4,267 matches
-
jocul în acest moment? În primul rând, pentru că este conștient de timpul și banii investiți și pentru că nu are sens să renunțe la această investiție. În plus, Ionescu speră că Popescu se va opri la un moment dat. „Dacă mai stărui puțin”, se gândește Ionescu, „pot să înving”. Problema este că amândoi gândesc astfel, așa că nici unul nu poate părăsi acțiunea competitoare. Apar și alte transformări: celălalt este văzut ca fiind cauza necâștigării jocului (prin faptul că „Nu se oprește odată!”) și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
opri la prima soluție aparent posibilă și închiderea astfel a problemei sunt factori gravi de inhibare a creativității. Desigur că acest aspect trebuie să aibă o ponderare eficace în activitatea propriu-zisă deoarece la fel de negativă e cealaltă extremă: cea de a stărui în căutarea soluțiilor mai mult decât recomandă problema în sine - este vorba despre o căutare care, departe de a îmbogăți persoana, o împinge într-un exercițiu steril. - Transferul de situație și folosirea unui limbaj neadecvat. De obicei, se caracterizează printr-
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și Geo Bogza, Teofil Rudenco, Agatha Bacovia, A. Toma și C. Argeșanu - juriul de onoare, Camil Baltazar, Aurel Baranga, Oscar Lemnaru, Tudor Șoimaru și Sașa Pană - supleanți. La adunare Zaharia Stancu rostește un discurs ce condamnă răspicat „rezerva în care stăruie unii scriitori față de regimul de democrație populară și față de noua orientare în cultura noastră”. La 28 septembrie are loc la Cluj Adunarea Scriitorilor Maghiari din România, unde se hotărăște aderarea la S.S.R. În consecință, la adunarea din ianuarie 1948 asociația
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
un peisaj de obicei autumnal și vesperal, ce rezonează ca o stare de spirit: „Amurguri cu coțofene și vânt / între plopii mari, amari ca de toamnă, / când umbrele sunt nesigure pe pământ / și la plecare orișice cuvânt te îndeamnă // și stăruie stins în penumbra din lunci / cuibul de-o vară, / scrum leneș acum, peste margini prelins / c-o tristețe amară // și numai eu neștiut mai răsar / între goale ținuturi, / ca un amiaz timpuriu, fugar, / plin de mirări și de fluturi” (Amurguri
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
și nici să schimbe prea multe scrisori între ei. Augustin recurge la quaestiones și altă dată. în jurul anului 400 scrie întrebări despre Evanghelii (Quaestiones Evangeliorum) și cele Șaisprezece întrebări despre Evanghelia după Matei (Quaestiones sedecim in Matthaeum): nu putem să stăruim asupra subiectului, dar, așa cum spune și titlul, se abordează exegeza unor pasaje specifice (mai ales din predicile și din parabolele lui Isus, interpretate în mod alegoric). Lucrarea consacrată Evangheliei după Matei a fost însă considerată neautentică de către unii cercetători. Mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
face-o, când nu s-ar rostogoli pe povârnișul mortal al unei curse ce pretinde pentru uzul obștesc mai tot ce câștigă. Ereditatea unor cumplite vremi când răul platnic era agățat cu capul în jos deasupra ligheanului cu mangal fumegând stăruie în genele noastre. A fi introdus o fiscalitate de tip occidental într-o comunitate cu stricte venituri de subsistență este darul pe care-l va lăsa actuala putere noilor guvernanți de la finele anului 2000. Dacă aceștia își vor alătura vreunul
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
răbufnește" în pagină! Instalat în simțurile și unghiul de observație al unui tânăr țăran, poetul ne arată o lume - nu crepusculară, căci "suntem în zori" - cu acuitatea în percepție a unui Emile Zola sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului; în iadul dantesc, ne scufundăm în "bolgii" tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Însă zările deschise nu ne liniștesc, căci, spune poetul
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
lui Andrei Corbea, în vizită la Ernst Jünger, rememorează nu numai momentele întâlnirii cu nonagenarul autor, ci pune și o elegantă emblemă scriiturii acestuia: "Un nihilism abisal nutrește disperata și abisala căutare a unei ordini a nevremelniciei, o clocotire anarhică stăruie îndărătul prozei reci, înghețate, șlefuite cu alchimică răbdare într-un scenariu al detașării lipsit parcă de sensul tragicului și al suferinței concrete, la fel cum dincolo de alb se deschide evantaiul celei mai pestrițe policromii". Ernst Jünger, Pe falezele de marmură
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
foarte interesant eseu al lui Mircea Eliade, din perioada șederii sale la Lisabona, ca atașat cultural. Cum apropierile care s-au făcut între literatura portugheză și cea română de către unii cercetători sînt prea puțin cunoscute cititorilor din România, merită să stăruim ceva mai mult asupra acestui eseu care dă, totodată, și titlul cărții. Pornind de la constatarea că "există în substanța fiecărei culturi o contradicție originară, un conflict, sau mai bine zis o ambivalență care nu-și găsește echilibrul decît în sinteze
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
relația lor se explică dacă înțelegem de ce privirea lui Bergmann, pictorul care și-a pierdut soția și fiii într-un accident care l-a mutilat, i se pare atît de obsedantă Iuliei de la prima lor întîlnire: e o privire care stăruie în peisajul lacului Zürich din primele zile. De fapt, de la începutul șederii ei în Elveția, și cu atît mai mult pe măsură ce boala ei evoluează, Iulia devine fără să știe un personaj din portretele poești făcute soției lui. în concluzie, un
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
însă necesitatea unei întoarceri la marile mituri ancestrale, la arhetipurile care au dat profunzime operelor lui Eschil și celor ale lui Shakespeare și „care nu se pot revela decât după ce au fost ucise stereotipiile vieții mic-burgheze”. Exegezele consacrate scrierilor sale stăruie asupra seriozității cu care I. și-a clădit o cultură sistematică. Listelor lungi de cărți de literatură, mai ales din secolul al XX-lea, pe care le comentează în articolele publicate în România în anii ’30, li se adaugă cele
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
se oprește la unele dintre cele mai noi manifestări ale poeziei românești. După ce încearcă o definiție a conceptului de postmodernism în „fragilitatea” lui pe teren românesc, dată de oscilațiile, ezitările și rezervele care s-au manifestat în conturarea lui, autorul stăruie asupra dezbaterilor pe care acesta le-a suscitat, amintindu-i pe principalii participanți la discuție și pe precursorii postmodernismului, mai apropiați sau mai îndepărtați în timp. Sunt sintetizate o serie de note care particularizează literatura postmodernă (resurecția realului, ironia și
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
mai remarcabil cu cât, înainte de 1989, nu era deloc ușor să te referi la scriitori aflați, de obicei ca urmare a unei acțiuni politice, dincolo de granițele țării. Ceea ce distinge critica lui E. Simion este judecata cumpănită și limpede. Nu vom stărui niciodată îndeajuns asupra acestei însușiri. Ea explică popularitatea comentariilor în rândul profesorilor de literatură, al studenților și, de ce nu, al elevilor. Mulți, foarte mulți dintre intelectualii români contemporani au învățat literatura ultimelor decenii din cărțile lui E. Simion. De numele
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
o căutare ferventa a clasicismului, a durabilității acestuia în forme austere de miniatură, sonet și pastel modernizat. De aceea, critică l-a considerat totuși „un poet de tipul clasic cu reverie calmă și cam școlară și desenul timid” (G. Călinescu). Stăruie în căutarea perfecțiunii, fantomă ce ii bântuie visele: „În testamentul meu sentimental,/ Scris în tumultul unor noi Cartagini,/ Voi desluși plutind peste paragini/ Un chip de față cu surâs banal.// Dar contemplând profilu-i sculptural,/ Transfigurat prin filtru de imagini,/ Tu
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
înmulțirea falșilor profeți și răsturnarea raporturilor normale dintre oameni; degradarea naturii umane; apariția „înșelătorului lumii”, care „va face semne și minuni”; „focul cercării” în care va intra întreaga omenire - „se vor sminti mulți și vor pieri, iar cei ce vor stărui în credința lor vor fi mântuiți” (16, 5); trei semne prevestitoare ale parusiei (deschiderea cerurilor, sunetul trâmbițelor și învierea morților); coborârea lui Cristos pe norii cerului. În ciuda dimensiunii sale reduse, capitolul 16 nu este lipsit de importanță, fapt remarcat deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
integral cu acesta. Cu toate acestea, chiar și în versiunea unui „radicalism moderat”, credința rămâne, după cum am văzut, relativ inedită în sânul tradiției creștine. Irineu, de la care Chiril preia mai multe idei teologice, distinge clar între cele două personaje malefice, stăruind asupra biografiei pământești a Anticristului. Acesta se va naște în tribul lui Dan, va avea o descendență bine stabilită, va purta un nume, ca orice muritor, și va avea o anumită evoluție ale cărei etape vor putea fi schițate dinainte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
anticriști să stea în afară. Căci prin voință fiecare este fie împotriva lui Cristos, fie în Cristos. Fie suntem printre mădulare, fie suntem printre umorile rele. Cel care se schimbă făcându‑se mai bun este mădular al trupului; cel care stăruie în rău este umoare rea. Fără îndoială, fragmentul îi vizează pe donatiștii care făceau parte din auditoriu. Ei se află printre catolici, lasă să se înțeleagă Augustin, tocmai pentru că nu au părăsit niciodată cu adevărat Biserica și nu au părăsit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
versuri tălmăcite din poetul ceh K. J. Erben. Dar S. e și un asiduu susținător al literaturii autohtone. Supraveghează apariția unor opere ale lui D. Bolintineanu și Dimitrie Cantemir, prefațează scrieri aparținând lui Gr. H. Grandea, Dimitrie Petrino, Carol Scrob. Stăruind asupra unui manuscris rămas de la un autor pe atunci ca și necunoscut, Ion Budai-Deleanu, el are revelația unei opere remarcabile, Țiganiada, despre care vorbește, pe larg, într-o conferință. O experiență neplăcută are cu articolul Suvenire despre poetul Conachi, unde
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
sau nepoți, aceștia să se învețe să cinstească mai întâi casa lor și să dea răsplătire părinților, pentru că lucrul acesta este bun și primit înaintea lui Dumnezeu. 5. Cea cu adevărat văduvă și rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu și stăruiește în cereri și în rugăciuni noaptea și ziua. 6. Iar cea care trăiește în desfătări, deși vie, e moartă. 7. Dă-le și acest porunci, ca să fie fără de prihană. [...] 9. Văduva care are mai puțin de șaizeci de ani să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu adevărat văduve”. Din vremea grecilor celor vechi (în a căror mitologie tronează Niobe, fiica lui Tantal, faimoasa „mater dolorosa” a Antichității, cu o poveste care i-a interesat pe Homer, pe Sofocle, pe Ovidiu, pe Skopas ori Praxiteles) au stăruit câteva nume de văduve. între ele, cel al Aspaziei din Milet, soția iubitoare al lui Pericle („muza lui Pericle” - i-au zis discipolii lui Socrate), în stare să-i ofere lui Euripide sugestii pentru tratarea - în discurs dramatic - a eternului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
numai „celor cu adevărat văduve”(I Timotei, 5, 16) și fac din înfrânare o poruncă de bază a vieții lor (I Timotei, 5,11; I Corinteni, 7,8). „Cea cu adevărat văduvă și rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu și stăruiește în ceruri și în rugăciuni, noaptea și ziua” (I Timotei, 5, 5); această „nădejde” trebuie împlinită, dar - vedem și la nota 120 - nu fără restricții: „Văduva care are mai puțin de șaizeci de ani să nu fie înscrisă între văduve
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
epocii sale. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și Începutul secolului al XIX-lea, F.J. Gall lansează teoria frenologiei, conform căreia indivizii se pot clasifica tipologic după forma capului ce are rolul de indicator al unor trăsături psihologice. Ideea va stărui, fiind dezvoltată de C. Lombroso la Începutul secolului XX. Teoria se baza pe observarea structurilor anatomice craniocerebrale, inaugurând astfel discuțiile asupra „localizărilor funcționale” ale creierului, dar concomitent și asupra „facultăților și dispozițiilor psihologice” ale indivizilor. De aici, până la stabilirea unor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Deși francez la origine, juca atât de bine rolul unui musulman, Încât nimeni nu-și dădu seama că era european, căci vorbea atât araba, cât și persana. Dar nogaii (musulmani tătari aflați sub protecția rușilor) l-au dat În vileag, stăruind să fie decapitat, ca nu cumva să-i denunțe că au Încălcat interdicția potrivit căreia nici unui rus nu-i era permis să meargă la Buhara. S-au folosit de acest prilej pentru a-l acuza de erezie, căci vizitase toate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
făcea parte din sistemul său de echilibre și care Îi asigura sănătatea mentală - este extrem de problematică pentru oricare dintre cititorii săi. Dacă un istoric al religiilor italian, francez sau american care este familiarizat cu opera sa științifică și teoretică ar stărui să aloce un același interes literaturii fantastice, ar putea face câteva descoperiri importante: bunăoară, În primul rând că poziția operei, văzută din cele două calote, este pentru autorul ei binară și contradictorie: istoria religiilor există deopotrivă pentru că există și funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ciumați (scrisă în 1969 și publicată în 1989, la Tel Aviv) este o proză arborescentă, cu fraze întortocheate și cu un epic minim, prezentând o imagine caleidoscopică a lumii: la conacul Mironeștilor, transformat într-un azil de bătrâni, A. M. Mironescu stăruie în consemnarea gândurilor într-un manuscris, ca supremă încercare de supraviețuire prin cuvinte și imagini (Emanuel Aczél). Orovitz Gersen, din romanul David rege (scris în 1972 și publicat în 1991 la București), trăiește în locuința lui din Piața Amzei numai
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]