1,910 matches
-
de mai mult. Eu nu eram Vasile Leac, să-mi fie suficiente câteva ore, iar dacă nu-mi ieșea, pa și pusi! Eram un tip mai elaborat, nu scriam poezii, scrisesem o poezie, și traduceam, ori asta necesită sârguință, nu spontaneitate și inspirație. În plus, aveam problemele pe care le aveam. După un an de ratări erotice, nu-mi era suficientă o lună ca să mă pun pe picioare. Și trecuse doar ceva mai mult de o lună de la noaptea de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
amurgul zilei de mai care intra În cameră, imperial, pînă atunci așa ceva... Mă gîndii deodată la Keti: exact acum 14 ani, la cîteva sute de metri de aici... Apoi către tînăra profesoară, ca și cum nimic nu se Întîmplase - căci Îmi lipsesc spontaneitățile - rostii, aproape imbecil: - Cu ce să vă servesc? Dar ea, nemișcată, mă privi cu o fixitate caldă, pe care nu i-o cunoscusem pînă atunci: - Cu nimic, domnule judecător! Făcu o jumătate de pas, Îmi luă iar fața În mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața Își are felul ei de nemurire, gîndeau peste Înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite Încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii În urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. VÎrstele devastaseră veselia, spontaneitățile și rîsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea „noutăți” ca fiind invenții ale lumii, sătule de uniformitatea trecerii timpului; anecdotele rămîneau, În schimb, prin ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ei. Comunicarea vie și autentică între cei doi scriitori timișoreni, diferiți ca origine etnică și vîrstă, dar cu vocația comună a scrisului și cu o anumită calitate umană superioară, neostentativă, îți dă senzația că ești acolo, cu ei, participativ (o spontaneitate pe care interviurile de azi, luate în scris, pe e-mail, nu o pot mima). Iată un exemplu. Discutînd ei despre esența poeziei, Anavi Adám spune la un moment dat: "Marele poet descoperă în om lucruri pe care fiecare le trăiește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
cognitiv, stările afective și cognitiv-acționale, experiența de viață etc. La polul celălalt, starea de „a nu fi motivat pentru învățătură“ este identificabilă prin absența absorbirii, prin pasivitate, inactivitate, concentrare foarte lentă și greoaie într-o sarcină de învățare, lipsă de spontaneitate și chiar stări de anxietate. Transpunerea subiectivă a elevului în acțiunea proiectată este plină de ezitări și, deci, fără randamentul dorit. În determinarea semnificațiilor pedagogice ale motivației școlare trebuie luate în considerare trei aspecte principale. În primul rând motivația trebuie
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
l-a introdus înlăuntrul Troiei pentru a aduce asupră-i dezordine și ruină. Reducerea, considerată ca impozit, e însă atât de apăsătoare încît nu se poate asemăna cu nici una din dările actuale, nici prin înălțimea ei, nici prin rigoarea și spontaneitatea perceperei, nici prin nedreptatea repartițiunii. Căci această dare, percepută intr-o singură noapte, e mai mare decât venitul tutunurilor perceput în cursul unui an, mai mare decât toate dările directe cătră stat și, în fine, e egală cu pretinsul deficit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu ne facem din bărbați un ideal, ca pe urmă să fim desamăgite și să devenim... ceea ce înțelegeți dumneavoastră prin misoginism..." De aceea, zise Micu, ați devenit feministe?" Matilda iarăși nu răspunse îndată, ceea ce era uimitor la ea, a cărei spontaneitate făcea orice discuție liniștită de idei aproape imposibilă, alunecând rapid spre ciocnire, îmi plăcu această a doua pauză de gândire pe care și-o luă, era semnul că se stăpânea cu putere să nu răspundă chiar cu primul gând care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu o claritate uimitoare o bogăție de idei pe care îmi aminteam că le avusesem și pe care anii grei prin care trecusem nu mi le șterseseră din memorie. Dar numai frazele stângace, vioiciunea lor care atingea esențele, febrilitatea scrisului, spontaneitatea și superbia cu care treceam peste obstacole în favoarea reflexiei originale, pasiunea imprimată în scriitură puteau să-mi reînvie în spirit forța de a reînnoda, trecând peste abis, îndrăsneala inocentă de atunci cu reflecția matură de acum. Fără ele intuiam că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Am vrut să spun, reluă Nineta fără timiditate, că nu asta e alternativa. Se poate face și sport și cultură!" Bravo, Nineta. Avea, cum se zice, papagal. Și descoperii după aceea, când ședința se termină, că nu-i pierise totuși spontaneitatea de altădată. "Nineta!" o strigai. Ea se întoarse și făcu ochii mari. "Petrini!" exclamă și ea și într-o clipă chipul, sub presiunea amintirii și a surprizei, redeveni cel ce fusese atunci, când o cunoscusem eu la "Mama răniților", inocent
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rămas în zona politicului, fără însă să excludă alte zone sociale, în măsura în care ele puteau fi exploatate politic în vederea legitimării viziunii comuniste despre realitate. După cucerirea totală a puterii în România de către comuniști și alungarea Regelui, discursul din Scânteia își pierde spontaneitatea tematică. Totul devine o repetare la nesfârșit a acelorași idei forță: comunismul este bun, capitalismul este degradat și vicios, conducătorii României obțin succese peste succese, probleme nu mai există sau sunt în curs de rezolvare. Repetarea nu înseamnă imobilism, dar
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
nu expresiv, atunci ideatic (cum se va putea observa pe parcursul acestei prezentări) celei pe care Denis Diderot o expunea în articolul pe această temă publicat în Enciclopedie, bazată pe amplitudinea spiritului și pe forță imaginației, pe acuitatea percepției și pe spontaneitatea expresiei artistului. Geniul, scrie filosoful din Königsberg, "este talentul (capacitatea naturală) care dă regulă artei", "facultatea înnăscuta producătoare a artistului"110. (În treacăt fie spus, o direcție a psihologiei posterioare a menținut, sub un enunț sau altul, această interpretare până în
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
lor liber. Iar elementul ordonator al jocului acestor facultăți este tocmai regulă plăsmuita sub semnul inescrutabil al naturii, aceea pe care poetul o extrage din sine, din obscuritatea impenetrabila a transfondului sau suprasensibil, într-un proces de unicitate indescifrabila în spontaneitatea devenirii lui; regulă care, în indeterminarea ei caracteristică, regentează schematismul liber al imaginației. Felipe Martínez încearcă o prezentare a acestui proces: Există figură, deci există construcție (schemă), dar nu se poate separă regulă acelei construcții, cu alte cuvinte, procedeul constructiv
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Senectutea din perspectiva biomedicală Este locul pentru a sublinia faptul că din punct de vedere biologic se produc câteva fenomene care marchează evoluția senescenței. În primul rând este vorba despre un declin progresiv al 151 capacităților fizice În care forța, spontaneitatea și vigoarea fizică sunt din ce În ce mai limitate, atrăgând după sine o stare de fragilitate fizică a vârstnicului, ambele generate de uzura biologică a structurilor histologice ale organelor și sistemelor ce alcătuiesc organismul. Resorturile acestor modificări sunt de ordin metabolic, pentru că arderile
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
artistică de anvergură internațională pornită pe pământ american. Semnificativ, a apărut în New York (de unde și numele de The New York School of Painting) în primul deceniu ale Războiului Rece (vezi COLD WAR), expresie (abstractă, și nu reprezentațională!) a spiritului iconoclast, a spontaneității creatoare, a spiritului individualist și a libertății de exprimare asociate cu Lumea Nouă. Numele său arată combinația dimensiunii nonfigurative cu trăsături moștenite din expresionismul german de sorginte modernistă de la începutul secolului XX. Pictura renunță la reprezentarea figurativă, este văzută ca
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
autorul său se vor bucura curând de un succès de scandale, ca urmare a mediatizării procesului de obscenitate intentat de un procuror din San Francisco în 1957. Stilul boem al celor din generația beat, viața lor on the edge, exacerbarea spontaneității, experiența drogurilor și a misticii religiilor orientale, vor pregăti ceva ce poate fi numită o generație, ținând seama de amploarea și importanța ei în cultura americană din a doua jumătate a secolului al XX-lea, generația contraculturii (vezi COUNTERCULTURE). Ann
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
bebop (vezi PARKER, CHARLIE). Versul trebuia să își găsească măsura după lungimea răsuflării, fiecare vers fiind afectat de proprietățile celui precedent, într-o așa-numită poezie a câmpului deschis, al cărui conținut determină în mod fundamental elementele de improvizație și spontaneitate ale formei. Poemul transferă, prin medierea autorului, energia experienței codată în forma câmpului deschis, care este o extensie a conținutului, după Olson. În această compoziție de câmp, silabele, nu cuvintele, au o funcție esențială, construind prin forța lor expresivă și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a încercat să se identifice cu afro-americanii, așa cum îi vedea el, neluând în considerație valorile religioase sau spiritul de familie, importante în comunitatea lor și în acea perioadă. La fel ca Jack Kerouac în On the Road, Mailer aprecia creativitatea, spontaneitatea, libertatea asociate nu numai cu forme de jazz, precum bebop, ci cu activitatea "rebelilor" afro-americani ai lumii interlope, haiducii postbelici ce erau implicați în trafic de droguri, prostituție, crimă organizată în general. Versiunea sa a hipster-ului alb, ce adoptă valorile
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
culturii americane postbelice a fost considerabilă, în literatură acest lucru fiind vizibil în primul rând în reacțiile entuziaste ale poeților avangardiști de la Black Mountain (vezi), precum și în cele ale poeților Beat (vezi), ce luau ca model impresia de libertate și spontaneitate creată de improvizațiile lui Parker și ale orchestrei sale. Amatorii de bebop, hipsterii, ce îl transformaseră pe Parker într-o figură de cult, consumau aceleași droguri, îi imitau chiar stilul vestimentar excentric, felul de a vorbi. Deși abuzul de alcool
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
îl transformaseră pe Parker într-o figură de cult, consumau aceleași droguri, îi imitau chiar stilul vestimentar excentric, felul de a vorbi. Deși abuzul de alcool și droguri îl marca profund, Charlie Parker a reușit să își păstreze creativitatea și spontaneitatea până în ultimii ani ai unei cariere terminate înaintea împlinirii vârstei de 35 de ani. PARKS, ROSA (1913 2005) Rosa Parks a devenit un lider important al Mișcării drepturilor civile (vezi CIVIL RIGHTS MOVEMENT) după ce, în decembrie 1955, a refuzat să
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
creator: „lepădarea formulelor purgative și când formulă va deveni ceea ce facem ne vom lepăda și de noi în aerul anesteziat”... La fel ca și adeziunea la „pulsul epocei”, tema rupturii, în conjugare cu cea a exaltării noului, a invenției și spontaneității revin obsedant de-a lungul întregului său itinerar de militant al avangardei. Este de precizat însă că poetul se arată de la început conștient de imposibilitatea unei totale rupturi de trecut. Din acest punct de vedere, poziția sa e mai nuanțată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a reprezenta, ci de a fi”, ori ale lui Maurice Blanchot, care constată - în cazul specific al suprarealismului - că: „limbajul dispare ca instrument, întrucât a devenit subiect. ș...ț El se confundă acum cu «gândirea» omului, e legat de singura spontaneitate veritabilă: el este libertatea umană acționând și manifestându-se”. Căci, cum s-a văzut din situarea poetului între limitele definiției „stării de spirit” avangardiste, marea sa obsesie a fost mereu aceea a concurenței dintre „neliniștea” existențială și expresia ei verbală
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în funcție de așa-numitul, astăzi, écart, - distanțare de norma comună. Privită prin grila programului avangardist, o astfel de lectură indică, evident, momentul negației și al rupturii, în alianță cu afirmarea noului („Mereu inedit” - cere poetul în 75 H.P.), a invenției și spontaneității expresiei. Îndepărtării de „logică” și „gramatică” îi poate servi foarte bine acum formula futuristă a „cuvintelor în libertate”, pe care o regăsim și în Gramatica lui Voronca: „Nu licență, ci liberă înșiruire a cuvintelor” (s.n.). Ea are însă la el
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Rimbaud etc. Cum arată Jean Starobinski, „lumea circului și a sărbătorii de bâlci reprezenta, în atmosfera de cărbune a unei societăți de industrializare, o mică insulă strălucind de miracole, o bucată rămasă intactă din ținutul copilăriei, un domeniu în care spontaneitatea vitală, iluzia, minunile simple ale îndemânării sau ale stângăciei își amestecau farmecele pentru spectatorul obosit de monotonia sarcinilor vieții serioase”. În ce privește celălalt aspect al fenomenului, relevat de criticul citat, și anume identificarea poetului (artistului) cu condiția bufonului, saltimbancului sau clovnului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
predominant festiv al viziunii lui Voronca. Spațiul său imaginar se definește într-o covârșitoare măsură drept spațiu al sărbătorii, în care se conjugă și desfac proteic o gesticulație ritualic-ceremonioasă, o extraordinară disponibilitate ludic-carnavalescă, formele cele mai diverse de manifestare a spontaneității, a deplinei libertăți a ființei, dincolo de orice constrângeri și limite. Dacă, așa cum spunea Vasile Băncilă, „sărbătoarea este existența unificată și transfigurată”, și dacă, după aceeași interpretare, ea este „o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu societatea, e chiar o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
te silește, de fiecare dată să revizuiești întreg universul”. Și totuși, oricâtă cutezanță ar pune poetul în acest demers, situând obiectele - cum cerea și André Breton - „față în față într-un mod brusc și surprinzător”, automatismul raportărilor nu e total, spontaneitatea aparentă ascunde adesea exercițiul rafinat-manierist al artificiului asociativ, iar motivarea punerii în relație nu cere întotdeauna eforturi neobișnuite. Nu-i vorbă că, în chiar cazul acelei „métaphore filée”, în care Michael Riffaterre vede un procedeu tipic suprarealist al semiozei, arbitrarul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]