1,248 matches
-
ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea Miron Iuga. O spăimântau de ajuns umbrele ce se legănau pe pereți ca niște stafii neostoite. Pe geamurile sparte intra răcoarea din ce în ce mai tăioasă. De câteva ori i s-a părut, tocmai când închisese ochii, că aude un fâșâit ciudat. O singură dată a îndrăznit să privească într-acolo. Cum se clătina flacăra lumânării, mortul părea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Lumina din temniță era gălbuie și bolnăvicioasă. La început nu ne-am dat seama. Dar, încetul cu încetul, lumina aceea căznită ne vlăguia. Eram mai palizi, fețele noastre erau mai albe decât lumina. Când se lăsa întunericul, arătam ca niște stafii. Și, dacă te gândești bine, poate că asta și eram... Se zice despre spectre că, spre deosebire de oameni, nu se pot reflecta în oglindă. În preajma noastră nu era nicio oglindă. Niciun ciob lucios în care să ne putem confrunta cu propriul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
A-;". PRIM-MINISTRU EMIL BOC Contrasemnează: Ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, Daniel Petru Funeriu Ministrul sănătății, Ritli Ladislau p. Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, Barna Tanczos, secretar de stat p. Ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri, Constantin Claudiu Stafie, secretar de stat Ministrul afacerilor externe, Teodor Baconschi București, 19 octombrie 2011. Nr. 89. ------
EUR-Lex () [Corola-website/Law/236503_a_237832]
-
intelectualitatea occidentală și de tribunii drepturilor omului reprezintă avantajul Vestului, dar nu fără a crea în interior un resentiment împotriva acelor privilegiați care primesc ajutoare, burse și onoruri din străinătate... În 1992, partidele din opoziție au fost acuzate că sînt stafiile unei istorii încheiate, deoarece ele se raportau la tradiția dintre cele două războaie, sau că sînt susținătorii puterilor străine și deci trădătoare ale adevăratei patrii. Reflexele de denunțare din era Ceaușescu persistă și sînt fie spontane, fie manipulate de conducători
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Subtextul poveștii este acela al strîmtorării economice... Încetul cu încetul, situația economică a familiei Lutz decade. Filmul s-ar fi putut intitula tot atît de bine și Teroarea scăderii contului în bancă... Teroarea din Amityville, sub fațada de povestire cu stafii, este de fapt o cursă a decăderii financiare"7. Și filmul Poltergeist prezintă o casă ce decade treptat, dar inexorabil. Camerele devin de nelocuit, aparatele și instalațiile fie nu mai funcționează, fie că o fac, dar nu se supun comenzilor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
poveștii. La Mila 33, ca și în orașul-port Cantacuzina, suverană este norma reversibilității - circulația liberă de la început la sfârșit și invers. Fiind confecționată din stofa povestirii, lumea miraculoasă a lui S. e propice revenirii, timpul și spațiul fiind bântuite de stafii. O bună parte din tot ce se petrece în romane oscilează între iluzia teatrală, efectul optic și banala istorioară cu strigoi. Anecdotica din Treizecișitrei sau din De-a lungul fluviului se învârtește în jurul unor opreliști sau al unor stagnări, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
este un joc de nuanțe și presupuneri citate deasupra unei fotografii: "Povestește ea: Am o fotografie/ A mea însă stând în picioare, la marginea/ bazinului, foarte depărtată, cu soare le-n ochi/ și-n fața ierburilor" ("Casă de țară, cu stafii"). Volumul este străbătut de un sentiment de însingurare, de izolare, înconjurat de o gravă meditație și trăire lirică izvorâtă din observație, indiferent că ea se apleacă asupra universului familial sau al naturii: "Eu am văzut cum începe iarna într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Bălcescu și a lui Mihai Viteazul. Figura lui Bălcescu apare obsesiv în cadrul volumului: "Nicolae Bălcescu la gurile Dunării", "Mormântul lui Bălcescu". Țara, istoria, revolta stau sub semnul lui Bălcescu; și țara, și brazda, și dealul poartă în ele anii revoluției. Stafia lui Bălcescu bântuie țara, căutându-și mormântul, de aceea plânge natura, când îi vede ca pe Isus plutind peste ape. În "Istoria unei secunde", Adrian Păunescu rămâne un primitiv, un tumultuos, un spirit ingenuu, inflexibil în vehemență. Istoria la el
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fiarelor foamea. Copiii sunt bolnavi de gâlci care trec cu trasul, și oamenii de pelagră și de deochi, de care nu se vindecă decât descântați: "Gâlcile/ Motofălcile/ Plecară cu curcile/ Curcile s-au întors/ Gâlcile nu s-au mai întors." Stafiile, moroii vin la cișmele și-i damblagesc pe cei care vor să se răzbune, și-i lasă betejiți ca pe Grigore cel cu mâna moale. Refugiul în această lume este generat de căutarea purității pierdute. Neînvinsa nevoie de puritate explică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cărora poetul, cu aceeași forță pusă în negație, le conferă o aură legendară. Avram Iancu este evocat în poemul "A trecut azi noaptea" drept "tristul, simplul domn". Trecerea acestui spirit tutelar al Ardealului este tulburătoare. "Ca un dulce tropot o stafie de cal,/ Stă a înșeuare la mormânt de domn,/ A trecut azi noapte Iancu prin Ardeal/ Și-a trezit gravidele din somn". "Noi", "Țara", "Domnii de-a pururi" sunt titluri asimilabile acestei a doua categorii. Dar cele mal numeroase și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetului cetățean. "Aici, întregi, cu vii, cu morți/ latinizând sub veșnicele bolți,/ contați pe noi, rămânem. Suntem. Toți". Sunt evocați învingătorii Troiei, dar mai ales Bălcescu, care stăruie până la capăt prin umbra neliniștită ca duhul cel mai adânc al neamului. "Stafia lui Bălcescu colindă blând prin țară,/ Primarii de județe să știe că e ea./ Îi dă ocol de-atâta și atâta vreme,/ și parcă s-ar întoarce și parcă ar pleca.". Volumul este străbătut de ideea timpului contemporan, timp teribil
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de pămînt n atingea/ Ș-acum parcă-l încărcase cu plumb, așa ncet mergea”. (Anton Pann, „Sultanul și pescarul”, în Felurite, Ediție îngrijită de Mircea Muthu, Ed. Dacia, „Restituiri”, 1973, p. 111); „Și-n jurul ochilor mei gravă ca la stafie,/ Afunde și teribili, lungi cearcăne de plumb-” (M. Eminescu, „Povestea magului călător în stele”, în Poezii, ediție citată, p. 242) Și: „O, de aș muri odată... Cu corpul meu de plumb/ Să simt cum morții aspre molatec eu sucumb”. (Ibidem
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plan psihic, putând dezvolta chiar, în timp, idei de grandoare cu privire la propriile lor posibilități și capacități de a seduce. Unii psihologi atrag atenția asupra unei posibile procesualități (sau dinamici) a desfășurării acestui delir. Astfel, Guy de Cleramboult vorbește de trei stafii: stadiul de „speranță”, stadiul de „revoltă” (de mânie, de ură, de invidie), și stadiul de „răzbunare”. În prima fază, cea de speranță, de așteptare optimistă — asemănătoare fazei de „cristalizare” din iubire, de care vorbesc scriitorul Stendhal — dominante sunt, spune Cleramboult
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu riscul de a destabiliza țara? Regimul comunist s-a impus în numele unei doctrine ce se voia definitivă și infailibilă. Orgoliul puterii l-a făcut nesimțitor la nevoile celor de jos și opac față de evenimentele în curs pe plan mondial. Stafia evocată de Marx acum un secol și jumătate, izgonită din alte regiuni, părea să afle adăpost sigur la noi, într-o societate căreia dictatura îi distrusese parcă orice mijloc defensiv, atomizând-o, subminându-i resursele de solidarizare. Numai că societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
aici pretutindeni în țară, solidarizând forțele novatoare și impunând dialogul puterii cu societatea civilă. Se cer acum garanții contra unei posibile întoarceri la vechea situație. Vârfurile nomenclaturii și aparatul represiv sunt mai cu seamă vizate, sub bănuiala că mai ocrotesc "stafia" comunistă. Bănuială justificată, deoarece structurile puterii nu s-au modificat prea mult, iar noile etichete nu pot înșela pe nimeni. Strigoii vechiului regim se arată ici și colo, împrăștie zvonuri, întrețin teama și suspiciunea, derutează spiritele. În spatele lor se află
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fizică. Deci, Economia nu poate să se asigure de efectele întâmplătoare, de rezultatele spontane, de tendințele neașteptate și, oricum, de consecințele neintenționate. Sensul predictibilității pentru obiecte corupte (Mimetismul care complică) A. Ceva care nu ajunge nicidecum altceva Criza reflexivității O stafie bântuie liberă în interiorul cunoașterii: actuala criză economică ar putea să fie din categoria acelor fluctuații prezentate de comportamentele elementelor fundamentale ale naturii. Sugestia este că, asemănător stărilor departe de echilibru (unde se întâmplă efectul legii bifurcației), atât în interioritatea faptelor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de fum; vara miros de fân și de rășină- totul îmbibat cu ceva ce aduce a sudoare și a pământ - pământ adânc. Veți prvii luna mare, familiară și apropiată de pe cerul nostru nefiresc de senin, veți asculta toate poveștile cu stafii și strigoi, precum și împușcăturile ce mai vuiesc răzleț între munți. Veți afla despre flăcăii noștri că-s voinici ca brazii sau unii becisnici ca tufa. Despre fetele noastre că-s ca florile - de cicoare sau cucută. Dar pe încetul totul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
stema de la Baia! În Moldova se mai păstrează printre tradițiile de Anul Nou, dansul cerbului care imită un ritual foarte vechi iar în Muntenia obiceiul se numește turca, dar este puțin modificat Pe tăblița 31 acest cuvînt are sensul de stafie, arătare, întruchipare, uite așa ca să spurcăm și noi o leacă latrinitatea voastră drăcească! Iar pe obrăzarul coifului de aur de la Coțofenești, Mitra apare sacrificînd un berbec care mai tîrziu va fi înlocuit cu taurul ceresc, dovedindu-se prin acest artefact
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
este însă că acest film a fost văzut de un extrem de mic număr de oameni [...] or, faci filmul ca să fie văzut de tineret, de tineri muncitori, de tineri țărani, și tînărul soldat, să fie văzut de mase cît mai largi. Stafia formalismului îl bântuie și pe tov. Niculescu-Mizil : Eu doresc să vă spun, tovarăși, că în multe din aceste filme în care au fost activ prezente elementele formale ele în fond nu aveau alt scop decît să escamoteze, decît să acopere
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
1988), se poate conchide că în România contemporană avem de-a face cu un "trecut controlat statal", pe fondul unor "amintiri nestăpânite". Sentința lui K. Marx și F. Engels (1958) [1848] din deschiderea Manifestului Partidului Comunist, care anunța că "o stafie umblă prin Europa - stafia comunismului", se dovedește a fi profetică în contextul societal românesc actual, la un sfert de secol de la prăbușirea ordinii comuniste: o stafie bântuie România contemporană, stafia nostalgiei comuniste. 4.6. Tipologia reglării de conturi între prezent
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că în România contemporană avem de-a face cu un "trecut controlat statal", pe fondul unor "amintiri nestăpânite". Sentința lui K. Marx și F. Engels (1958) [1848] din deschiderea Manifestului Partidului Comunist, care anunța că "o stafie umblă prin Europa - stafia comunismului", se dovedește a fi profetică în contextul societal românesc actual, la un sfert de secol de la prăbușirea ordinii comuniste: o stafie bântuie România contemporană, stafia nostalgiei comuniste. 4.6. Tipologia reglării de conturi între prezent și trecut Nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și F. Engels (1958) [1848] din deschiderea Manifestului Partidului Comunist, care anunța că "o stafie umblă prin Europa - stafia comunismului", se dovedește a fi profetică în contextul societal românesc actual, la un sfert de secol de la prăbușirea ordinii comuniste: o stafie bântuie România contemporană, stafia nostalgiei comuniste. 4.6. Tipologia reglării de conturi între prezent și trecut Nu putem pune punct acestei analize fără a plasa modul în care societatea românească a gestionat trecutul totalitar într-un context comparativ, care să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1848] din deschiderea Manifestului Partidului Comunist, care anunța că "o stafie umblă prin Europa - stafia comunismului", se dovedește a fi profetică în contextul societal românesc actual, la un sfert de secol de la prăbușirea ordinii comuniste: o stafie bântuie România contemporană, stafia nostalgiei comuniste. 4.6. Tipologia reglării de conturi între prezent și trecut Nu putem pune punct acestei analize fără a plasa modul în care societatea românească a gestionat trecutul totalitar într-un context comparativ, care să evidențieze atât specificitatea cât
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de frunte: monna Tessa, „isteață foc și înțeleaptă”212, iscusită bucătăreasă - „dânsa pregătise din vreme doi claponi de soi”213, excelează mai ales în scornirea diferitelor rugăciuni și descântece versificate, cu dezinvoltură și un fin simț al umorului, pentru alungarea stafiilor, care nu erau decât zgomotele produse de ibovnicul ei. Tot un prototip al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic insistent printr-un șiretlic: îi înscenează o noapte de dragoste, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
554 Se comportă liber și desconsideră public porunci augustiniene precum interdicția de a sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]