KorAP: Find »[drukola/base=stăpâni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...513 >

12,817 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

dată până la calea ferată. Gunoaiele au ajuns monumente, fortărețe fetide care alungă din preajma lor până și șobolanii. Dincolo de calea ferată, poarta de intrare În lumea civilizată, cerșetorii forțează orașul ca un comando furibund. Sub pământ deschid ușile metroului, la suprafață stăpânesc cimitirele, bisericile, au ocupat trotuare Întregi, au ocupat bolile mizeriei, scări de bloc, subsoluri, autobuze, tramvaie, păzesc coșurile de gunoi, și sticlele de spirt, nasc și mor, mor și se nasc. Bocesc, se roagă, Își etalează defectele fizice suferințele, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
discretă era Întreaga ei făptură, amestec de soare și miros de scorțișoară, de muzică și farmec ciudat, de candoare și bunătate. În ultimul timp pe chipul ei se putea citi o neliniște, o nerăbdare pe care nu și le putea stăpâni. Îi explica bătrânului tovarăș de sărăcie, că abia așteaptă să ,,plece În lumea largă,,. Antoniu se gândea cu inima strânsă că n-o să mai aibă cine să-i asculte poveștile. Nefiind vorba de acea apropiere fizică firească, la un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
sprâncenelor și de fruntea Înaltă. Fiecare amănunt vestimentar a fost ales cu grijă. Scoate cu gesturi măsurate din geantă, fotografia alb-negru, promisă și ți-o Întinde, după ce te măsoară cu precauție. Apuci fotografia cu mâinile tremurânde, nu-ți mai poți stăpâni emoția. Luciul ei te tulbură. Îți vin În minte zeci de Întrebări de-a valma, fără logică, dar, În primul rând ai vrea ca fotografia să-ți aparțină. În momentul acela se Întâmplă ceva la care nu te așteptai: brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
rând ai vrea ca fotografia să-ți aparțină. În momentul acela se Întâmplă ceva la care nu te așteptai: brusc, femeia Îți smulge fotografia din mână și pleacă lăsându-te singur la masa metalică a bistro-ului. Încerci să te stăpânești, să-ți pui ordine În gânduri, să-ți aduci aminte cu precizie anul și data care erau scrise pe chenarul alb al fotografiei. Privești fețele oamenilor și auzi ca printr-un perete gros de cărămidă sporovăiala veselă din bistro. Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
fi fost măcar câteva pagini citite din ea. Nu se căsătorise niciodată, nu avea moștenitori, și citise pentru câteva vieți. Comuniștii i-au anulat actul de proprietate, dar, În mod miraculos l-au lăsat În continuare În cele două Încăperi. Stăpânea acest ,,regat al cărții,, ,cum Îi plăcea să-l numească, cu o mână de fier, și disciplina lecturii. Îi călcaseră pragul scriitori, academicieni, studenți, elevi, politicieni din vechiul regim, preoți, profesori, prinți și prințese care ajunseseră la munca de jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
sandale, tot portocalii. Pe umăr, poartă un fel de geantă sport, bleu, Încăpătoare. Emană un miros de flori de câmp, și are unghiile Îngrijit tăiate și date cu lac strălucitor. -De undea-i apărut lebădă sălbatică? Antoniu nu-și poate stăpâni bucuria. -Cred că mă confundați...se scuză zâmbind tânăra reporteriță. Haideți mai bine, să vorbim despre cerșetori și cerșetorie. De dimineață tot caut un cerșetor așa, mai prezentabil și Îmbrăcat mai curat. Însfârșit, l-am găsit...Să ne dăm puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

spuneam nimic. M-am uitat la ea. Mai avea puțin și izbucnea în plâns, avea fața secătuită și uscată, ca un obiect ce a stat mult timp în bătaia vântului; dar mai era acolo, în încercarea ei de a se stăpâni, un dram de demnitate emoționantă. Încă nu puteam să o cred, nu puteam să cred că aveam de-a face cu ceva ce nu putea fi înlăturat prin forța naturală a voinței mele. Am rostit calm: — Ești într-o stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
o mai lovisem niciodată la mânie. Se întoarse cu spatele la mine și spuse cu glas încărcat de emoție: — A început domnia groazei. Am prins-o de umeri și am întors-o către mine. Avea ochii plini de lacrimi, dar încă se stăpânea. Mă privi cu furie și se căută în buzunar după o batistă. — Bine, Martin, e-n regulă, foarte bine, foarte bine. Nu e bine deloc, am spus. — Nu înțeleg, spuse Georgie. N-a fost decât o întâmplare, chiar dacă poate părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
o simțisem pentru Antonia - o dragoste caldă, strălucind de demnitate omenească - ca și de cea pe care o simțisem pentru Georgie - veselă, tandră, senzuală. Și totuși, cât de superficiale mi se păreau acum aceste sentimente prin comparație. Puterea care mă stăpânea acum nu avea nimic în comun cu ceea ce simțisem înainte; și îmi reveni în minte imaginea Iubirii înfățișate de Dante. El m'ha percosso in terra e stammi sopra. Mai târziu mi-am dat seama, ca de un lucru remarcabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
brusc durerea sfâșietoare a prezenței ei în casă, nu departe de mine, și a convingerii că, dacă nu mă detesta deja, o va face foarte curând. Am constatat că tremur cu adevărat și cu mare efort am reușit să mă stăpânesc. — Honor e treaba mea, zise Palmer. Ea nu va avea nici o problemă în povestea asta. E o persoană extraordinară. Aici nu e în joc decât fericirea Antoniei. N-aș spune chiar sănătatea ei mintală. Dar o asemenea dezvăluire s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să-mi pierd mințile. — Nu ești singura, am răspuns. Dar tot nu înțeleg. — Te-ai văzut cu Anderson în weekend? — Nu. — Cu el s-a întâmplat ceva. — Ce? Nu știu, spuse Antonia. Știi cum sunt povestirile în care cineva e stăpânit de diavol, sau alea științifico-fantastice... Arată exact la fel și totuși pare a fi alt om. Parcă ființa lui e locuită de o altă personalitate. — Ce prostii spui! Stai jos, Antonia, pentru numele lui Dumnezeu, și calmează-te, sper că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
vrei. Dar, te rog, nu pleca. Îmi adresă o privire în care aproape că se citea ura. Apoi ieși din cameră trântind ușa cu putere în urma ei. I-am auzit pașii urcând apăsat pe scări. Am așteptat, încercând să-mi stăpânesc un val de gelozie atât de dureroasă încât aproape că mă frângea. Se auzi soneria. M-am dus la ușă. Înfășurați în paltoane groase pentru a se proteja de gerul umed a cărui adiere parfumată pătrunse prin ușa deschisă, cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
calea lor. Eu eram o problemă care trebuia abordată cu grijă, cu blândețe, cu dragoste dar fără echivoc, înainte ca ei să meargă mai departe și să-și vadă de viața lor. În cele din urmă Georgie reuși să se stăpânească și să se întoarcă spre mine, iar ochii noștri s-au întâlnit. În ochii ei mari se citea o frământare dar, în același timp, o vitalitate intensă care ar fi putut în orice clipă să se declare o manifestare clară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
toate trăsăturile se concentrau spre un punct. Impresia se șterse imediat. Ia te uită, ce surpriză minunată! rosti Antonia cu vocea ceva mai pițigăiată decât de obicei. Dintre noi patru, ea părea a fi cel mai puțin capabilă să se stăpânească. Sperăm să ne dai binecuvântarea, rosti Alexander pe un ton scăzut și supus și se înclină în fața ei. — Din toată inima! răspunse Antonia. Se poate da o binecuvântare din toată inima? Oricum, aveți binecuvântarea mea. Aș vrea să o sărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
care avea în ea ceva provocator. Georgie, care nu se uita la el, stătea puțin aplecată spre el, parcă atrasă de o putere magnetică. Trupurile lor se cunoșteau destul de bine. Georgie mă privea cu un zâmbet abia schițat și bine stăpânit ținându-și paharul la gură cu o mână sigură. Băutura o refăcea întotdeauna. Cu paharul în mână, într-o poziție egipteană, Antonia îl privea fix pe Alexander. Colțurile gurii i se lăsaseră în jos. Am remarcat fardul de pe obrajii ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Georgie cum a fost? — Ah, a fost un gest de totală disperare, răspunse Antonia. Alexander a fost profund afectat de povestea cu Anderson. Atâta timp cât relația a fost de actualitate, din cauza durerii nu mai putea nici măcar să fie furios. Și-a stăpânit furia până ce s-a sfârșit toată povestea. Apoi a vrut să mă pedepsească. — Adică n-a avut nici o clipă cu adevărat intenția de a se însura cu ea? — Ei, el și-a închipuit că are această intenție, dar nu făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ce cauți aici? am spus. M-am apropiat de birou și m-am sprijinit de el, privind-o tot de sus. Dacă ai venit să mă chinuiești sau doar să te distrezi, ar fi mai bine să pleci imediat. Mă stăpânea impresia năucitoare că, în sfârșit, tratam cu ea de la egal la egal. Mi-am păstrat expresia severă dar înlăuntrul meu era atâta lumină încât nu se poate să nu se fi reflectat puțin și în afară. — N-am venit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
răspunse Honor. Era serioasă, dar în ochii ei licărea o lumină ironică. — Înțeleg, firește, că asta s-ar putea întâmpla fără voia ta, am spus. Știu că ai o fire de asasin. Mă cuprinsese un tremur și, pentru a-l stăpâni, am simțit nevoia să mă mișc. M-am dus până la fereastră, m-am întors și, când am privit-o din nou în față, n-am putut să nu zâmbesc. A zâmbit și ea. Apoi, speriați parcă amândoi, am redevenit serioși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
cineva o relație omenească normală cu un cap retezat? Tot nu răspunse, țintuindu-mă în continuare cu zâmbetul ei. — Așa cum ai spus-o chiar tu, aproape că nici nu te cunosc, am adăugat. Acum îmi era deja imposibil să-mi stăpânesc zâmbetul. Nici acum nu spuse nimic, se sprijini de spătarul scaunului cu un zâmbet ce radia impertinent. — Am trăit până acum într-un vis, am spus. Când o să ne trezim, o să ne mai găsim unul pe altul? Am ocolit patul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

vechiul meu oraș natal, oamenii nu erau deloc Încântați de reputația cancelarului. Din punct de vedere pur științific, biologia sa sexuală era doar undeva la un nivel „infantil“, argumentau, fără să Înțeleagă cum poate un uriaș atât de greu de stăpânit ca Froehlich să susțină că este o parte organică al unor adevăruri dovedite științific. Nu cumva obiectul său de studiu e mai degrabă monstruos decât uman? Ce au În comun mașinile de masturbat din Augsburg cu isteria, sau hirsutismul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
când dispăru după tejgheaua bibliotecii. Cu toate acestea, ca să fiu totuși sigur, am mai stat așa câteva minute. Apoi m-am ridicat Încet ca un mim, și am șters-o pe lângă tejghea, cu pași lungi, elastici. A trebuit să mă stăpânesc să n-o iau la fugă. Și totuși, de Îndată ce am Închis ușa după mine, simțul măsurii mă părăsi, și am coborât scările două câte două. — Domnule, o să vă rog să scrieți mai... Domnule! Domnule! Capitolul paisprezece Când am ieșit În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
vorba despre contribuția fiului său la film, Else știa doar că trebuia să facă demonstrații de exerciții potrivite pentru Întărirea Încrederii În sine a bărbaților. Mi-am dat seama că Else vorbea despre filmul despre care Îmi vorbise și Dora. Stăpânindu-mă cu greu, am Întrebat-o ce mai știa. Dar colega mea dădu doar din umeri. Otto luase parte din producție timp de o săptămână doar. Într-o seară când s-a Întors acasă, Îi dăduse de Înțeles cât se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
puternice, nervoase și capul plin de idealuri grecești. Dacă nu reușeam să ne cățărăm pe sfoară sau nu puteam să sărim peste capră destul de repede, ne obliga să rămânem după cursuri. Conform d-lui Maier, un suflet sănătos reușea să stăpânească mereu corpul. Astfel că o ținută atletică era cea mai sigură dovadă de un spirit măreț. Cei care erau slabi sau neîndemânatici aveau, de fapt, o minte nesănătoasă. Doar disciplina putea ajuta să Îți depășești tendințele decadente. Și dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu metafizicul. Corpul și sufletul erau două lucruri total diferite, la fel ca muzica și mușchii. Prima Însemna pentru sport ceea ce ultima reprezenta pentru arte. Doar dacă ne cultivam un spirit flexibil - „Asta va fi salvarea voastră, băieți, dacă nu stăpâniți limba greacă“ - vom putea reprezenta tot ce ne-am imaginat și vom descoperi adevăratul miracol al frumuseții. Mă tem că lui Polster Îi plăcea literatura romantică. Ca să-și demonstreze punctul de vedere, a hotărât să ne testeze. Cine era fizicianul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

săltărețe și angelice, n-are importanță, animal să fie, găbjesc tot ce vor și ducă-se dracului simțămintele acestuia (ca să nu mai vorbim de omenie și milă). Da, istoria a consemnat toate câte le-au făcut iluștrii noștri vecini care stăpânesc lumea și n-au nici cea mai vagă idee ce-s alea limitele și restricțiile umane. ...Astfel grăit-au legile kușer, cel puțin copilului care eram, crescut sub tutela lui Sophie și Jack P., într-o circumscripție școlară din Newark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]