca disperată
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
ai vorbit înțelept, căpitane! îi zâmbi Primăvara. De asta îmi ești drag și vreau să mă slujești! Să mergem repede la tata să-i treacă supărarea! Când intrară în sala tronului, demnitarii și slujitorii de față au rămas uluiți, chiar speriați, pentru că s-au așteptat să fie transformați în gaze. Deși plânseseră, acum, când îi vedeau vii și cu înfățișarea asta strălucitoare, i-a cuprins o spaimă ciudată, ca atunci când mortul ce-l jelești se întoarce de la groapă. - Ooo! murmurară prelung
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
este format din oameni instruiți, oameni de afaceri, din foști soldați. Ei ocupă acum locul lăsat liber de legiunile române care s-au retras. Celții se strâng în jurul religiei creștine. Sf.Germanus, cleric și fost soldat, conduce în lupta celții speriați și învinge saxonii. Priviți un pic hartă Angliei și să observăm 4 elemente: 1. Mai sus de poziția anglo-saxonilor. Nordul: Irlanda, Scoția, insulele multe din jur. 430 Sf.Patrick, britonul, creștinează Irlanda de la om la om, mănăstiri, preoți căsătoriți, limba
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
molatice, repetate de câteva ori ca într-un ritual numai de ea cunoscut, ruptă de lumea din afara ei și de liniștea acestei încăperi, începu să dialogheze cu sine, așa cum obișnuia să facă de când locuia singură în acel apartament. - Vai, ce speriată ai fost atunci, Laura! - A fost firesc, nu? Cine nu s-ar fi speriat, în locul meu fiind? A fost o senzație unică pentru orice femeie din lume. Să simți că în tine, în pântecul tău, se plămădește o altă viață
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
acum, o umbră în noapte aș vrea să-ți apun, pe perne de vise, rătăcind pe sub pleoape, să simți că trăiesc într-o lume de șoapte, să cauți iubirea aprinzând felinare, să vezi cum din flăcări, doar umbra mea moare, speriat, să tresari peste-atingeri cu mine, să simți veșnicia curgându-ți prin vine, să urle tăcerea de prin camera goală, sub rochii de fum să mă dori ca o boală, și-n ceasul de cruci încleștat sub un ger, să-mi
DOAR O UMBRĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369680_a_371009]
-
am băut de unul singur un păhărel de coniac. Când am mers a doua zi să-mi iau sculele, medicul șef era într-o ședința cu medicii. Am asista si eu câteva minute. Și acum mai am în memorie fața speriată a unei tinere doctorițe când șeful a întrebat-o de ce accidentații care au băut tărie au mai puține infecții după accidente? Și a primit răspunsul pe loc, tot din partea șefului „Pe bețivi nu-i iubesc micobi! Alcoolul să trăiască!” ----------------------------- George
CHIRURGUL de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369672_a_371001]
-
--Ai dovezi, mă? Dacă i-ai știut, de ce nu i-ai reclamat? De ce nu te-ai apucat și tu de afacerile cu tablă? --Auzi, șefu’? Și eu am pierdut trenul ăla. Bălțatu a tresărit și s-a uitat la el speriat. --Ce te uiți așa la mine? Stai liniștit că nu aștept să-mi atârnați voi tinicheaua de coadă. De treizeci de ani am fost supus și mi-am văzut de treabă și voi, tot timpu’ m-ați lăudat. Acu’,vreți
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
față, cu un batic subțire negru și o pereche de șlapi din cauciuc în picioare, care, la rândul lor, erau pătați cu sânge uscat. Era marcată vizibil de oboseală și se vedea dintr-o privire că este foarte îngrijorată și speriată. Rămăsese, sleită de putere, rezemată de perete. Plângea frângându-și mâinile și blestemând: „Ninorocitul..., ardî-l-ar focul iadului sâ-l ardî! ... Off..., mama me! Cu ci ț-am greșit, Doamniii? Îmi bagî frumuseți de fată-n pământ... Ie-mă, Doamni, pe miniii
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
trup, învăluind-o și împiedicând-o să se deplaseze. Încerca să le rupă, pentru a-și face loc să treacă, dar nu reușea. Pânzele se tot întindeau ca un elastic, încurcând-o și provocându-i oroare și teamă. Era foarte speriată, mai ales că avea senzația cumplită că rămâne fără aer. Pe neașteptate, toate pânzele de păianjen au început să se retragă până nu le-a mai simțit prezența. În urma lor s-a descoperit o gură de ieșire, prin care o
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
din piele de care nu se despărțea parcă, privea undeva departe, ca și cum era rupt de orice realitate; de oameni, de anotimp, de tot ce se petrecea în jurul său. La prima vedere, m-am blocat, apoi m-am apropiat de el speriată. Doream ca acel zid să se prăbușească piatră cu piatră, sau ceva strniu să coboare de sus pentru a schimba totul. Firea lui veselă cu care eram învățată, bucuria cu care te privea atunci când te întâlnea, acum mi se păreau
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
lui dragoste, frumoasa evreică Ginka. Șiragul de dinți impecabili apărură deodată, luminându-i fața. - Ginka, frumoasa mea!, exclamă Lolek fericit. Ce bine-mi pare că te văd! Pe vremea când era elev la liceu, o zărise prin apropierea casei. Fugea speriată, ascunzându-se de naziști, izbindu-se cu toată forța în trupul plăpând al lui Lolek. Ochii săi mari îi întâlniră pe ai lui, iar mâinile li se împreunară fără voie. Uitând pentru o secundă de ce fuge, Ginka râse cu poftă
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
între timp leșinase. În amețeala generală, mașina se puse în mișcare singură. Porni pe drum cu viteză din ce in ce mai mare, depărtându-se de familia care rămăsese în mijlocul șoselei. Un tunet urma apoi și o mană puternică zdruncina umărul drept al Ioanei. Speriată, cu o sudoare rece prelingându-se pe șină spinării, Ioana izbucni în plâns și țipă cât putu. - Iubito, ce ai?, se auzi un glas cald lângă ea. Gata, gata! Deschise ochii brusc și se retrase cu genunchii la gură. Părul
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
cer nu era nicio stea, iar întunericul era de nepătruns. Geamurile începuseră să zăngăne, iar podeaua aluneca în stânga și în dreapta, ca un patinoar mobil ce pune la încercare capacitatea oamenilor de a-și menține echilibrul. Hana se sculă brusc foarte speriată și dădu năvală în camera Sakurei. Keiko, mai înceată, se ridică și ea și se îndreptă spre ușa fetei. Tocurile de la uși o luaseră razna, iar pereții flambau în stânga și în dreapta în unghiuri de-a dreptul periculoase. Dușumeaua nu mai
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
circa 50% peste care orice informație de acest fel nu-l atinge, indiferent de gravitatea problemei celui în cauză. Dacă acești 50% i-am da la o parte, am rămâne cu cei 30% sensibilizați, la care se adaugă cei 20% speriați. Cei speriați ar fugi mâncând pământul, așa cum s-a și întâmplat în cazul sus-menționat, iar 30% ar rămâne alături de bolnav dintr-un sentiment de îngăduință, gata oricând să sară în ajutor. Atitudinea celor 20% mi s-a părut și mie
VINA DE A FI BOLNAV de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368118_a_369447]