19,182 matches
-
Constantin Țoiu In antichitate, istoricul lăsa să treacă timpul "urilor proaspete încă", spre a trece mânia stăpânilor, și abia ele trecând, ei se eliberau și puteau să scrie despre faptele adevărate... Tacit a spus-o. Notând vremea imposibilă a "urii proaspete încă". Care, în viitor, avea să rămână observația capitală în scris... Ne referim la cel istoric
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
voluminos, legat în pânză albastră - reintră în posesia autorului după multe peripeții, în 1964, când Nicolae Balotă termină de ispășit șapte ani de temniță și doi ani de domiciliu forțat. Alt moment de suspense se creează în anii '80, când stăpânul "caietului albastru" se expatriază. După 1989, revenind în țară, el nu mai speră să-și regăsească jurnalul. Și totuși îl regăsește. Entuziasmat, îl recitește atent și îl adnotează, povestind ce s-a mai întâmplat între timp cu personajele evocate și
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
decît un fapt divers oribil. E un sinistru semn al nepăsării și al iresponsabilității primarilor, al guvernului și nu în ultimul rînd al Parlamentului față de această permanentă amenințare la integritatea omului de rînd care au ajuns haitele de cîini fără stăpîn. Oare nici unul dintre parlamentarii care au votat pentru înființarea comisiei pentru aniversarea Unirii nu s-a simțit tulburat că o mică cetățeancă a României n-a apucat să se bucure de aniversarea Unirii fiindcă a căzut pradă cîinilor?
Unirea și sentimentul românesc al cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8566_a_9891]
-
și a celor numai potențiale. Am putea spune că e un interesant experiment de tehnică narativă. Specifică prozei lui Norman Manea (de tinerețe sau maturitate) e definirea personajului în cerc închis. Rafael Banu din Atrium năzuiește să ajungă "singurul său stăpân". Experiența încercată sau dezirabilă e a deplinei libertăți de opțiune, dar e "prins încă în firele încâlcite ale nopții șdin elț, întârziindu-și eliberarea". Așteptând să crească în el un altul, puternic, străbate cercul vârstelor. În August din Cartea fiului
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
dominată tocmai prin intermediul acelei scări. Măștile se pot schimba, dar raportul de dominare rămîne. Iar cel care reușește să-și impună propria concepție asupra binelui, adevărului și frumosului, făcîndu-i pe alții să preia punctul lui de vedere, acela este adevăratul stăpîn al clipei. Ceilalți dansează în ritmul impus de el și nici nu le trece prin minte că interpretarea lui e una din multele măști pe care adevărul și frumosul le pot lua. Omenirea e un dans al măștilor a cărui
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
dinți deloc, "de-i stăteau obrajii numai ca prin minune". Câinele misteriosului străbunic, crescut cât un vițel și mai aprig decât un lup, "nu avea nume rostit", fiind chemat, mai degrabă după cântecul pe care i-l fluiera, la răstimpuri, stăpânul. Formația de matematician deprins cu intuiții de topologie a lui Suceavă răzbate clar într-o nefirească formulă a belșugului. Un cioban oarecare păscuse în tinerețe "turme atât de mari încât marginile li se pierdeau dincolo de zări". Iar o imaginație acustică
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
omul pe care îl admiră și pe care îl adoră, care ar putea să-i traseze destinul, cum zice el. Oricum, e mai bine decât să omori cucoane, se gândește Lambert, dar să fie oare mai odihnitor? Se întâmplă ca stăpânul să iasă din castel cu figura lui de halucinat, urlă după Grégoire, îl scutură, iapa mea, repede, iapa. Ca să se mai calmeze nițel, călărește. În vremea asta cel puțin nu mai dă târcoale pe la fereastra lui Magdeleine. Grégoire merge pe
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
că nu are barbă. A îndrăgit animalele, iubește câinii, dar și mai mult caii, a devenit într-un fel grăjdarul dlui de l'Aubépine. Pe loc trebuie să pună șaua pe iapa rotată, care e bătrână acum, mai ales că stăpânul, când se lansează în cursele lui, nu o menajează, o mână în galop de vânătoare pe drumurile cele mai înguste și abrupte, fără să-i pese de inima ei de iapă bătrână, și cu cravașa. O s-o omoare sub el
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
spune uneori Lambert, dar se oprește, ca și cum i-ar fi scăpat o vorbă proastă. Apoi, e rândul lui Grégoire să oblojească fata: atâta s-a ostenit, încât vinele de pe piept și de pe grumaz îi sunt umflate și zvâcnesc sub piele. Stăpânul e mândru că a adus-o într-un asemenea hal, pipăie sulurile acelea pline cu sânge, în timp ce Grégoire o șterge de sudoare și îi oblojește zgârieturile. Odată, sosește cineva în timp ce stăpânul chinuie iapa rotată; nu e Duplessis; e un tip
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
de pe grumaz îi sunt umflate și zvâcnesc sub piele. Stăpânul e mândru că a adus-o într-un asemenea hal, pipăie sulurile acelea pline cu sânge, în timp ce Grégoire o șterge de sudoare și îi oblojește zgârieturile. Odată, sosește cineva în timp ce stăpânul chinuie iapa rotată; nu e Duplessis; e un tip mititel și rotofei într-o trăsurică, un țăran. Zice că vine din apropiere de Angers. Duplessis își face turneul obișnuit și se îndreaptă spre Nantes; nu poate să se abată din
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
spre Nantes; nu poate să se abată din cale deocamdată; are totuși să-i transmită o scrisoare dlui de l'Aubépine. Iat-o. }ăranul nu refuză bănuțul, nici păhărelul. Eugénie e la post, ea îi dă și una și alta. Stăpânul nu s-a întors încă, rotofeiul nu mai așteaptă, lasă scrisoarea. Grégoire recuperează iapa, nici de data asta nu a fost cruțată, ies aburi din ea. Nu-i spune nimic dlui de l'Aubépine care se îndreaptă în goană spre
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
cât e de când a plecat? Un ceas? Iapa mea, Grégoire. E frântă. Ce contează. Trusa mea de scris. Venea dinspre Angers? O căruță pe drumul dinspre sud, o ajung eu până la lăsarea serii. Lambert nu reușește să-l rețină. Nebunia stăpânului nu mai are margini. Nu-l mai vede nimeni până seara următoare. E radios: l-a ajuns din urmă pe om, și-a pus trusa de scris pe fundul căruței și așa i-a răspuns lui Victor Hugo, anunțându-i
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
mai târziu. Nu se poate. Bine, uite. Ce mai bucurie atunci pe capul dlui de l'Aubépine, e ceva, un bărbat de aproape cincizeci de ani, strigă ca un copilaș. Familia Lambert dă fuga până la scară, ca să-l vadă pe stăpân cum se înroșește și cum tremură, urlând știam eu. Duplessis trage din țigară și se amuză. Au încremenit de parcă ar fi aflat că stăpânul lor a mai tăiat gâtul unei femei. Nu te poți aștepta la nimica bun de la o
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
de ani, strigă ca un copilaș. Familia Lambert dă fuga până la scară, ca să-l vadă pe stăpân cum se înroșește și cum tremură, urlând știam eu. Duplessis trage din țigară și se amuză. Au încremenit de parcă ar fi aflat că stăpânul lor a mai tăiat gâtul unei femei. Nu te poți aștepta la nimica bun de la o asemenea bucurie. Așadar va fi în noiembrie. Numele lui Schoelcher a avut efectul scontat. De vreme ce bunul prieten comun îl așteaptă pe dl de l
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
te voi imortaliza. Lambert își ia pușca și biciul de vânătoare. Caută un loc demn de el. Se oprește, întreabă încotro trebuie să privească. Baronul e gata. Dar iată că Rajah, scăpat din lanț, intră în cadru și sare pe stăpânul său, ridicat pe labele dinapoi, iar cu cele din față bătându-l pe burtă ca să se țină în echilibru. E în semn de prietenie, dar nu e momentul. Lambert se supără și îl împinge, Rajah nu pricepe de ce, insistă, își
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
albuminată, spune Duplessis. Baronul este entuziasmat. Comandă un astfel de aparat englezesc, oferă chiar și un aconto. Duplessis promite să i-l livreze la următorul drum. Lambert își zice că se prea poate ca asta să devină noua nebunie a stăpânului său. Duplessis nu uită de ultima scrisoare prin care baronul confirmă acordul pentru vizită. Despărțirea e un alt prilej de fericire. Dar după plecarea republicanului fotograf, lucrurile se schimbă. Trebuie să revenim la adevăr; Lambert se vrea om cinstit, strică
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
amestecă frânturi de frază... Vizita la Hugo... Așa ceva te spală de toate cele, de toate murdăriile vieții... Măreția lui Victor Hugo... se răsfrânge și asupra lui... Sunt mare... mare... Lambert întredeschide fereastra, își zice că asta îl va determina pe stăpân să tacă. Dimpotrivă, strigă cât îl ține gura, un puștan, da, asta e, un puștan... Mare, mare, sunt mare... Asta a căutat dintotdeauna, măreția, asta i-a lipsit. Acum totul s-a schimbat. Nimic nu-mi este interzis. Auzi, Lambert
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Petrov-Petöffi i s-a atașat fără a-i aparține prin sînge. Asta a făcut pe teritoriul românesc și Petrov-Anton Pann. Există în istoria literară simetrii tulburătoare care ne arată că, pînă la urmă, scriitorul este - mai mult decît alți oameni - stăpînul absolut al propriului său destin, împotriva a toți și a toate.
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
a fi, se desprinde un vaiet sau un hohot, o lacrimă sau un zâmbet care depune mărturie despre sufletul de licean, cu trufia adolescenței, când privirea își caută vulturul pentru a străpunge cerul de vise. Avântându-se în abstractul devenirii, stăpân în țara clipelor și discipol pe tărâmul miracolului, surprins la răscruce, cu ochii halucinați de strălucirea speranței, călătorul prin școală, aflat la capătul unei cărări, își așază capul în mâini, îndreptându-și cugetul aupra lucrurilor cu adevărat importante și-i
C by DORU TURBATU () [Corola-journal/Journalistic/84100_a_85425]
-
aceasta e viziunea științelor actuale. 5) A fi credincios înseamnă a merge în urma cuiva. Înseamnă a avea un model spre care îți ațintești ochii, tinzînd mereu să-l atingi. Un cîine, cînd moare, își dă sufletul cu ochii îndreptați către stăpîn. La fel, credinciosul: viața lui e o orientare necurmată către obiectul atenției sale, nimeni altcineva decît ființa divină. În fine, felul în care H.-R. Patapievici face uz de binomul iconodulie - iconoclastie pentru a descrie gîndirea omenirii merită un paragraf
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
binelui. Deosebirea dintre plăcerea și fericirea de a asculta o muzică favorită constă și în aceea că plăcerea nu o poți cenzura, cel puțin pe moment, în timp ce asupra fericirii, oricare ar fi și oriunde ar duce, trebuie să rămâi întotdeauna stăpân. Vechii greci (cu precădere, stoicii) credeau că plăcerea este o exaltare irațională, care rezultă din ceea ce pare a fi demn de alegere. O muzică bună e suficientă pentru a ne alunga suferința din trup și tulburările din suflet, ca să ne
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
subtilă stăpânire a profesiei și psihologiei, pentru a face din copiii cu aptitudini, virtuali muzicieni. Un fel de evaluator combinat cu producător, un artist care, totodată, la momentele dificile ale ieșirii pe scenă, devine interpret stabil cu mici artiști profesioniști stăpâni pe mijloacele lor de exprimare.. Cine ascultă înregistrările Eugeniei Văcărescu, realizate în șirul lung al anilor, împreună cu copiii săi, mereu schimbați, mereu aceeași, constată că există un criteriu al calității care rămâne neschimbat, pe linia constată a performanței. Cine l-
Eugenia Văcărescu Necula by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84218_a_85543]
-
pe Mihai, fiul regelui Carol II. A fost cel mai dramatic moment din istoria României moderne. S-a ajuns la lupte de stradă, care însă fură potolite după trei zile. În acest timp trăiră Bucureștenii zile de groază. Eram fără stăpân, fără ordine, însă mareșalul Antonescu duse totul la bun sfârșit și ordinea și disciplina se întronă iar în țară. La Conservator secretarul devenind legionar peste noapte, are mai multă autoritate decât directorul Cuclin, de altfel, „mulți” și „multe” s-au
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
să viseze o "Românie întreagă și liberă, nu una legionară în care să fim sclavi". Din păcate, frumosul său vis, după război, va deveni un coșmar, patria-i nu va fi nici întreagă, nici liberă, iar "sclavii" vor schimba doar stăpânul, din verde în roșu. însemnările din jurnalele scriitorilor privind anii 1940 sunt, istoric vorbind, coincidente cu istoria: mersul războiului în defavoarea aliaților, dezmembrarea țării, pericolul comunismului, teroarea legionară. Ele vin ca noi mărturii despre evenimentele tragice pe plan european și național
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
sub piele. Pasionalitatea, acum, nu mai este de amant multilateral, ci de pater făcând să înflorească viața în jurul lui. Chiți, din apartamentul minuscul de pe Calea Moșilor, se dovedește o încântătoare trădătoare. Ea dispare frecvent de acasă și îl umple pe stăpân de îngrijorare. Într-o nouă căutare a fugarei, acesta dă peste o... imagine în oglindă a lui, un alt proprietar îngrijorat, un alt Alex. care-și caută felina. Chiți a unuia se relevă a fi Pisi a altuia, într-un
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]